Când ajungi să îți dorești mai multe lucruri pentru ceea ce iubești decât pentru tine, nu înseamnă neapărat că ai ajuns la un altruism de apreciat. E foarte posibil, pur și simplu, să lipsească atât de multe în ceea ce iubești. „Ai ajuns moș la 37 de ani”, chicotesc privind în telefoane copiii casei.
Îmi doresc pentru fotbalul românesc în 2023, dincolo de calificarea naționalei la EURO, un CFR Cluj care să elimine Lazio și toate celelalte firești, o serie concretă de întâmplări care să nu se oprească. Doar așa vor schimba, sunt convins, ceva.
Mi-aș dori să nu mai văd rotirea cadrelor din Superliga la nivel de antrenori. Calupul cu fețe comune și viziuni sterile, palmares de plânge Wikipedia și declarații-șablon la final de meci. Îi știți, trec de la formații mediocre salvate de la retrogradare in extremis spre nou-promovate și invers. Se mută cu tot cu 4-5 jucători la fel de obtuzi. Sunt recomandați, propuși, promovați fără sens și fără identitate.
Aș vrea să văd curajul unor nume tinere. Dacă Petrolul cu Nae Constantin și Hermannstadt cu Măldărășanu au reușit, sunt sigur că și alte cluburi ar putea încerca, pentru un succes cel puțin la fel de consistent, un antrenor tânăr. Nu-i voi mai nominaliza, evit acuzele de PR, am scris de-a lungul anului despre unii dintre ei.
Cum nu se pot naște scouteri peste noapte, iar rolul lor e preluat de impresari managerizați precum păstrăvii somonați, atunci îmi doresc măcar inspirație. Reală. Nu același circuit de stranieri mediocri despre care ne-am convins, pus în funcțiune pe axe de tipul Botoșani-oriunde, spre exemplu. Și nici un fluviu nou de comisioane în urma cărora să ne trezim cu noutăți de aceeași valoare fotbalistică, din aceleași țări, pe principiul „ăsta e trei clase peste celălalt”. Oare?
Sunt câțiva tineri de calitate în fotbalul nostru, atât în L1 cât și în L2. Hai să încercăm! Credeți că avem obiective așa mărețe care nu se pot realiza cu încrederea noastră și talentul lor? Nu intru iar în logica simplă a câștigului financiar pe termen lung. Spun doar atât: azi un comision sau mâine un campion vândut apoi pe un milion. Ce alegem?
Aș vrea să vedem mutările declanșatoare pentru cei câțiva fotbaliști români încă la o vârstă atractivă pe piața fotbalului, legitimați la cluburi încă mici în raport cu forma lor recentă și potențialul lor. Aici intră Pașcanu, fundaș care devine tot mai cunoscut în fotbalul spaniol, dar încă la Ponferradina în L2. În aceeași ligă, Andrei Rațiu, de la Huesca, despre transferul căruia presa iberică a tot vorbit. Chiar e timpul să facă saltul. Tot aici, Moruțan și Marius Marin, de la Pisa. Și alții. Totodată, aștept revenirile europene pentru Stanciu și Cicâldău.
Doar cu jucători în formă la cluburi tari vom mai avea vreodată națională cu rezultate demne. Toți o știm, hai să se întâmple! E simplu și e foarte greu. Așa sunt căsnicia și fotbalul.
După o pandemie și un Mondial în decembrie, ne ștergem la ochi și scoatem capul dintre sarmale, bâjbâind spre Premier League și ce se mai joacă în aceste zile. Îmi doresc să vină un an cu fotbal firesc, neînregimentat, fără a fi apropriat de cauze străine. Indiferent de sănătatea obiectivelor lor. Veți spune că fotbalul e mai mult decât un joc, are o misiune, un rol fundamental în societate… Așa e! Dar măcar în 2023 să-i lăsăm rolul să se manifeste organic. Să facă bucurie pentru oameni. Fără să decupăm bucăți concrete din el ca să cârpim roboții agendelor non-fotbalistice.
Fotbalul meu în 2023 vreau să arate ca o intrare prin alunecare în tușă. Cum era cândva. Prin varul ridicat în aer după aceasta, varul adevărat, nu cel din monitoarele arbitrilor de-acum, să poți desluși în tribună copilul care aplaudă cu nasul înfrigurat. Dacă aplaudă, înseamnă că nu are telefonul în mâini. Am ajuns moș la 37 de ani.