Şeful forului mondial a luat poziţie după ce în spaţiul public au apărut din nou acuzaţii la adresa gazdelor qatareze. Arătate cu degetul în urma miilor de morţi înregistraţi pe şantierele stadioanelor care urmează să găzduiască meciurile turneului final.
Gianni Infantino a avut un discurs din care lasă să se înţeleagă că este total de partea ţării care va organiza ediţia cu numărul 22 a competiţiei.
„Astăzi, eu sunt qatarian, astăzi mă simt arab, astăzi mă simt african, astăzi mă simt gay, astăzi mă simt handicapat, astăzi mă simt muncitor migrant. Acest lucru mă face să mă întorc la propria mea poveste, pentru că sunt fiul unor muncitori migranţi.
Ştiu ce înseamnă să fii discriminat, hărţuit, în calitate de străin. Copil fiind, am fost discriminat în Elveţia pentru că eram roşcat şi aveam pistrui, eram italian, vorbeam prost germană”, a fost comentariul elveţianului, cu puţin timp înaintea startului competiţiei.
Acesta a mers mai departe şi a acuzat ipocrizia celor care vorbesc despre neregulile din ultimii ani care au creat o imagine defavorabilă Qatarului.
„Printre marile companii care câştigă miliarde în Qatar, câte dintre acestea au rezolvat problema muncitorilor migranţi? Niciuna, pentru că o schimbare de legislaţie ar însemna mai puţin profit. Dar noi am făcut-o. Aceste lecţii de morală, părtinitoare, sunt doar ipocrizie. Pentru tot ceea ce noi, europenii, am făcut timp de 3.000 de ani, noi trebuie să ne cerem scuze pentru următorii 3.000 de ani înainte de a începe să dăm lecţii de morală altora”, a mai indicat preşedintele organismului de la Zurich.

Printre vocile contestatare la adresa Qatarului sunt şi fotbalişti. Hector Bellerin, jucătorul Barcelonei, nu se poate împăca cu faptul că mai multe mii de oameni şi-au dat viaţa. Pentru ca ţara arabă să poată să ducă la bun sfârşit obligaţiile luate după desemnarea ca gazdă a turneului final.
„Am sentimente mixte. Ca fotbalist, să nu fiu la Cupa Mondială, alături de echipa națională, este un lucru care mă întristează. Pe de altă parte, sunt fericit. Nu știu dacă aș fi putut să gestionez povara celor 6.500 de morți, oameni care au contribuit la pregătirea Cupei Mondiale.
Au murit oameni din Pakistan și Bangladesh, majoritatea fiind bărbați cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, care voiau să aibă o viață demnă, pentru ei și pentru familiile lor. Până la urmă, fotbalul ajunge să fie reflexia societății în care trăim. O societate a lăcomiei, a egoismului și a altor lucruri care generează neînțelegeri și inechitate. Singura șansă a noastră este să căutăm umanitate, empatia”, au fost cuvintele fotbalistului, citat de sport.es.