EXCLUSIV. Marele Ioan Ovidiu Sabău rupe tăcerea în cazul scandalului biletelor de la Euro 2020: Ce nevoie să mai aibă Gică Hagi și Popescu?

A fost chestiunea zilei, imediat ce s-a sfârșit primul meci găzduit de Arena Națională la acest ”european”. Gloriile fotbalului românesc n-au avut loc la ”VIP” de politicieni, în timp ce, de pildă, l-am văzut Mircea Lucescu cinstit de federația turcă, pe Stadio Olimpico din Roma, chiar la marea deschidere.

EXCLUSIV. Marele Ioan Ovidiu Sabău rupe tăcerea în cazul scandalului biletelor de la Euro 2020: Ce nevoie să mai aibă Gică Hagi și Popescu?

Iar dacă Hagi, Popescu sau Dorinel  au întors fraza elegant, fără să facă valuri, în schimb, fostul lor coleg din Generația de Aur pune degetul pe rană. Ioan Ovidiu Sabău e cel mai bun avocat al fotbaliștilor care nu și-au primit onoarea cuvenită. E, practic, cel mai corect discurs care vizează această situație.

Și nu numai. Neluțu Sabău nu se ferește să facă o radiografie a tot ce înseamnă națională, selecționer și fotbal românesc. O analiză contondentă, dar care înfățișează aspecte pe care uneori chiar și noi, spectatorii, când cerem rezultate, le trecem în planul secund, și un dialog deschis, de o sinceritate dezarmantă, în care Sabău a răspuns inclusiv la subiecte delicate.

Neluțu, ce mai faci? Am înțeles că ești aproape să întorci la muncă, e Brașovul destinația ta?

Reacții după plecarea lui Mirel Rădoi de la Universitatea Craiova: ”Se aprinde foarte repede” /…

Mihai Rotaru, două variante pentru înlocuirea lui Mirel Rădoi. Ce tehnicieni au ajuns pe lista…

Eu acum am un an, un an și ceva de când am plecat de la Universitatea Cluj, echipă cu trei obiective la rând realizate, dar apoi n-am reușit să promovăm și mi-am asumat. Am plecat, dacă n-am reușit să-mi îndeplinesc obiectivul… Și a fost o perioadă în care am avut ca activitate doar emisiuni de analiză pe liga I, aici, pe local. În urmă cu câteva săptămâni bune, am fost contactat de domnul primar de la Brașov, dacă aș fi interesat, și i-am spus condițiile. În ce condiții aș fi interesat, ca manager sportiv, dar să și antrenez, nu doar manager, nu doar să organizez clubul. I-am spus condițiile și acum ei analizează.

Ce condiții le-ai pus?

Păi aici e vorba despre staff, cinci membri în staff-ul tehnic, preparator fizic, antrenor secund, antrenor cu portarii și președinte executiv. Ei acum analizează, dar până în momentul de față, în proporție de nouăzeci și nouă la sută nu se va realiza!

De ce?

Probabil că ei nu pot onora pretențiile și staff-ul mare…

Dar ție ți-a priit perioada asta de un an și ceva cât ai stat deoparte?

Da, da… Nu pot să spun că am suferit, că am dus lipsă de implicare, de adrenalină, dacă aș putea să folosesc cuvântul ăsta, nu, nu. Meseria asta e ceva ce mie mi-a plăcut să fac, dar să fac cu demnitate, cu transparență totală, făcută cum trebuie și cum consider eu că este bine.

Ai folosit un cuvânt. Demnitate. Și îmi place foarte mult cuvântul ăsta…

Da, să ai demnitate ca om. Să-ți asumi, să răspunzi de ceea ce faci, să fii demn…

Și să faci tu, nu altcineva.

Corect!

Știi ce vreau să zic, sunt patroni care intervin peste antrenori, ei dau banii și fac ce vor…

Da, da, și nu ești tu. Efectiv, doar pentru un salariu, un loc de muncă, să accept orice. Sigur, pe unii îi înțeleg, pe alții nu-i înțeleg, dar na, trebuie să-ți asiguri traiul, din punct de vedere financiar să ai o anumită stabilitate, și atunci unii se complac și acceptă orice. Dar nu mai sunt ei. Și la asta mă refer, probabil că-și pierd și din demnitate, sau devine o rutină treaba asta, să nu ai demnitate.

