Rapid București a adus întăriri în atac în acest an, însă compartimentul ofensiv nu a impresionat în meciurile din play-off. Unul dintre atacanții echipei pregătite de Costel Gâlcă a vorbit deschis despre perioada petrecută în străinătate și despre diferențele resimțite față de fotbalul românesc.
În luna ianuarie, Rapid a plătit 50.000 de euro pentru a-l împrumuta pe Daniel Paraschiv (26 de ani) de la Real Oviedo. Atacantul ar urma să revină în Spania în vară, dacă giuleștenii nu vor activa clauza de transfer definitiv, în valoare de 500.000 de euro.
Deși nu a avut un randament ridicat la Oviedo, echipă aflată în prezent pe ultimul loc în LaLiga, pentru care a bifat 31 de apariții și a înscris de trei ori, Paraschiv consideră că experiența din Spania a fost una importantă.
„Foarte mult, din toate punctele de vedere. Până la urmă, este o experiență pe care o voi prețui toată viața. Din fericire, am reușit să obțin și niște performanțe notabile acolo. Mă bucur că am luat acea decizie să plec atunci de la Sibiu și, totodată, mă bucur și că am revenit acum.
Revenirea în România ar fi putut fi considerată un pas în spate, dar, fiind vorba de un club precum Rapid, unde te lupți pentru titlu, pentru accesul în Europa și pentru trofee, m-a făcut să regândesc această decizie”, a declarat atacantul.
Fost jucător și la Cultural Leonesa, Paraschiv a explicat că perioada din Spania l-a făcut să conștientizeze diferențele de formare dintre fotbalul românesc și cel din vest.
„Noi pornim cu un handicap, cei care ne petrecem toată perioada junioratului în România, pentru că există foarte multe minusuri, cel puțin comparativ cu perioada în care am crescut eu. Sunt foarte multe diferențe în ceea ce privește condițiile pe care le-am avut noi față de cele ale colegilor mei din Spania și, cumva, este mai greu să recuperezi pe parcurs.
Nu primim o educație completă. Sigur, dintr-un punct de vedere este și responsabilitatea noastră, dar totuși plecăm cu un handicap.
Eu am plecat de la FC Brașov. Iarna mă spălam uneori cu apă rece, nu aveam vestiare, iar terenul era împărțit între aproximativ șapte echipe de juniori, fiecare cu câte un petic de teren. Dădeam la lopată ca să curățăm zăpada cu o oră înainte de antrenament.
Pe lângă toate acestea, trebuia să plătim absolut tot ce ținea de echipament – ghete, echipament de joc.
La vârsta aceea le consideram normale, pentru că nu aveam termen de comparație. Abia după ce intri în contact cu alte medii îți dai seama că nu erau tocmai normale. A fost un mic handicap, dar, de la o anumită vârstă, responsabilitatea devine doar a noastră”, a mai spus Daniel Paraschiv.