Edi și Anghel Iordănescu. Prezentul și amintirea milităriei

Gabriel Berceanu / 14.09.2021, 16:45
Edi și Anghel Iordănescu. Prezentul și amintirea milităriei

Era final de ianuarie 2016. Anghel Iordănescu calificase România la EURO din Franța, după o campanie pornită eficient de Victor Pițurcă, victorii în Grecia și Finlanda, egal acasă cu Ungaria. Împreună cu cei trei secunzi de la acea vreme, Isăilă, Moldovan și Badea, naționala mergea într-un cantonament în Turcia. Iar cu cât se apropia vara turneului final, de la săptămână la săptămână parcă, Anghel Iordănescu intra tot mai adânc într-o stare de concentrare lângă care era tare greu să lucrezi. Stilul său. Iar ca ofițer de presă era poate și mai greu, uneori. Ca să rezum eufemistic, milităria cobora din pod și fiecare zi era o casă cu pod. 

Singurele ore în care redescopeream un Anghel Iordănescu pe care cred că puțini îl știu erau în anumite după-amieze când ieșeam cu el din “garnizoana” tricolorilor din Belek. Consulta de seara programul echipelor de club românești aflate în cantonamente prin zonă și mergeam împreună să urmărească partidele lor amicale. Cât mai multe posibil! Eu și Cătălin Gheorghiu, team managerul naționalei, ne bucuram pe drumul spre terenurile de joc de un Anghel Iordănescu volubil, cu un simț al umorului cuceritor, blând și grijuliu, patern și deopotrivă copilăros. 

Așa am ajuns și la un meci al Pandurilor, echipă antrenată atunci de Edi Iordănescu. Generalul imperturbabil, cu zero abateri de la propriile convingeri și metode, s-a oprit la marginea tribunei în care stătea fiul. Partida începuse deja. Și ne-a spus sfios să ne așezăm cât mai departe de Edi, să îl lăsăm, că în timpul meciurilor e concentrat și nu vrea să îl deranjeze cumva. Am înlemnit și eu și Cătălin. 

Cel puțin eu nu țin minte să mai fi văzut până atunci o înclinare a Generalului. Și nu, nu se întâmpla pentru că era vorba de fiul său. Pur și simplu tot arsenalul tabieturilor de antrenor îndârjit, harta de obsesii și îndărătnicii se moștenise, nativ sau învățat, la Edi. Iar seniorul știa asta. Și o respecta.

Mi-am amintit episodul acum, ascultându-l pe Edi după victoria cu Dinamo, povestind cum a ratat cununia surorii, nunta fratelui, botezul propriului copil. Au ieșit știri bune din declarația asta. În familia Iordănescu însă, acest senzațional nu există. E firescul. Un soi de temeinicie și de seriozitate care te scot din minți. 

Lucrând alături de Anghel Iordănescu am învățat că dincolo de fotbal există viață, dar ea este menită să îi facă pregătiți pentru performanță pe cei care sunt în fotbal. Gândiți-vă că în acele ore în care tot staff-ul tricolorilor se odihnea, el voia să vadă meciuri pe viu, pe terenuri ascunse de drumeagurile Antalyei.

Nu am vorbit niciodată cu Edi Iordănescu. I-am urmărit traiectoria de până azi, gândindu-mă că zvonurile unor promovări pe filiere non-fotbalistice ar sta poate în picioare, dar când un antrenor face performanță (și procentajul victoriilor este indiscutabil) la Târgu Jiu, Giurgiu sau Mediaș, ori pilele sunt slabe, ori nu există. Ori antrenorul chiar e antrenor. Și eu asta cred.

Nu știu dacă voi lucra vreodată alături de Edi. Sunt ferm convins deja că peste câțiva ani, nu foarte mulți, va fi la fel de greu să muncești în jurul stărilor lui de meci. Ca ofițer de presă, infinit mai ușor decât alături de tatăl său. Alte vremuri, alte contexte. Urmăriți mesajele lui Edi din social media!

Dar și mai convins sunt de faptul că va ajunge un antrenor mare. Nu victoria cu haosul dinamovist mă încântă. Cât sunetul acesta, trop-trop, de militărie coborând din poduri, fără de care, în fotbalul nostru, m-au convins multe episoade că e aproape imposibil să faci performanță. 

Milităria lor este, în fapt, un profesionalism devorator. Spre sine și spre ceilalți. Unicul beneficiar, fotbalul. Milităria asta se traduce printr-o fixare a principiilor, o consolidare a viziunii, o înțelegere a fotbalului cu minuțiozitate și consecvență. 

Edi Iordănescu are profilul unui antrenor care ar putea exista și în fotbalul european, cândva. E mai mult decât încurajator.