Mutu! Mutu! Mutu!

Prima dată când am auzit această scandare, deja eram de mulți ani ziarist, am avut sentimentul experimentat prin clasa a opta, la Cinema Scala, când am văzut “Tora!Tora!Tora!”, atacul japonez, de tip kamikaze, de la Pearl Harbour.

Încă mai am în amintire galeria noastră de la Zürich, din 2008, din momentul în care Daniel Niculae i-a luat fața lui Panucci și a scos penalty-ul în meciul cu Italia. Era 1-1, și doar câteva minute până la finalul meciului. România ținea balanța echilibrată cu campioana lumii, iar acum avea ocazia să câștige. Mutu deschisese scorul în minutul 55, Panucci egalase în minutul imediat următor. Asta după un corner bătut de Pirlo spre Chiellini, recentrare a marelui apărător cu capul, Tamaș luftează și Panucci, simplu, trimite pe lângă Lobonț.

Acum însă, pe Letzigrund e ziua lui Mutu. El ia mingea în mâini și pleacă spre punctul de la 11 metri. Mai mult ca sigur va marca, zic. Mă gândeam că așa va fi, mai cu seamă că încă aveam proaspătă în minte faza golului său. Atunci, Adi anticipase în mod explicabil doar pentru el, o minge trimisă acasă, spre Buffon, de către Zambrotta, iar pasa acestuia, în loc să ajungă la Gigi amoroso, a ajuns la al nostru. 1-0 pentru noi, fulgerător. Mutu! Mutu! Mutu!

Acum, Mutu, cu mingea în brațe, avea și timp pentru execuție, și pentru a-și gândi un plan prin care să-l ducă pe Buffon pe o pistă greșită. Știți cum, te uiți într-un anumit loc, spre un colț al porții, întârzii cu privirea într-o parte, sau cine știe ce alte manevre.

Și Mutu nu gândește deloc rău atunci când se hotărăște să execute lovitura de pedeapsă. Trage tare, și alege centrul porții, anticipând corect că Buffon va plonja spre un colț. Doar că marele portar își luase măsuri de precauție și reușește să respingă cu mâna lăsată în spate spre vârful propriei ghete drepte și câștigă duelul cu Mutu. 1-1.

Adi Mutu, despre o posibilă revenire în Superliga: „M-au sunat, da”

Președintele Universității Cluj confirmă negocierile pentru noul antrenor! Cine sunt candidații și când va fi…

Asta a fost cariera lui Adrian Mutu, strânsă în două secvențe din meciul cu Italia, de la Euro 2008. Geniul, anticipația, victoria, execuția în direct, ratarea. Simplu?

Mai degrabă complicat și șocant de surprinzător. Așa cum a fost și decizia de a se apuca de antrenorat, la Voluntari, unde doar norocul unor alte penalty-uri l-a salvat de retrogradare. Face însă apoi o excepțională echipă națională de tineret, pe care o califică la Euro 2021, unde termină la egalitate cu Olanda și Germania (care va lua titlul în final!) și învinge Ungaria la ea acasă.

Se spune apoi, timp de aproape o jumătate de an că va prelua echipa mare a României, și asta chiar și după ce semnează cu FCU, ba și mai abitir, după de se desparte de această echipă. Demisie? Demitere? Nici nu mai contează, Mutu e pe lista din ce în ce mai scurtă a Federației pentru a fi noul selecționer, după auto-îndepărtarea lui Rădoi. Ar fi venit, se șoptește cam peste tot, cu Cesare Prandelli consilier, ba, chiar director tehnic. Da, da, chiar săptămâna trecută s-a întâlnit cu Marcello Lippi, la Firenze, ca să…

Omul cu peste o sută de goluri marcate în Serie A e înconjurat de mituri și, paradoxal, are cel mai lucid și echilibrat discurs dintre toți care îi alcătuiesc lumea: ziariști, fani, patroni, jucători, ceilalți antrenori. Nu este numit însă la națională, deși ar fi meritat, și iată-l, de o lună și ceva, pe banca Rapidului, în locul unui om pe deplin de-al casei.El, străinul, el cel de dincolo de Pod.
Iată-i alungat și unul dintre secunzi. Iată-l amintindu-i-se povestea cu pupatul steagului. Cu trecutul și cu viitorul.

Dar Adrian Mutu trece peste toate, cu calm și deopotrivă cu nerv-atenție! Nu cu nervi!-, cu clasă și cu convingerea că el trebuie să execute loviturile, mai cu seamă pe cele de pedeapsă. Primele patru meciuri, patru victorii. Ultima, la scor cu liderul din play-out, FC Botoșani, cu un bonus fabulos: golul lui Sefer, á la Mutu, dintr-o “liberă” de la 30 de metri.
Inaugurarea stadionului cu el, imnul cu el, victoriile, cu el, lupta pentru un loc în Conference League, în anul 100, tot cu el.

Mutu. Mutu. Mutu!! Un jucător genial uneori, iar alteori auto-distrugător. N-a câștigat niciun trofeu, dar a jucat la Inter, Parma, Chelsea, Juventus ori Fiorentina. Uriaș? Da.

Destinul său se ridică azi pe cel al Rapidului și al Rapidului pe al lui. Ce va fi?

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

Cu siguranță o mare poveste. Și suntem abia la începutul unei frumoase prietenii. Sigur, și între el și giuleșteni. Dar mai ales între el și propria-i putere de a-și rezista gloriei. Mutu! Mutu!! Mutu!!! Între el, învingătorul, și el, măsura echilibrată a tuturor lucrurilor.
Oare ce va fi, când va fi?