Și totuși, sunt antrenori tineri, de exemplu cum este Dinu Todoran care s-a dus la FCSB, se duc în locuri unde se știe dinainte.

Ei încearcă, și pe ei îi înțeleg.

Dacă privești altfel, o situație ca a lui poate să fie așa, să vadă asta ca o rampă de lansare, nu?

Da, da, cu siguranță. Acuma știm condițiile care sunt acolo, dar pentru el să antreneze FCSB, ei au niște condiții, adică e un club de top, mă duc, antrenez, am un contract bun, toate condițiile, antrenez FCSB, corect.

Expunere, vizibilitate…

Exact, devii cunoscut, ești în atenția tuturor. Ți se deschide un drum.

Ce faci acum? Stai cu ochii pe Campionatul European?

Mă uit, da. Nu mă uit chiar la toate meciurile, dar mă uit și dacă văd că e miză, când văd ceva mai important, atunci mă uit.

E frustrant parcă să vedem meciuri la noi, pe stadion, și noi să nu fim la acest turneu, așa-i?

Știi cum e? Sunt pretențiile astea că am avut foarte mulți fotbaliști de mare valoare. O vreme s-a mai investit în partea umană, în antrenori, în conducători, dar în ultimul timp, cred că nu merităm mai mult. Și aici vorbim în toate domeniile sportive, nu doar în fotbal, și culegem roadele, care nu prea sunt bune. Pentru că n-am mai investit în educația sportivului, să-i asiguri cele necesare pentru performanță, să atragi tinerii să facă sport, să fie aria de selecție foarte mare.

La fel, la o vârstă fragedă să fie instruiți, să fie familiarizați cu ce înseamnă performanța, disciplina, și atunci… Noi avem pretenții, investim, avem echipa de Liga I care au bugete de 8 milioane de euro și vrem să ajungem în grupele Champions League. Și alții au șaptezeci, optzeci de milioane și n-ajung în grupele Champions League. Dar noi vrem și credem că într-adevăr  suntem talentați, și putem, dar lucrurile nu stau chiar așa.

Apropos de meciurile de la noi. Ai fi stat la tribuna a II-a dacă veneai.

Dacă veneam, sigur, aveam așteptări realiste. Nu mă gândeam că o să fiu la VIP, și atunci nu-s atât de dezamăgit. N-am așteptări, n-am așteptări să zică: bă, ok., ați reprezentat ceva în fotbal și voi să fiți pionii principali. Nu mai e o știre acest lucru, nu mai e o noutate, începem și să ne obișnuim ca să… nici nu știu ce cuvânt să folosesc pentru anumite valori care ne-au și reprezentat. Adică, nu știm să le apreciem.

Nu știm, dacă valorile le ținem aproape, reprezentăm și noi ceva. Și noi suntem mai valoroși, că dacă te asociezi cu unul care are valoare, nu? Și tu devii mai valoros. Noi ne e frică dacă unul…Vorbești de Hagi care oriunde se duce, e cinstit, dacă vorbești de România, vorbești de Hagi, de Nadia, de Năstase, astfel de oameni trebuie respectați. Nu numai în fotbal, în toate domeniile, oamenii care ne fac cinste trebuie să-i protejăm, să-i scoatem în față. Să nu iasă numai lucrurile urâte în față, avem multe valori în țara asta.

Ai văzut că ei, Hagi și Popescu, nu s-au revoltat. Cel puțin, Gică Popescu a spus că s-a simțit bine în mijlocul fanilor.

Pentru că ei ce mai au nevoie? Nu poate să șteargă nimeni ce au făcut, oricât îi desconsiderăm, ce au făcut, rămâne acolo. Popescu a fost căpitanul Barcelonei, nu știu dacă se va mai întâmpla vreodată să mai fie cineva din România, Hagi poate că dacă nu era român, la Campionatul Mondial din Statele Unite, probabil că era cel mai valoros jucător din lume. N-au nevoie ei să fie scoși în față, dar ai tu nevoie de astfel de oameni ca să te reprezinte. E un mare avantaj, e un mare avantaj să ai astfel de oameni.

