Jean Vlădoiu (56 de ani) a depășit cumpăna din viața sa. Operat cu succes după infarctul suferit la începutul lunii mai, componentul Generației de Aur s-a destăinuit în privința clipelor grele prin care a trecut.
Totul s-a petrecut după ce marele fotbalist din anii ’90 a simțit dureri. Jean Vlădoiu s-a dus la medic preventiv, dar a fost băgat de urgență în operația care a fost realizată cu succes.
“A fost o surpriză și pentru mine, pentru că nu am avut niciodată dureri de inimă. Nu am avut probleme. Ca fost sportiv de performanță, mi-am spus că e prea devreme să am asemenea probleme, chiar dacă știam că, în urmă cu un an și ceva, fratele meu a avut aceeași problemă.
Am avut șansa să-l cunosc pe un doctor senzațional, de la Spitalul Județean de la noi. De aceea am și rămas să mă opereze dumnealui, deși aveam și alte oportunități la București, cu niște doctori extraordinari, cărora le mulțumesc. Colegii mei din Generația de Aur m-au sunat și mi-au oferit și această opțiune. Am decis să rămân la Pitești și, crede-mă, mă simt foarte bine. Stafful dumnealui… niște oameni extraordinari.
Am avut această intervenție destul de grea, aș putea spune, deși la prima vedere am zis că nu e cine știe ce. Aveam o durere. Probabil că, la câte dureri am avut eu, una în partea stângă – umăr, inima părea o normalitate.
Sincer, am sunat întâmplător. L-am sunat pe domnul doctor și i-am zis că aș vrea să trec luni pe la dumnealui. Era vineri. După o înmormântare în familie, aveam o durere sufletească și simțeam o înțepătură la inimă, durere în umăr. Mi-a zis: „Sunt la clinică, vino acum.” M-am dus liniștit, cu soția, am condus, am intrat, mi-a făcut electrocardiograma. După control mi-a zis: „E grav. Nu mai pleci de aici.” I-am zis că trebuie să-mi duc familia acasă. „Nu mai pleci. Vrei să riști? Poți să ajungi acasă și să mori în somn. Îți asumi?” Am zis: „OK, merg pe mâna dumneavoastră. Dacă spuneți asta, mă duc și mă internez.” Și așa a început totul”, a declarat fostul atacant al Stelei București, potrivit Orangesport.ro.
“Am ajuns direct la ATI. Șase nopți n-am dormit două ore. Primele două nopți n-am închis un ochi. Nu ai cum. Trebuie să te obișnuiești cu aparatele, cu zgomotele lor permanente. Și cu toate situațiile care apar din oră în oră.
Am fost martor când a fost adusă o bunică lângă mine care a murit până dimineață. Alta a fost resuscitată și dimineața vorbea cu mine. Cele șase zile au fost mai grele decât operația. Chiar grele pentru inima mea.
Am văzut oameni minunați, care fac tot posibilul să salveze vieți. Zi de zi. Eu am fost un caz fericit. Acolo intri praf și ieși pe picioarele tale. Nu doresc nimănui să ajungă la terapie intensivă pe cardio. E foarte, foarte greu.
Din câte am înțeles de la domnul doctor, am avut nevoie de trei stenturi. Urmează o a treia arteră, care pare mai ușor de reparat. S-a rezolvat ce era mai grav. Mă simt extraordinar. Ce urmează pare o joacă de copil față de prima intervenție”, a mai spus Jean Vlădoiu.
Fără vicii, Jean Vlădoiu crede că problema sa de sănătate este ereditară.
“Nici cu alcoolul nu am avut treabă. N-am fumat o țigară în 57 de ani. E clar că e ceva ereditar. Mama a avut mari probleme cu inima și de vreo 35-40 de ani ia multe medicamente. Cred că asta i-a prelungit viața. A ajuns la 74 de ani. Fratele meu, din păcate, a avut probleme mari la 49 de ani. El mai fuma, mai bea, avea multe kilograme în plus. După ce am pățit-o și eu, e clar că e ereditară. Chiar dacă ai fost sportiv, nu ai fumat, nu ai băut, tot poți avea probleme.
Trebuie să fac mișcare zilnic. Merg 4-5 kilometri. E chiar indicat. Mișcare făceam și înainte. Asta nu e o problemă. Medicamentația a fost mai greu de acceptat.
Alimentația: fără grăsimi. Mai mâncam carne de porc, la un grătar. Încercam să mă mențin. Fiind gurmand, îmi era greu să mă abțin. Dar acum am scos zahărul, grăsimile.
Sfatul meu: să aibă grijă de sănătatea lor după o anumită vârstă. Și să nu ezite să meargă la control. E foarte important”, a încheiat Jean Vlădoiu, pentru sursa citată.