Dincolo de perioada Războaielor Mondiale și de epoca anterioară acestora, aproape de vremurile pe care le știm sau de care suntem mai apropiați, s-au petrecut tragedii despre care știm foarte puțin și în care au fost implicați jucători extrem de tineri ai echipelor naționale de pe continent.
Sunt morțile care au îndoliat Europa, dispariții ale fotbaliștilor de primă reprezentativă chiar în timpul carierei sportive, așadar la vârste foarte tinere. E o serie lungă de talente pierdute astfel, dar parcurgem azi doar câteva din cazurile petrecute după 1950, câteva din sfârșiturile cutremurătoare, pe cele mai puțin cunoscute publicului și în condiții neobișnuite.
Anatoli Kozhemyakin era la 17 ani deja unul din cei mai promițători atacanți din Rusia sovietică. Dinamo Moscova l-a legitimat și l-a debutat în prima ligă USSR încă de la această vârstă! Evoluția a fost fulminantă, peste doi ani juca deja în echipa națională, la 19 ani, și în finala Cupei Cupelor cu Dinamo Moscova! La 20 de ani era al doilea golgheter al campionatului sovietic, în spatele marelui Blohin.
Tragedia s-a petrecut în octombrie 1974, când Anatoli avea doar 21 de ani. Blocat în liftul unei clădiri împreună cu un prieten, a deschis ușile ascensorului. Prietenul a apucat să iasă și să se strecoare afară spre scara blocului, dar liftul a repornit brusc atunci când Anatoli era pe jumătate ieșit…

Născut în 1963 la Haifa, portarul Avi Ran a fost considerat unul dintre cei mai talentați fotbaliști israelieni, debutând la doar 17 ani în prima ligă pentru Maccabi Haifa. De atunci și până la împlinirea vârstei de 23 de ani, a jucat pentru același club, ieșind de două ori campion național, cel mai bun fotbalist al anului în 1986 în țara sa și scriind recordul celui mai mic număr de goluri încasate de Maccabi într-un sezon. Firește, a devenit o soluție și pentru echipa națională.
Pe 11 iulie 1987, când lotul Maccabi Haifa se afla în vacanță pe litoralul Mării Galilee, chiar când Liverpool se pregătea să îl transfere, potrivit presei vremii!, un accident tulburător l-a răpit pe Avi Ran. În localitatea Tiberias, în dreptul plajei Guy, a fost lovit de o ambarcațiune de curse cu mare viteză. Aproape 20.000 de oameni au participat la ceremonia lui funerară…

După cinci sezoane la St. Mirren în care s-a remarcat ca un mijlocaș de valoare al primei ligi scoțiene în ciuda vârstei fragede, Bobby McKean ajunge la 21 de ani în echipa lui Rangers. A fost o mutare de aur, contribuind la două titluri de campion consecutive. Prestațiile i-au adus și debutul în echipa națională.
Cu trei zile doar înainte de finala Cupei Ligii 1978, care anunța marele meci Rangers-Celtic, fotbalistul de 25 de ani avea să sufere o tragedie greu de înțeles. Era o noapte de martie cu viscol și frig pătrunzător, a ajuns cu mașina acasă, dar soția dormea și nu avea cheie să intre. Așa că a parcat în garaj și a încercat să se încălzească pentru a putea adormi. Dimineață a fost găsit decedat în urma intoxicației cu monoxid de carbon.

Mijlocaș de referință al RDG, Lutz Eigendorf activa la Dynamo Berlin și marcase de 3 ori în 6 meciuri pentru națională când a luat o decizie ce se pare că l-a costat viața.
În martie 1979, când echipa sa a disputat un amical în Germania de Vest, a ales să nu se mai întoarcă în țară. A fost suspendat un an de UEFA. RDG a înghițit rușinea de a-și pierde vedeta, cu atât mai mult cu cât Dynamo Berlin, clubul lui Lutz, era sub oblăduirea STASI, serviciul secret din RDG.
Lutz a început ulterior să joace pentru Kaiserslautern și Eintracht Braunschweig, dar în 5 martie 1983, la doar 26 de ani, a devenit victima unui accident dubios. Aflat la volanul mașinii sale, se pare că a fost șicanat într-o curbă de un camion și forțat să intre într-un copac. S-a stins la spital, peste două zile. Cazul a fost clasat totuși drept accident. În februarie 2010, un fost spion RDG a declarat că STASI i-ar fi ordonat să-l ucidă pe Lutz, dar că ar fi refuzat.

