Echipa cu „nume și renume… ca toți ardelenii în lume”, întâlnește formația celor „mai buni dintre români”. Care sunt olteni și au, pe bancă, un grec. Omologul lui Ouzounidis este Edi Iordănescu, nimeni altul decât, cităm din flecarul Victor Pițurcă, un oltean slobod la limbă într-o pauză publicitară, confidentul lui Mihai Rotaru.
Presiunea e pe olteni. La 7 puncte de CFR și încă unul față de liderul FCSB, Craiova e obligată să câștige pentru a rămâne în triumviratul pentru titlu. Cei doi antrenori au aliniat cel mai bun „prim 10” pe care l-au avut la dispoziție. Sună a clișeu. Nu! Clișeul acum urmează: După două repuneri de la margine, ambii tehnicieni schimbă reprezentantul Under 21. La Craiova iese Mitran și intră Camara, la CFR, Joca i-a lăsat locul lui Chipciu. Și suntem în efectiv complet. E deja trecut de minutul 7 și ardelenii sunt primii puși pe fapte. Dintr-o poziție excelentă, aflat în careu, Chipciu trimite în etajul peluzei. Pentru o ratare ca asta, Dan Petrescu l-ar fi trimis la echipa a doua.
Fără Bălașa (suspendat) și Papp (accidentat), miezul defensivei alb-albaștrilor pare putred. Acolo a apărut Stephane Akca… la Craiova de când lumea. Sau „Fane încurcă lume”, un fotbalist uitat, de aproape un an, ori pe bancă, ori prin tribune.
După 27 de minute disputate într-o atmosferă de calm ardelenesc, Craiova aprinde fitilul. Un corner executat de Cicâldău, Marius Constantin bagă fruntea-n minge, Bălgrădean se întinde ca o gumă și își dă unghiile peste cap pentru a respinge balonul, însă Ivan, precum un uliu, pândește și reia în tavanul porții. Și tot Ivan a avut desprinderea pe șiret. A șutat în blocaj, apoi s-a dezechilibrat. Campiona trage în darn, adversarul aglomerează perfect, astfel că, până la pauză, craiovenii sunt stăpâni pe oul terenului. Pe margine, Edi fierbe în zeama neputinței și vede un cartonaș galben. CFR accelerează în epilogul primelor 45 de minute. Oltenii rezistă. Doar sunt neam de piatră.
Edi ia măsuri la pauză. Debeljuh și Costache sunt catapultați pe gazon. Nici nu contează cine iese, la CFR, în prima parte, toți au respirat de pomană. Ouzounidis își păstrează liniile și, după ce gazdele cer penalty la Debeljuh, Hațegan era cu geana pe fază, Ivan trage tot ciorchinele de fundași după el, calcă un balon pentru Mamut – mare și atât- iar atacantul cu picioarele catalige trage în Bălgrădean.
Iar „bunăvoința” lui Mamut este decontată scump. CFR egalează tot după un corner. Execuție lungă, mingea este recentrată de Burcă, Debeljuh își joacă perfect rolul de pivot și scoate pentru Sigurjonsson care, fără politețurile vreunei preluări, reia printr-o mladă de picioare făcute cordon pentru a bloca un gol inevitabil. E 1-1. Este schimbat și Mamut -ar fi meritat bătut-, iese și Ivan, aici pare că e vorba de o accidentare, altfel nu se explică.
E rândul campioanei să-și simtă adversarul șubred. Mai sunt 20 de minute și Iordănescu își cartografiază asaltul. Intră Păun și imediat e aproape de a răsturna evidența. Loc viran în defensiva olteană, șeptarul din Gruia preia din fentă și, cu toată panorama golului în față, trage, cu interiorul, în transversală. Craiova este iertată și de Vinicius. Specialitatea casei, corner a la Cluj, fundașul plutește, dar nu are fruntea calibrată. După pauză, exceptând ocazia uriașă a lui Mamut, oaspeții au fost declarați nuli. Acum, oltenii se închină la orice corner. Sfânta fază fixă poate să mai aduce ceva. Exact! Oltenii fac cruci. Nistor execută o lovitură liberă din frontul careului advers, lateral dreapta, Tudorie atacă la colțul scurt, reia superb, din plonjon, ca un funigel purtat de vânt, iar balonul este plasat perfect, chiar lângă bară. Și cum spuneam… sfânta fază fixă. Kalispera, CFR! Oltenii rămân în luptă, FCSB salută.