Luna și doi bani jumate

Anul viitor Rapid va sărbători o sută de ani de existență, dar se pare că mai greu ca la 99 nu i-a fost niciodată. Toată lumea încearcă fel de fel de ipoteze și aruncă o mulțime de nume, căutând să explice de ce echipa a ratat calificarea în play-off și cum Miță Iosif trebuie (sau nu trebuie!) înlocuit imediat.

E aproape o campanie națională, din care nu lipsesc problema stadionului, statutul lui Marius Șumudică, tinerețea patronului Angelescu ori a președintelui Daniel Niculae și, cu atât mai mult, implicarea liderilor galeriei. Nici măcar la Dinamo, unde situația e jucată încă pe muchie de cuțit, ori la CFR, unde lupta pentru titlu mărește emoțiile, nu e atât de multă efervescență. La nici un pol al clasamentului, nici jos, nici sus, nici la stânga, nici la dreapta, semn că Rapid a rămas al cincilea punct cardinal, e o dimensiune pe care o pot cunoaște doar cei avizați. Face suta de ani în curând și este încă o enigmă. Sau poate că nu e.

Ce are însă Rapidul de nu își acceptă aproape niciodată prezentul? Probabil o foarte puternică nostalgie a trecutului. Puțină lume mai înțelege astăzi că, în 1923, când s-a născut mitul, Căile Ferate Române erau un imperiu, la modul cel mai concret. Era, așa i se spunea în perioada anilor dintre cele două războaie mondiale, a doua armată a țării, dar în realitate, dată fiind pacea, era prima.

CFR deținea toate mijloacele de transport importante ale României, trenurile, desigur, dar și avioane și vapoare. Era o onoare și un privilegiu să lucrezi în uniformă CFR, instituție de gală a unui stat puternic și care ținea la legi. Europa venea în primul rând cu trenul către noi, și nu mă refer doar la celebrul Orient Expres care oprea inclusiv în Sinaia, stațiunea regilor.

În perioada comunistă lucrurile au balansat, Venus și Ripensia au dispărut ca adversari, au apărut Dinamo și Steaua, cu origini mai degrabă dinspre Est. Forțe de multe ori abuzive, au determinat modificarea ADN-ului altora ori dispariția lor. Rapid a rămas, dar nu aceeași. Nu intenționez să fac aici un compendiu de istorie, dar Rapid te obligă, uneori, și la așa ceva, pentru a putea înțelege prezentul.

Încă o surpriză în Cupa României. CFR Cluj, doar 2-2 pe terenul lui Metaloglobus

OFICIAL | Programul primei etape din 2026 din Superliga! Rapidul sparge gheața

E un soi de agitație azi la Rapid, dar asta nu înseamnă că e ceva rău. Giuleștinei i s-au promis întotdeauna luna de pe cer și oamenii ei au știut să o aștepte cântând, conștienți că nu o vor primi prea curând. Azi e la fel.

Șumudică s-a întors în țară și spune ceva. Nicolae Grigore spune altceva. Despre Șumudică. Uriașul Cornel Dinu îl numește pe atât de originalul antrenor “Șopârlică”.

Șopârlică merge la derby. Mihai Iosif rezistă, dar se retrage în tunelul Arenei Naționale când galeria îi cere demisia. Site-urile comentează, televiziunile comentează, doar rapidiștii știu, nu au nevoie de comentariile nimănui. Lumea Rapidului știe că așa e dintotdeauna . Și că așa va fi mereu.

Mihai Iosif nu câștigă de nouă etape. Mihai Iosif a ratat play-off-ul. Dar Mihai Iosif egal Rapid, în cazul acestei ecuații cu multe, prea multe necunoscute. Pentru că tot Mihai Iosif a promovat în Liga 1. Același Mihai Iosif a bătut campioana CFR, pe FCSB și a ținut echipa între primele șase o jumătate de campionat. El, cu poeziile lui de la flash-uri, el, abia cuprins de bluza de trening, el, necunoscutul din ecuația cu necunoscute.

Anul viitor, în iunie, Rapid va împlini o sută de ani de existență, iar luna, cel mai probabil, nu va fi dată jos de pe cer nici atunci. Nu știu dacă vor sărbători împreună, Rapidul și Luna-în fond, aceea e zodia!- un nou titlu, al patrulea, ori poate o Cupă a României sau o calificare în Europa, să zicem Conference League. Orice se poate întâmpla, în cea mai bună dintre lumile posibile. Iar lumea Rapidului e una dintre ele. Dar ceea ce e foarte sigur e că Rapid nu-și va pierde identitatea, iar asta, uitați-vă la tot ce-i în jur, valorează mai mult decât orice titlu și orice cupă. Asta abia e cât luna de pe cer!
Rapid vorbește mult, se agită și incită, pentru că are ce spune, are povești și știe să te tragă de limbă. Vine de demult, a văzut multe și a trăit totul. Restul sunt vorbe.

În definitiv, în marele roman căruia i-am furat titlul aici, Somerset Maugham începe astfel, cu două fraze rămase celebre:”Când l-am cunoscut pe C.S., mărturisesc că nici măcar o clipă n-am remarcat la el ceva ieșit din comun. Și totuși în zilele noastre se vor găsi doar puțini oameni care să-i nege măreția.”

Iar dacă Rapid e însăși luna, și este, nici nu mai contează cine sau ce valorează doi bani jumate! Suta de ani e oricum egală cu infinitul.

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică