L-am auzit, marți dimineață, la Pro X, pe Ioan Mărginean, fostul conducător al celor de la Gaz Metan Mediaș. Spun și precizez “marți dimineață”, pentru că intervenția sa prin Skype de la Brașov, acolo unde este președinte, venea la doar câteva ore după noaptea de luni, când nouă jucători de la Gaz au acceptat să renunțe la sume importante de bani, cu care clubul le era dator, pentru a rezilia contractele de joc și a deveni liberi.
A urmat o discuție despre insolvență, faliment, administratori și implicarea sau, dimpotrivă, neimplicarea statului, lucruri pe care încerc să le înțeleg, dar pe care, cu siguranță, nu le stăpânesc, dată fiind natura mea pur abstractă și pregătirea filologică.
Un lucru însă m-a oprit din calculele, greșite, desigur, pe care tot încercam să le rezolv în minte. Colegul de linie de acum aproape patruzeci de ani al lui Mircea Rednic și Ioan Andone în marea, poate chiar cea mai mare echipă din istoria lui Dinamo, cea care atingea, în primăvara lui 1984, semifinalele Cupei Campionilor Europeni, a adus vorba despre Edi Iordănescu, întrebat de Ioana Cosma pe tema echipei naționale.
Și ce spune blondul și puternicul apărător de altădată, după ce ne asigură că selecționerul, chiar și pe vremea de restriște de la Mediaș, când a calificat echipa în play-off, nu visa și nu muncea și nu gândea decât fotbal, “24 din 24 de ore, zi și noapte”?
Că Edi poate reuși oriunde și oricând, cu condiția să aibă material de costum, dacă vrei să îți confecționeze un costum. “Dar acum nu are material decât de pantaloni, orice ar face, nu poate să iasă un costum!”
Acum, adică la echipa națională, se înțelege. Cu Niță, rezervă la o echipă mediocră, Sparta Praga, cu Tătărușanu tot rezervă, la una mare însă, A.C. Milan, și, oricum, retras dintre tricolori, nu avem portari. Asta încerc eu să pun acum pe hârtie, nu a spus domnul președinte, nu a intrat dumnealui în amănunte.
Cu Bancu fundaș stânga și cu varianta Camora, nu avem fundaș stânga. Cu Manea și Rațiu, în dreapta, nici acolo nu prea avem, nu? În centru e doar Chiricheș, rezervă pe la Sassuolo, poate și Burcă…în fine. Ianis Hagi e accidentat până în toamnă, vârf de atac nu avem de la retragerea lui Marica, ce să mai, de unde, din ce să facă și Edi un costum? Dacă nu are decât de pantaloni, un material și așa nu de mare calitate, zic.
Zic, dar nu cred în ceea ce zic. Eu am absoluta convingere că Edi poate croi un costum.
Din ce are. Din ce știe. Din ceea ce crede el că are calitate în fotbalul românesc.
Am mai spus-o, și nu pentru că Hagi m-a convins, de atâția și atâția ani, că, dacă vrei și crezi în munca ta, reușești. Mai devreme sau, poate, mai târziu decât te-ai așteptat, dar reușești. Cred, îmi place să cred, de fapt știu, că și Edi Iordănescu gândește în acest mod viitorul echipei al cărei contract cu viitorul l-a semnat acum ceva timp.
Apropo de timp, s-ar putea să-l ajute. În sensul că are. Hagi nu a avut, când a fost într-o provocare de același tip. Și l-a creat singur, pe al său propriu, în spațiul său propriu, lucrând pentru România. Da, pentru această țară. Cum vă sună asta?
Edi are însă nu doar timp, ci și altceva, la fel de important. Are anii, desigur, dar are și o șansă. Aceea de a se fi experimentat, înaintea lui, toți termenii ratării. Există o vorbă potrivit căreia numai cine nu cade nu se poate ridica. O echipă națională aflată la pragul subțire dintre urna a treia și cea de a patra valorică și care a trăit toată gama umilințelor în ultimii cinci-șase ani stă pe o foarte subțire ață, agățată undeva de unde orice cădere îi poate fi fatală. De fapt, chiar e în cădere, a căzut! Să ai curaj să îi întinzi o plasă de siguranță, iată ceea ce cred eu că e un om cu date de reușită în ADN.
Edi va reuși, în ciuda faptului că mulți cred că are material doar pentru o pereche de pantaloni. Și nu pentru că face parte din familia restrânsă Iordănescu, deși contează și asta, ci pentru că face parte din familia, încă și mai restrânsă, a celor care cred.
Cea a lui Hagi, Popescu, Belodedici, Ilie Dumitrescu, Răducioiu sau Țicleanu. Nu-s mulți, dar sunt. E tot, dar absolut tot ceea ce contează. Restul, bineînțeles, va depinde de Ianis, de Mihăilă ori Răzvan Marin. Doar nu vor veni fără costum la bal!