Pentru Edi Iordănescu s-a încheiat perioada de explicații și planuri, încep să vină examenele de pe gazon. Iar debutul cu Grecia pe banca tehnică e chiar un test potrivit pentru o primă impresie. Adversar cam de același calibru cu ”tricolorii”, diferență de numai opt poziții în ierarhia FIFA, 48 noi vs 55 ei, ambii selecționeri la debut, cu uruguayanul Gustavo Poyet la prima experiență la o națională după trasee șchioape în Anglia, Grecia, China, Spania sau Franța.
Pe ”Ghencea”, în fața a circa 20.000 de suflete și cu o atmosferă total anti-FRF, fiul ”Generalului” se produce la câțiva zeci de metri în fața tatălui său, care s-a plasat în tribuna oficială în fața indestructibilului cuplu Burleanu – Dâncu. Primul e clientul preferat al peluzelor furioase și cu vocabular vulgar, iar ultimul stă cu ochii mai mult pe telefon. Să nu ne pomenim cu vreo escaladare a conflictului armat din Ucraina, iar în timp ce diavolul de la Kremlin face vreo nouă nefăcută, al nostru ministru al Apărării să chibițeze despre Mitriță și Pușcaș!
Iar România arată așa, deocamdată, cu Edi:
Ceva nu funcționează deloc în linia mediană și nu poate fi doar explicația facilă a absenței lui Stanciu, plecat în China după bani frumoși și lăsat deocamdată să încaseze în liniște salariile asiatice. Mitriță e singurul care respiră în banda stângă, în contrast cu Maxim, șters, și, mai ales, cu Pușcaș, definiția deșertului ofensiv. Pur și simplu, o catastrofă în tricou galben!
Abia intrarea tripletei Ivan – Oct. Popescu – Fl. Tănase după un ceas de joc a mai legat echipa, cu căpitanul lui FCSB folosit pe post de vârf, un compromis venit din oferta secetoasă la nivelul omului de gol. Chiar și așa însă, România a apărut la finalizare cu un stoper, Adrian Rus, bară și primul șut pe poartă abia în minutul 72! Repetăm: 72!
Asta pe fondul retragerii inexplicabile a grecilor, sursă de aplomb pentru incursiunile lui Tănase sau driblingurile lui Tavi Popescu. Dar totul e spart în defensiva albastră și topit în lipsa de idei în fața porții. Prin urmare, Iordănescu pornește cu stângul, chiar dacă va fi fost doar un amical, însă imaginea unei echipe fragile nu arată bine în așteptarea debutului oficial din iunie, din Liga Națiunilor.
Mai e, marți, partida din Israel, unde încă o posibilă înfrângere l-ar aduce deja pe selecționer într-o postură sensibilă. Și vă mai întrebați de ce Boloni ținea să se asigure că FRF nu-i va livra un contract-capcană, care să-l aducă în pragul demiterii după numai șapte-opt luni?