Rușinile Real și Messi

Autor: Alin Buzărin / 29.09.2021, 19:21
Rușinile Real și Messi

Două nume mari ale fotbalului au fost tăvălite într-o noapte neagră pentru ideea de măreție a fotbalului și a vedetelor sale

Cei care închină ode Sheriff-ilor din Tiraspol nu sunt altceva decât căutătorii mărgicii de aur într-un munte de bălegar. La fel ceilalți, care fie n-au observat că Messi s-a așezat pe jos, în spatele zidului, fie bat câmpii cum că fotbalul ar fi un joc de echipă, în care toată lumea trebuie să se sacrifice în folosul echipei pentru că, nu-i așa?, toți coechipieri sunt egali între ei. Nu, nu sunt! E o prostie și o crasă incapacitate de pricepere a fotbalului. Să le luăm pe rând…

Să nu greșim subiectul…

Doar pentru neofiți știrea e că Sheriff a câștigat cu totul surprinzător, fantastic, fabulos, pe Bernabeu. Pentru lumea încă întreagă la minte Sheriff nu face doi bani, iar știrea adevărată e că Realul a luat bătaie acasă de la o echipă din Transnistria, golurile fiind primite de la (nu ”marcate de”, ci ”primite de la”, asta e exprimarea corectă) un uzbek și un luxemburghez. Cum ar veni, subiectul e Realul, nu Sherifful. De acord că transnistrenii pot fi niște părți de propoziție secundare în toată această sintaxă absurdă. Însă notabil, regretabil și de scos în evidență e doar faptul că Realul ia bătaie acasă de la niște neofiți. Nu interesează pe nimeni dacă adversarii se numesc Sheriff Tiraspol, Avântul Prăbușirea sau selecționata vreunui atol din Polinezia. În fotbalul normal la cap, subiectul va fi mereu Realul. Ca și Liverpool, ca și Barca, Milan, Inter, Juve, Bayern și alte embleme pe care și le pictează pe maieuri o Omenire întreagă

În jurul lui Don Florentino

De când s-a fluierat finalul acelui 1-2 din Chamartin se tot țes scenarii. În mijlocul tuturor clevetelilor se află Florentino Perez, sefardul abil și putred de bogat care vrea să-i ia pe Mbappe și pe Haaland, dar nu poate pune stavilă uzbecilor și luxemburghezilor încinși cu centură de Sheriffi. Unii spun că Perez ar fi ascultat un ordin de la Împărîție, ia, hai, pierde și tu un meci, ca să arătăm că Superliga aia a voastră e un nonsens din moment ce oricând vă poate învinge Tiraspolul. Alții, care cred că totuși Perez ar fi șeful lui Ceferin și al globaliștilor acestuia, opinează că Don Florentino ar fi dat peste nas cu acest rezultat, celor care nu-l lasă să se regrupeze în Superligă. Oricare dintre aceste două variante, suficient de fanteziste ca să treacă drept neverosimile, e însă convenabilă aceleia că Tiraspolul a bătut la Madrid pentru că fotbalul său a fost mai bun decât al Madridului. E un nonsens! N-are cum! E de neacceptat!

Fata în iarbă

Tot de neacceptat e să-l vezi pe Leo pe burtă, îndărătul zidului. Nu știu cât de eficientă e tolănirea unui jucător înapoia celorlalți la loviturile libere adverse (se pare că totuși e, dai șanse zidului să sară, fără a mai trăi cu teama că s-ar putea șuta pe dedesubt) însă dacă totuși se hotărăște să se procedeze astfel, nu Messi e cel care trebuie să se întindă pe iarbă. Oricine altcineva, dar nu el! Să terminăm cu prostiile îndobitocitoare care susțin aberații precum ”toți pentru unul, unul pentru toți”. Lozincile de doi lei despre spirit de echipă, sacrificiu, un singur gând și-o singură voință, sunt valabile la plenarele de partid sau în discursurile despre nimic ale specialiștilor în ceea ce astăzi se cheamă gomos ”dezvoltare personală”. De peste un veac și jumătate fotbalul trăiește prin vedetele sale, prin idolii săi, prin poza adulaților imprimată pe tricourile copiilor. 

Tupilându-se ”tactic” după zid, Messi a făcut o lume întreagă să vorbească nu despre golul minunat pe care l-a marcat în poarta lui City, ci despre cum a fost el văzut în poziția copilei aceleia de pe sticla cu vin: fata în iarbă!