Sorescu a călcat „Strâmb”

Cătălin Mureșanu / 02.11.2021, 13:43
Sorescu a călcat „Strâmb”

Polivalentul Sorescu a fost trimis, de braț cu Iulică Mihăescu, pe Granitul, „la capătul lui 14”, să se pregătească separat și să își pună ordine în viforul revoltelor interioare. În acest sezon, forma lui Sorescu a fost perisabilă, a avut termen de valabilitate.

Fundașul- mijlocaș sau mijlocașul- fundaș- de bandă- a jucat bine, chiar perfect, cât a fost deschisă perioada de transferuri. 6 goluri, o pasă decisivă și șapte mii opt sute două centrări în bretonul, burta, bazonul primului fundaș. Plus patru oferte de la trei cluburi, dintre care două… „mai serioase”. „Din Turcia și de la FCSB”, așa cum ne spune Răzvan Zăvăleanu

Atunci când nu e „Puriu”, Rednic e „Strâmb”

După revenirea lui Mircea Rednic, ole!, Deian Sorescu și-a pierdut, mai întâi cumpătul, apoi banderola. Lider de vestiar – și de sindicat, în funcție de mângâierea IBAN-ului -, bănățeanul a avut o răbufnire de orgoliu până dincolo de granița obrăzniciei la adresa „Puriului”. Schimbat la pauză în meciul cu Gaz Metan, fotbalistul și-a scrântit tatuajele și i-a adus aminte antrenorului de o poreclă mai veche, dobândită tot din gușa vestiarelor. „Strâmbule!”. Și a fost de ajuns! Pentru că atunci când nu e „Puriu”, Rednic e „Strâmb”. Tehnicianul lui Dinamo nu a găsit înțelepciunea eternelor reveniri între Spitalul de Urgență și Circul de Stat și, destul de „fanat” în acest nou mandat, nu a reușit să cârpească conflictul cu șoapta dialogului. Nu a putut, nu a vrut, nu a avut cu cine.

E adevărat că nici rezultatele nu l-au ajutat și nici Sorescu nu prea l-a forțat la reverențe prin evoluțiile sale. Și dacă prin dialog nu s-a putut, Mircea Rednic, ole! a scos cnutul deciziilor radicale. Și l-a exclus din lot, l-a dat pe mâna lui Iulică Mihăescu – el ce vină o avea- , pe Deian.

„Deian Sorescu nu a fost trimis la echipa secundă a clubului, ci se va pregăti, alături de Constantin Nica și Mihai Neicuțescu, sub comanda antrenorului secund, Iulian Mihăescu”. În această lovitură de stat în care a fost deschis focul, Iuliu Mureșan răspunde în linul său ardelenesc, cu avioane de hârtie.

„Nesimțescu”

Înainte de a-i fi comunicată decizia luată de Mircea Rednic, ole!, Sorescu a fost demantelat de suporteri. După meciul cu Sepsi, o catastrofă profesională pentru internaționalul dinamovist, oprobriul fanilor l-a transformat pe Sorescu în… „Nesimțescu”. Câteva ore mai târziu, fostul căpitan își muta geanta de la Săftica și era trimis la „capătul lui 14”. Pantelimon. Via Piața Obor, acolo unde, în fum de mici și strigăt de talcioc, „14” se îndoaie cu scârțâit de fier, dinspre „Ferdinand” prin versantul blocurilor gri, spre Granitul.

Oborul este, geografic și decizional, undeva la mijlocul distanței dintre „Ștefan cel Mare” și Granitul.

În „Groapă”, revenirea lui Mircea Rednic, ole! a adus o bună organizare de joc în haosul infernal lăsat de Bonetti. Însă nu și rezultate. Două puncte în patru meciuri, o eliminare din cupă pe teren propriu și rulajul acestui veșnic balamuc al Discobolului. Sorescu e primul care a călcat „Strâmb”. Și e clar că vor urma și alții. Dinamo a avut și are un vestiar alintat, dezorganizat, parte dintr-un tablou neprofesionist în care clubul se află și s-a aflat.

Vestiarul lui Dinamo a avut, mereu, „tați”.

Înainte erau nouă acționari și un singur impresar. Prime preferențiale, salarii date pe sub birou, ceasuri cadou, reduceri la apartamente, sfaturi părintești împachetate în fum de trabuc. Transferuri în miez de noapte sau la pauza meciurilor. Astăzi sunt cei din DDB, Iuhasz, Nicolae Badea. Mai nou Zăvăleanu și tot mai mulți impresari. Din acest punct de vedere, al vestiarului, la Dinamo se impune un satrap.

Uneori și antrenorii ar trebui să meargă la echipa a doua!

Negoiță a fost un bleg, un diletant care a pus timpanul către sfaturile venite de la toți veleitarii culești mai întâi de pe holurile firmelor sale, apoi din vulgul fotbalului românesc. Astfel, „proiectul Legenda renaște” și-a rupt coloana în interpretarea incorectă a realității. Realitatea fotbalului românesc. Cu jucători fără educație, de multe ori și fără abc-ul sportiv, alintați și îmbătați cu jumătatea de măsură, cu suporteri care au renunțat la gardul peluzei și s-au trezit șefi de club, cu antrenori fără studii sau, uneori,  decrepiți. Poate, în unele cazuri, chiar și antrenorii ar trebui să meargă la echipa a doua! Mai ales atunci când echipele conduc cu 2-0, au om în plus și sunt egalate sau primesc, în cascadă, goluri în prelungirile meciurilor. Atunci se impune cunoașterea realității. Adevărul e că „14” circulă, de ceva vreme, deviat.