Cristian Pandelescu joacă și antrenează la clubul lui Moș Crăciun: ”E o echipă voioasă. Renii mai intră uneori pe teren și opresc meciurile”

Fotbalul românesc nu înseamnă în materie de stranieri doar internaționalii din circuitul reprezentativei cu contracte generoase prin Italia, Spania, Scoția, Turcia sau Grecia. Există și un contingent serios de jucători răspândiți prin ligile mici ale Europei, chiar în destinații exotice, cum e cazul lui Cristian Pandelescu, ploieșteanul care, de circa un an și jumătate, joacă și antrenează în eșalonul șase din Finlanda, la FC Santa Claus Rovaniemi. Este echipa de fotbal a lui Moș Crăciun, din orașul de unde pleacă în fiecare iarnă să împartă cadouri copiilor cuminți!

Să facem, așadar, cunoștință cu tipul de 35 de ani, pe care viața l-a împins până aproape de Cercul Polar, unde muncește la unul dintre cele mai simpatice cluburi de pe planetă.

– Cristi, spune-ne cum ai ajuns tocmai în Finlanda și care au fost legăturile tale cu fotbalul în țară?

– Acasă am jucat până la nivelul diviziei a treia, la câteva echipe din Prahova. Dar în Finlanda am sosit în 2015 împreună cu fosta mea prietenă și am încercat să găsesc oportunități de a activa în fotbalul nordic. Am trecut prin mai multe trialuri, iar în final am profitat de o selecție la o formație care-și propunea să promoveze în liga secundă. Am jucat mai întâi undeva aproape de granița cu Rusia, apoi m-am mutat la Rovaniemi din toamna lui 2020, la invitația unui prieten neamț, Ralf Wunderlich, șeful staff-ului de la FC Santa Claus.

Angajat ca antrenor la juniori, fotbalist voluntar

– Ești și jucător, și antrenor, nu?

– Da, ambele! Lucrez cu mai multe grupe de juniori la Santa Claus Juniorit, ramura juvenilă a clubului, unde sunt și angajat. Din când în când, mai și joc la prima echipă, numai că nu prea mai am timp pentru asta. Fiindcă sunt portar, îi pregătesc pe copii pentru acest post și am reușit chiar să promovăm un puști la Kuopio, unul dintre cluburile importante, și la loturile naționale. Antrenorii portarilor sunt aici destul de rari spre deloc. Eu mă ocup și de diferite acțiuni de dezvoltare, metodologii, proiecte derulate prin federație.

– Cum e să muncești acasă la Moș Crăciun?

– FC Santa Claus e o echipă voioasă, care încearcă să se pună pe picioare și să ajungă din nou în ligile superioare, unde a mai activat cândva. Totul se desfășoară însă, evident, pe bază de voluntariat, indiferent din ce țară provin jucătorii. Aici, până și în prima divizie sunt fotbaliști care nu primesc salariu. Există multe campanii de promovare a echipei în scop turistic, iar vizitatorii sunt entuziasmați când află că Moș Crăciun are chiar și un club de fotbal.

”Moșul apare uneori la schimbări”

– Ne povestești o întâmplare amuzantă?

– Păi, așa cum se întâmplă prin România ca meciurile să fie oprite pe la ligile mici de tot felul de animale domestice, aici te mai pomenești că intră reni pe teren! Alteori, Moș Crăciun însuși apare pe gazon cu ocazia unei schimbări. Mi s-a propus și mie să intru în rolul Moșului, dar nu mă prinde!

– Ce pregătire ai ca antrenor?

– Am terminat IEFS la Brașov și am început să-mi iau licențele în Finlanda. Am fost un pic încăpățânat la început, pentru că am refuzat o perioadă să lucrez cu federația și am pierdut niște timpi. M-a convins însă să-mi reconsider poziția fostul internațional Antti Niemi, portar care a jucat la Rangers, la Southampton, la Fulham. Acum lucrez pentru licența C la antrenor principal și la licența B pentru antrenor de portari.

Viața la minus 37 de grade Celsius

– Care a fost cea mai scăzută temperatură pe care ai prins-o la Rovaniemi?

– Minus 37 de grade! Dacă arunci apă în aer, se transformă instantaneu în cristale de zăpadă. Dar aici toată lumea e adaptată la condițiile meteorologice mai aspre. Cauciucurile au un fel de minicrampoane de metal, utilajele ies la trei-patru dimineața să deszăpezească la nevoie, oamenii au montate prize exterioare pentru mașini, pe care le lasă conectate peste noapte ca să nu înghețe. Eu sunt însă un tip foarte adaptabil, și la minus 40 de grade, și la plus 40 de grade. Și pe temperaturile astea se întâmplă să fac pe jos câte 15-20 de kilometri.

– Nu ai mașină?

– Nu. Nici carnet! Nu sunt prea prieten cu volanul, așa că mai bine merg pe jos la nevoie. E sănătos. Mă mut uneori de la o locație de antrenament la alta și cumulez distanțe bunicele, dar e OK. Mă mai iau uneori și părinții copiilor cu mașina.

Avertisment pentru tricolori: ”Portarul Hradetsky e omul-cheie”

– Urmează o dublă România – Finlanda în Liga Națiunilor. Cum vor fi meciurile pentru noi?

– Evident, voi fi suporterul necondiționat al României! Îmi pare rău că avem un potențial imens ca nație în materie de fotbal, dar declinul nu se mai oprește din motive pe care eu sunt prea mic să le influențez. Sau să le critic. Finlanda e o echipă arțăgoasă, muncitoare, incomodă. Ar trebui să ne punem niște semne de întrebare când vedem că au jucători în Bundesliga, în Premier League, în Serie A. Mulți spun că jucătorul-cheie e Pukki, dar eu l-aș nominaliza pe Hradetsky.

– De ce?

– Nu dintr-un soi de empatie, pentru că e tot portar, ci fiindcă evoluțiile lui arată rolul semnificativ pe care-l are în echipă. Știu că portarii sunt ignorați de obicei. Lumea se uită la goluri și la driblinguri, dar Hradetsky e un om cu câte patru-cinci intervenții decisive pe meci, chiar mai multe când adversarul e mai puternic. Cam orice acțiune de construcție pleacă de la el, dă tonul de multe ori, iar asta îl face cu adevărat special.

– Ce jucători din naționala României îți plac?

Doar AȘA nu vei fi dat afara de la locul de muncă! Asta te scapă...

Anunț oficial de la PPC România. Cât vor plăti clienții acum pentru energia electrică

– Nu cred că avem fotbaliști de superclasă. Îmi place însă de Mihăilă, dar și de puștiul din poarta Rapidului, Horațiu Moldovan, pe care l-am mai văzut ocazional la meciuri din Liga 1. E un băiat cu calități, care se simte că are în spate un antrenor priceput în domeniu.