Dorinel Munteanu și Belodedici sunt chiar ambasadori ai acestui turneu…

La Dorinel e foarte greu să-i și numeri câte meciuri are la națională. E greu să le numeri, d-apăi să le mai și joci. De asta zic, e lipsă de apreciere, de recunoștință. Și noi avem acest dar, din păcate, să-i urâm pe cei care au realizat ceva, să-i invidiem.

Sau să ne ferim de ei, ca să nu ne eclipseze cumva?

Da, corect, ăsta este cuvântul. Posibil și acest lucru. Eu  nu am niciun război cu nimeni, îi respect pe cei care conduc, dar când se face o nedreptate, intervin, ca parte a acelui grup, e normal să intervin.

Apropos de naționala noastră de fotbal. Eu nu le zic tabere, că ar suna tendențios. Dar hai să te întreb care e unghiul din care privești tu situația, cine are dreptate? Rădoi, ca insistă cu filosofia lui, sau cei care-l sfătuiesc că ar fi mai bine să și-o revizuiască puțin?

Dacă-l sfătuim noi, este foarte greu să accepte. Trebuie să fii de foarte multe ori umil, și în momentul în care accepți, să dai dreptate celorlalți că tu ai greșit. Aici îți trebuie putere, îți trebuie forță să poți să accepți treaba asta. Eu zic că lucrurile sunt foarte simple. Tu ai o anumită filosofie, e logic, e normal, în aia crezi, dar când nu sunt rezultate, atunci trebuie să-ți reanalizezi un pic poziția. Și filosofia ta. Văd eu. Și atunci, să adaptezi la ceea ce poți pentru că dacă tu vei continua cu filosofia ta, dar nu vei avea rezultate, n-o să poți să-ți duci la bun sfârșit cu filosofia ta, pentru că te vor da afară, până la urmă.

Presiunea așa va fi de mare încât și cei din federație vor ceda, și atunci tu trebuie să faci un mic compromis. În sensul în care am încercat, asta vreau, deocamdată nu se poate ceea ce vreau eu să fac. Știi cum e? Folosesc un mixt, și ceea ce-mi place și ceea ce, în momentul de față, suntem noi capabili să facem, la nivel de seniori. Pentru că la nivel de Under 21 a mers, dar e total diferit, și atunci la seniori, ok, asta am vrut eu, uite m-am convins după atâta timp că nu e în regulă, hai să văd ce pot să fac, cu ce am eu la dispoziție ca jucători.

Mai asculți și „seniorii”, un Mircea Lucescu, un Iordănescu…

Mai asculți și de ei, e posibil să nu obții, e posibil la fel, să nu ai rezultate. Așa, devii antipatic, în momentul în care tu o ții pe a ta, dar n-ai rezultate, nici nu înscrii, nici nu ai posesie mai bună ca adversarul, dar noi mergem numai pe atac. Lumea te analizează, te judecă. Îl respect foarte mult, mai ales că a fost un jucător foarte bun, la fel mi se pare un băiat curat, care nu are nimic tendențios, știu eu, anumite simpatii, el în asta crede și în selecția pe care o face nu cred eu că-i condiționat de unul și de altul.

Și faptul că a avut niște rezultate, eu aș fi mers pe același nucleu, eu de aia am și crezut foarte mult în Mirel, am zis mă, dacă vine el, e clar că va trece această echipă frumoasă  de la Campionatul European de Tineret la seniori, și având un nucleu, un grup, îi cunoaște foarte bine, și va merge pe acel nucleu de jucători. Altfel, n-aș fi fost de acord să vină el, pentru că aș fi vrut un antrenor cu multă experiență, cu ani grei, mulți, în spate, de campionat, de situații, să fi trecut prin multe la acest nivel. Am fost de acord pentru că am crezut că va promova în masă jucătorii tineri.

Oameni din afara fotbalului românesc, care activează afară, spun că suntem pretențioși, că suntem prea duri cu selecționerul și avem așteptări nerealiste de la un fotbal care în străinătate nu mai este așa de bine văzut.

