Despre Nadia Comăneci s-a scris și s-a vorbit foarte mult că ar fi încercat să se sinucidă în 1978. Concret, din cauza unei decepții în dragoste, „zeița de la Montreal” ar fi decis să consume un anumit dezinfectant pentru a-și pune capăt zilelor.
Această poveste a fost adusă în atenția opiniei publice în mai multe rânduri în ultimii ani. Ea a fost prezentată chiar și în filmul american „Nadia”, realizat în 1984. Iar ultima dată, jurnaliștii brazilieni de la Ofuxico au scris despre acest presupus moment de cumpănă din viața Nadiei.
Ei au schimbat însă motivul pentru care fosta mare gimnastă ar fi ales să recurgă la acest gest extrem. Brazilienii au notat că Nadia Comăneci ar fi fost devastată după divorțul părinților săi și din acest motiv ar fi decis să se sinucidă.
A încercat să-şi ia viaţa consumând apă sanitară”, a scris sursa citată în urmă cu câțiva ani.
Nadia Comăneci a negat în mod ferm orice poveste scrisă în legătură cu acest subiect. Ea a explicat că nu s-a pus niciodată problema să își ia viața, chiar dacă a recunoscut că a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă în 1978 din cauza faptului că era urmărită la fiecare pas de Securitate.
Nadia a spus de asemenea că toate aceste povești au plecat de la o glumă pe care a făcut-o într-un moment de tensiune cu cei care se aflau în hotelul lotului național de gimnastică pentru a o urmări. Aceste explicații au fost date de Nadia Comăneci în cartea sa, intitulată „Scrisori către o tânără gimnastă”.
Da, în 1978 am fost foarte nefericită. Dar în niciun caz n-am încercat să mă sinucid pentru că îmi văzusem prietenul cu o altă fată, aşa cum reiese din film. Am auzit mai multe variante ale acestei întâmplări, iar două ziare din Germania chiar au scris că am băut două sticle de dezinfectant deoarece eram distrusă în urma rupturii intervenite în relaţia amoroasă cu un poet.
Adevărul e că antrenorii şi conducerea îmi promiseseră mai multă libertate pe perioada cât voi locui în complexul «23 August». În ziua respectivă, în faţa camerei erau trei bărbaţi. Păreau absorbiţi de un joc de cărţi, dar se aflau acolo ca să mă supravegheze. «Unde te duci, Nadia?» au întrebat ei cu inocenţă. N-am mai rezistat.
«Ce căutaţi aici? Nu pot să-mi spăl rufele nesupravegheată?» Poate, am continuat în glumă, «am să dau pe gât sticla asta de clor şi o să mă sinucid». M-am întors în cameră şi am trântit uşa! Uram să fiu urmărită, verificată, cercetată. Dintr-o simplă vorbă aruncată la necaz s-au născut zvonuri şi poveşti!”, a scris Nadia Comăneci.