Partida Anglia – Africa de Sud din semifinalele Cupei Mondiale de rugby a început cu un moment special. Protagonista a fost o sportivă a cărei poveste i-ar face invidioși chiar și pe marii regizori de la Hollywood.
Concret, lovitura de start a fost dată, simbolic, de Zainab Alema, prima femeie musulmană de culoare care a îmbrăcat tricoul echipei naționale de rugby a Angliei. Aceasta a pășit pe gazonul de pe Stade de France, în aplauzele furtunoase ale celor peste 80.000 de spectatori.
Smashing stereotypes in rugby ?
Zainab Alema is the Defender #Trailblazer#Defender | #ENGvRSA | #RWC2023 pic.twitter.com/qGwGodXbGF
— Rugby World Cup (@rugbyworldcup) October 21, 2023
Povestea ei a început în 2021, la 28 de ani. Atunci a hotărât să pună punct carierei de asistent medical pentru a-și urma cel mai arzător vis, în ciuda prejudecăților de care avea să se izbească.
„Mă întrebau ce caut aici. De ce nu joc tenis? Ce știu eu despre rugby?”, și-a început discursul, într-un interviu acordat recent, sportiva poreclită „Buldozerul”.
Mamă a trei copii, Zainab Alema și-a propus și a reușit să răstoarne mitul conform căruia rugby-ul este destinat exclusiv bărbaților. Dragostea pentru acest sport a izvorât de la o vârstă fragedă. În școala generală i se spunea „Bestia”, poreclă care a deranjat-o inițial, dar acum, privind în urmă, o umple de mândrie.
„Am renunțat la cariera de asistentă medicală. Am luat decizia de a încerca să devin prima femeie musulmană de culoare din istoria naționalei Angliei. Am spart toate stereotipurile și toate barierele culturale. Dacă te uiți și mai în profunzime, nu te aștepți la o astfel de schimbare de carieră.
Nimeni nu se așteaptă ca mama a trei copii să se apuce de rugby. Sparg toate stereotipurile ca un buldozer care distruge clădirile pe șantier. Ideea că rugby-ul este un sport al bărbaților e greșită. Gândiți-vă prin câte lucruri trec femeile: menstruație, crampe, nașterea copiilor. Corpurile noastre îndură multe. Ce e mai rău în rugby? Niște placaje..
M-am îndrăgostit de acest sport din prima clipă. Să prind mingea și să alerg… era incredibil. Mi se spunea „Bestia”. Nu era chiar confortabil pentru o adolescentă, dar nu m-a deranjat prea tare. E ciudat. Dacă cineva m-ar supranumi „Bestia” acum, aș fi încântată. E complimentul suprem pe care îl poate primi un sportiv”, a mai spus rugbista originară din Ghana.