Antrenorul român: tupeist, ”sifon”, profesionist ori asumat | Opinie de Sorin Chiriac

Sorin Chiriac 14.10.2022, 16:19
Antrenorul român: tupeist, ”sifon”, profesionist ori asumat | Opinie de Sorin Chiriac

Mi-au trebuit 39 de ani și 3 luni de viață să îmi dau seama că cea mai grea meserie din lume este antrenor de fotbal în România. Am cunoscut, datorită meseriei, zeci de antrenori din fotbalul nostru, unii mai dintr-o bucată, alții mai filosofi, ori foarte practici în gândire. Dar abia azi am înțeles că pentru a face meseria asta la noi în țară, trebuie să ai niște abilități fabuloase. Să fie Superman+Batman+Plasticman la un loc. Nu mă credeți? Haideți să luăm 4 situații întâmplate în ultimele 24 de ore, să vedeți dacă sunt eu nebun sau nu…

Dică fără frică. De penibil.

E cel mai recent, dar nu pot să nu încep cu el. Dică Nicolae. Pe scurt, avem așa… înlocuiește la FCSB o ”fantoșă” (cum îi place colegului Mureșanu să-I alinte pe angajații patronului), pe Petrea, și califică echipa în Conference. În Superligă e dezastru, așa că patronul decide să îl trimită în Danemarca cu ”gloanțe oarbe”. Acceptă bucuros ordinul, a cinci ”boabe” de la Silkeborg (voi ați auzit de echipa asta până acum o lună?) și se întoarce senin acasă. La retur bagă ”garnitura de bază”, mai ia cinci și la final spune că simte umilință. Dar nu atât de multă, încât să își dea demisia după 10-0 cu locul 4 din Danemarca!

O dă pe jucători (”așteptam mai mult de la jucătorii mei”, ”sunt dezamăgit, când văd că nu poți face o simplă preluare”), apoi caută alibiuri, cum că nu a băgat de fapt decât cinci titulari (”față de meciul de campionat am schimbat cinci jucători. S-a văzut și în această seară că cei care au jucat nu se ridică la nivelul celor din campionat”). E omenesc să cauți scuze, cu toții o facem… Dar demisia, după 10-0, intenționați să o prezentați, nu? ”NU!”. Simplu, nu! Apoi, urmează un discurs delirant: ”Am îndeplinit obiectivul și iau partea pozitivă. Dezastru e când moare cineva, când iau case foc, nu când pierzi un meci”. Așa e, dar nimeni nu folosea cuvântul decât în context fotbalistic, domnule Dică. Iar 10-0 cu niște necunoscuți danezi nu e ”dezastru”. Dezastru e un cuvânt prea blând!

Am citit pe social media teoria că ține de scaun pentru bani. Care bani, oameni buni? Nu ne-a zis chiar domnul Dicanio că el nu antrenează la FCSB pentru bani, că nu are salariu și că primește bani doar la performanță? Ia calculați voi, că sunteți băieți deștepți, câți bani are de luat Nick de la Becali pentru aceste performanțe: 10-0 cu Silkeborg, golaveraj 13:1 și locul 12 în Superligă. Este că vă dă cu minus? La fel și mie! Tipul antrenorului: tupeist.

”Sifon” de Ploiești

Există în fotbalul românesc și o altă tipologie de antrenor. Acela care își înregistrează jucătorii la masă, în discuții private, ca să aibă dovezi când va vrea să îi elimine din grup. Da, ați citit bine, s-a întâmplat la Ploiești. ”Tehnicianul” Nae Constantin a înregistrat o discuție privată (!) cu cel mai important fotbalist al echipei lui, Gabriel Tamaș, unul dintre jucătorii importanți de la echipa națională în ultimii 15 ani. Nu vreau să trec peste cuvintele oribile folosite de fotbalist, care și-a cerut scuze pentru asta. A greșit vorbind astfel, sunt cuvinte greu de reprodus pe care sper că le regretă. Dar, întăresc: era o discuție privată! Genul de discuții pe care le avem și noi la nervi, cu prietenii, colaboratorii, fără să ne gândim vreo clipă că ne vor înregistra.

S-a scuzat, spunând că înregistrarea s-a făcut automat și că nu a fost nimic premeditat. Ok, ai făcut-o, ai înregistrarea. Poți alege să nu o folosești. Dar nu, ”mister” Nae o și folosește. Și nu doar că dă play șefilor galeriei, dar le și trimite fișierul audio! Asta cum vă sună? Îl poate da Tamaș în judecată pe Constantin pentru asta? Sigur că da, pentru că a fost înregistrat fără consimțământul lui, într-o discuție privată. O va face? Cel mai probabil, nu. Genul antrenorului: sifon.

Ziua la înmormânare, noaptea o echipă mare

Nu mi-am propus să demantelez antrenorii români! Pentru că, pe lângă aceste exemple există și altele, de data asta pozitive. Primul este Dan Petrescu, cel care a reușit cu CFR Cluj două victorii mari contra sfertfinalistei de anul trecut, Slavia Praga. Au câștigat eroic în Cehia, dar eu aș vrea să evidențiez victoria fantastică de aseară. În primul rând, clujenii, spre deosebire de cei de la FCSB, au respectat competiția! Petrescu trecea prin momente grele la club, era în conflict cu patronul, dar nu a jucat cu titularii în campionat și cu echipa a doua în Europa, ci a făcut două trupe echilibrate, să facă față în ambele competiții. Astfel, i-a respectat și pe clujenii care au venit la stadion, să vadă echipa în Europa și a reușit rezultate bune și în Superligă.

Ce a făcut însă Petrescu ieri este supraomenesc! A scos 120% din acei băieți, care au luptat eroic pe teren, au strâns din dinți, s-au apărat ca nebunii și au dat două goluri specialitatea casei, din faze fixe. Asta s-a întâmplat seara. Dar pe zi s-a petrecut ceva mult mai important pentru Petrescu. Omul Dan și-a îngropat la prânz cel mai bun prieten, pe cel pe care îl alinta ”Pisică” și despre care spunea că i-a fost alături în ultimii 36 de ani, omul ”alături de care am stat mai mult decât cu familia mea”. Și pentru că așa e viața, după înmormântare, a venit bucuria. Bucuria adusă de fotbal. Respect, antrenorului profesionist.

Croitorașul cel asumat

Primește o mențiune și Marius Croitoru. Pentru că este primul antrenor din istoria clubului lui Adrian Mititelu care pleacă fără scandal de la echipa lui Adrian Mititelu. Fără rezultate, Croitoru a tot încercat și a încercat, iar după înfrângerea urâtă cu Chindia a ridicat mâna și a spus că ”pentru bine echipei ar fi mai bine să plece”. Și a plecat, având doar cuvinte de laudă la adresa patronului (ați mai pomenti așa ceva?). Un patron care nu ar fi vrut să îl dea afară, așa am simțit eu, dar rezultatele erau din ce în ce mai rele, iar jocul echipei din ce în ce mai prost, că nu prea i-a dat alternativă. Genul antrenorului: asumat.

Ar mai fi și Anton Petrea, ”fantoșa” de care scriam la început, care bate tot la Chindia. Îl mai las însă 3-4 etape, să mă conving că nu e doar o întâmplare…

Urmăriți Playsport.ro și pe