Și apoi, nu dumneavoastră ați zis că vă place șahul, nu pokerul? Ei v-au dat mat cu general…pardon, cu regele. Degeaba ați tot încercat s-o dregeți și să ne explicați că-i gol. Mai bine să citiți ce zicea Negru. Dan, prezentatorul, și el un rege, al audiențelor. Că și regele, și pionul când se termină jocul, ajung în aceeași cutie.
Așadar, am reținut. Preferați să jucați șah, nu poker. Deci nu fiți trist, nici șifonat. Nu vă pliați deloc pe acest profil. Păi cum? Dacă nu le aveți cu cacealmaua? Ce ați fi putut să spuneți când veneați în fața lumii, înainte sau după meciuri? Poveștile nemuritoare ale românilor, basme de Petre Ispirescu. Eu, care sunt o doamnă, știu că avea Creangă una mai potrivită, de ni se spune mai mereu de vreo câteva campanii de calificare eșuate încoace, ”Povestea …”.
Și acum, la drept vorbind, ne trebuia nouă vreo strategie ca la nemți? Ferească Sfântul, cum să încercăm și noi ce-a mers la cei mai buni? Nu, că au dreptate cei care spuneau că nu v-ați mai uitat la meciurile echipei naționale. Păi, ne-a călcat Islanda în picioare la baraj. Nu, nu la Vidraru, la ăla de la europeanul găzduit de noi. Noi dacă reușim să luăm exemplu de la vecinul Orban Viktor, amicul dumneavoastră, tot ar fi ceva, dar lasă, ce ne trebuie nouă? Să o luăm cu pași mărunți, mai dă-le dreaq de europene și de mondiale, că tot acolo sunt, din 4 în 4 ani bucata. Pân-o ajunge și tovarășul Burleanu la câte mandate a avut Mircea Sandu, mai e, să nu ne mai grăbim așa.
N-avem noi jucători talentați? Ia să aveți grijă cum vă exprimați. Că noi talente avem cu carul. Vorba colegului meu, Mureșanu, avem talente, fițe de n-au văzut nici Parisul și nici Clairefontaine-ul la un loc. Păi stați așa… cum nu? Că unul dintre căpitani, Nicușor Stanciu, tocmai ce a rupt gura târgului de fotbaliști cu o bombă de transfer în China, la Wuhan. E drept că aduce mai degrabă a petardă, dar de ce să pierdem în nuanțe?
Vă mulțumim pentru participare, v-o spunem noi în numele Congresu….aaa, în numele negociatorilor de la FRF. Pe care i-ați crezut când au venit la Nisa. Ce Dumnezeu, sunt oameni serioși, v-au plătit și biletul să veniți, adică s-au străduit, au încercat, v-au dat mesaje, sms-uri. Ah, da, pe unele le-au direcționat greșit, că nici nea Mihai nu le mai are chiar așa cu tastele. Le-a dat pe speed dial, numere favorite, și s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Să nu vă supărați, dar cât ați stat să vă gândiți cum să formați acea comisie de ”grei”, cât v-ați mai consultat cu unii și ați încercat să căutați soluții pentru un staff cu calificare la locul de muncă, a zburat puiul cu ața. Ce legătură avea Puiu, vă întrebați, așa-i?
Bine, și acum, să fim cinstiți. Nu au fost ei, ci americanii. Americanii nu v-au vrut. Nu aveați cum să mai prindeți – cum ziceați? – ultimul tren ca să vă încheiați cariera de antrenor ca selecționer al naționalei pentru care ați fost primul care a atins ”suta”. Ce mai e suta în ziua de azi? Și-apoi, vedeți, și trenurile astea, se mai opresc prin gări, prin halte, nu mai ajung nici ele la orar, atunci când trebuie s-o facă… Să ziceți merci în franceză că l-ați prins pe ăla către Târgu Mureș și n-ați plecat pe jos acasă!