Despre rufele oltenilor, spălate în afara familiei

Triunghiul Rădoi-Cârțu-Rotaru nu pare să vorbească aceeași limbă, fiecare latură spune altceva. Ca de obicei, latura patronului e cea mai lungă și mai frumoasă

Cine are dreptate? Mirel Rădoi, că a exclus patru jucători din lot (Ivan, Markovic, Hanca, Vână) și a anunțat asta emfatic, la finalul meciului cu Rapid, ca pe o sentință publică? Sorin Cârțu, care s-a exprimat că nu agreează procedura antrenorului și că trebuiau mai întâi să discute?

Mihai Rotaru, care nu e de acord că antrenorul a procedat de capul său, dar nici că președintele a declarat că antrenorul a procedat de capul său: Cu alte cuvinte, patronul nu e de acord cu cel care a spus (Cârțu) că nu e de acord cu ceea ce însuși Rotaru spusese că nu e de acord. Cu excluderile, adică.

Cine are dreptate?

Teoretic, în toată această poveste, au dreptate toți, dar practic n-are dreptate nimeni. Poate doar patronul, dar e axiomatic că el trebuie să aibă dreptate întotdeauna. În viziunea lui Mihai Rotaru, Mirel nu trebuia să acționeze asupra celor patru jucători fără să întrebe. Și nicidecum să anunțe public decizia, într-un discurs în care era indicat nu să facă astfel de informări, ci să vorbească despre fazele meciului cu Rapid. Eventual, despre cum a ”reușit” să piardă avansul de două goluri pe tabelă. E clar, nici Guoardiola, nici Klopp, nu exclud jucători de capul lor, fără să se consulte cu șefi, și în niciun caz nu anunță ei excomunicările.

Delictul de opinie

Mihai Rotaru, intervenție în direct la TV! Adevărul despre plecarea lui Markovic de la Craiova…

Mihai Rotaru a spus tot! Cum a „transferat” Adrian Mutu un jucător la Universitatea Craiova

Cârțu ce-ar trebuit să facă? Dacă spunea că excluderile sunt de bun augur, automat îi dădea dreptate antrenorului. A zis că nu e de acord și bine a făcut. Și-a exprimat opinia, n-a scăldat-o, dar patronul a fost deranjat că la un club care se pretinde o unitate de monolit (acel club ideal nu există nicăieri în lume, peste tot sunt păreri divergente) antrenorul zice una, iar preșerdintele, alta. Era mai bne să nu spună Cârțu nimic? Adică să fie acel președinte care întâi întreabă ”la comandament” și apoi vorbește? La statutul său de fost mare jucător și antrenor al Craiovei, de legendă vie, un răspuns echivoc l-ar fi discreditat. Probabil că atunci când a zis că nu e bine ce-a făcut Mirel, și-a asumat și reacția publică a patronului. Dar nu putea proceda altfel.

Reguli sacre

Din toată povestea, Mihai Rotaru a ieșit călare pe un cal alb. Întâi a apărut informația că ”exclusului” Ivan tocmai i s-a prelungit contractul cu încă 5 ani. Avantaj Rotaru în raport cu antrenorul, tu îl dai afară, eu îl prelungesc contractul. Apoi, admonestându-l public pe Cârțu că n-a avut discuția ”face to face” cu Rădoi, Rotaru a arătat ceea ce se știa deja. Că există un singur șef suprem, iar toți ceilalți sunt doar angajați, ”funcționari” cu diverse responsabilități, supuși unor reguli sacre, de neîncălcat.

O democrație aparte

Sorin Ovidiu Vîntu știe cine va fi noul președinte al României: ”Câștigătorul este...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...

Probabil că de-acum încolo controlul centralizat de la Craiova, pus în cumpănă de aceste nedorite evenimente, va cunoaște o nouă perioadă de înflorire. Exclușii vor fi reprimiți, președintele va fi mai atent la ce declară, iar patronul (pe vremuri el însuși se declara ”low profile”, acum apare în public destul de des) va glosa și în viitor despre neimplicarea sa, despre democrația și libertatea de opinie care sunt reperele esențiale de existență ale Craiovei. Am văzut, ne-am lămurit, nu mai e nevoie să repete.