Deși poate puțin cunoscut fotbalului mare de pe continent, activând doar la cluburi din țara natală, San Marino, fundașul Federico Crescentini a îmbrăcat de 8 ori tricoul echipei naționale și se afla în vizorul mai multor cluburi din Italia înaintea dispariției sale.
În 2006, aflat în vacanță în Acapulco (Mexic), fotbalistul de 24 de ani a încercat să salveze o prietenă de la înec, dar a sfârșit murind în valuri. Federico era nepotul președintelui federației din San Marino, iar dispariția lui a completat o săptămână neagră a fotbalului în decembrie 2006, după ce alți doi tineri juniori, de la Juventus Torino, s-au înecat la baza de pregătire a clubului.

De 22 de ori internațional scoțian, cu 3 goluri înscrise, jucător pentru Tottenham în peste 200 de meciuri câștigând Cupa Cupelor și de două ori Cupa Angliei. A fost pe teren și în semifinala Cupei Campionilor Europeni cu clubul din capitala Angliei. Ei bine, John White a fost ucis. De un fulger!
Pe 21 iulie 1964, mijlocașul iute din teren, la doar 27 de ani, se afla la o partidă de golf la Crews Hill în Enfield. S-a adăpostit sub un copac la începerea furtunii. Aici s-a petrecut tragedia, fiind lovit de un fulger. Portretul său a fost fixat la intarea în Hall of Fame dedicată istoriei fotbalului scoțian
De patru ori campion al Poloniei, atât cu Legia Varșovia cât și cu Gornik Zabrze, atacantul Edmund Kowal a fost propulsat de talentul său și spre prima reprezentativă, îmbrăcând tricoul naționalei în 8 partide și reușind un gol, în intervalul 1953-58. Nimeni nu se gândea la accidentul stupid care avea să-l răpească fotbalului la doar 29 de ani…
În preajma Paștelui 1960, în Zabrze, a plecat spre un prieten cu o sticlă de alcool pe care să o ducă în dar. A încercat să sară în tramvaiul care deja pornise, dar fiind gheață pe jos, a alunecat și a căzut. Sticla s-a spart și l-a tăiat, afectându-i organele interne. Ajuns la spital, s-a decis că singura șansă de salvare era un rinichi artificial. Spitalul din Varșovia a refuzat să îl primească, s-a apelat la singura altă variantă disponibilă, spitalul din Poznan. Trasportul Zabrze-Poznan s-a încercat cu trenul, dar până la destinație, Kowal a murit din cauza întârzierii acordării asistenței medicale.
Mijlocaș puternic și muncitor, lansat în fotbalul italian de Pro Patria, promovat de Foggia și consacrat de Lazio, Luciano Re Cecconi a fost parte a lotului Italiei pentru Cupa Mondială din 1974 și a jucat două partide pentru prima reprezentativă. Campion cu Lazio în Serie A, era poreclit Angelo Biondo, pentru culoarea părului. Și renumit pentru spiritul său glumeț, aproape tot timpul!
Pe 18 ianuarie 1977, tocmai o farsă i-a adus sfârșitul tragic. Deghizat, a mimat jefuirea unei bijuterii deținute de un prieten de-ai săi. A fost împușcat de proprietar. Și s-a stins la jumătate de oră după incident…

Poliomielita este o boală infecțioasă virală acută care a făcut ravagii relativ de mult, la finalul anilor 1800 și începutul anilor 1900. Vaccinurile dezvoltate începând cu anii 1950 au redus covârșitor impactul acesteia. De aceea pare aproape imposibil de crezut cum această afecțiune a răpit un internațional englez în 1959!
Jeff Hall, fundaș dreapta pentru Birmingham FC în 277 de partide campionat și de 17 ori prezent în echipa națională a Angliei, a acuzat stări de rău pe 23 martie 1959, la două zile după un meci cu Portsmouth. Internat și diagnosticat cu poliomielită, în doar 12 zile a rămas paralizat și și-a pierdut vorbirea. S-a stins pe 4 aprilie, la doar 29 de ani!
Tragedia lui a determinat o cerere la nivel național pentru vaccinuri peste capacitatea Angliei, astfel că au fost suplimentate din SUA. Până atunci, vaccinarea era privită cu indiferență.
În 1997, transferul mijlocașului Irmantas Stumbrys din campionatul intern la marele Zenit St. Petersburg era știrea numărul 1 în sportul din Lituania. De doi ani juca deja pentru echipa națională, unde avea să strângă 37 de meciuri și 2 goluri până în 2000. Anul care i-a încheiat cariera și viața.
La doar 28 de ani, Irmantas a fost găsit în propria mașină, împușcat în cap. Se afla în Panevezys, orașul din Lituania unde își începuse cariera la seniori. Investigațiile autorităților au dus spre sinucidere, dar detaliile sunt încă neclare. Penevezys este numit Chicago al Lituaniei sau Twin Peaks din cauza criminalității, cu numeroase cazuri de împușcare.