Da, ce spuneam mai devreme. Adică noi trebuie să fim și realiști. Posibil să nu putem mai mult. Posibil să avem acest nivel, de ritm din campionatul nostru, nu mai vorbesc despre ce se întâmplă în Liga a II-a, a III-a, unde n-ai ce să vezi, de fapt. Nici fotbal, nici condiții, nici jucători, pentru că în trecut Liga I era alimentată numai de acolo, de la ligile inferioare veneau toți fotbaliștii. Aveai de unde să alegi. Era un campionat foarte bun în Liga a II-a, cu atitudine, cu calitate. Acum, efectiv, nu ai de unde, nici în Liga I, în afară de 4-5 echipe, nu e ritm, nu vedem spectacol, nu vedem calitate.

Sigur, comparându-te cu alții, că tu vrei să ajunge acolo, trebuie să te compari cu un campionat italian, dar hai să nu mergem așa departe, să te compari cu un campionat austriac, belgian. Păi mă uitam la Ucraina, Ucraina a pierdut cu Olanda, dar a jucat de la egal la egal ca fotbal, nu ca șansă. Jucători cu personalitate, cu inițiativă, cu atitudine, exact cum eram noi, atunci când ai mingea, ai soluții, știi ce faci cu ea. Nu te intimidezi de numele adversarului.

De ce crezi că nu mai avem jucătorii din aceștia, jucătorii pe care i-am avut cândva?

În primul rând, nu le-am mai dat o competiție foarte puternică, în al doilea rând, nu mai e arie de selecție, în al treilea rând, mulți dintre ei nu joacă la echipele lor de club meci de meci, constant. Și poate că, e posibil asta, cu un selecționer cu experiență poate ne-am fi calificat cu Islanda.

Te încearcă nostalgia după momentele alea, când erați voi și în unele jocuri, cu anumiți adversari, ne puneam problema doar câte goluri să le dăm?

Eram unul și unul. Eram lideri toți, antrenori cu multă experiență la cel mai înalt nivel. Mircea Lucescu, Emeric Ienei, Iordănescu, erau antrenori și la echipele de club aveau foarte mari fotbaliști pe care îi pregăteau. Nu s-a mai investit în infrastructură, baze sportive desființate, la centrele de copii și juniori e un dezastru, ca și condiții. E foarte mult de spus în acest sens…

Care este cel mai frumos moment de care îți aduci aminte?

Așa ce-mi rămâne în minte din perioada aia, când eram și foarte tânăr, cu încărcătura psihică extraordinară, e meciul cu Danemarca. Ăsta ar fi meciul când după douăzeci de ani, naționala se califica la mondiale. Cu un stadion plin, o descătușare, a fost meciul de referință… Niște jucători de excepție, și jucători, și oameni.

La meciul cu Grecia, am chiulit de la școală împreună cu mama lui Costache de la CFR, colega mea de bancă de atunci, care stătea la doi pași. După, ne certam care să fie ”Sabău” în curtea școlii…

Da, atunci am și marcat cu Grecia, am făcut într-adevăr un meci reușit. E extraordinar, e plăcut ceea ce îmi povestești, îmi dau seama că ceea ce am dat pe teren nu a fost degeaba.

Păi, uite, Costache e unul dintre tinerii fotbaliștii constanți ai CFR-ului. A ajuns fotbalist și datorită ție, nu?

Costache e un fotbalist care promite. Iar sentimentul ăsta, că noi am putut influența destine, este unic. Mulțumesc.

Acum să te întreb și asta. Care e marele regret al carierei tale?

Faptul că am suferit acea accidentare urâtă înainte de Cupa Mondială din Statele Unite, nu m-am mai putut recupera și nu am ajuns acolo. E cel mai greu. Era momentul de vârf al echipei național, jucasem în toate meciurile de calificare la turneul final, chiar și cu Țara Galiilor, și apoi a venit accidentarea aia și nu m-am mai putut recupera. Nu am plâns, dar nici bine nu m-am simțit, am făcut toate eforturile, am fost plecat și în Germania, și în Olanda, dar efectiv n-am reușit, am și recidivat.

Unde te vezi în viitorul apropiat?

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

E foarte greu să am niște planuri în momentul de față, dar aș vrea să pot antrena, să am condiții, să pot să fac performanță, să fiu eu cu deciziile pe care le iau. Mi-aș dori să revin și să antrenez iarăși, pentru că e ceea ce-mi place, aș putea să dau mai departe ce am învățat în Italia, în Olanda, îmi place să fiu pe teren și să lucrez mai ales cu tineri.