Costel de la Iași și bancnota cu Moș Crăciun a fotbalului

Gabriel Berceanu 14.12.2021, 16:56
Costel de la Iași și bancnota cu Moș Crăciun a fotbalului

Departe de Arshavin, care nu mai poate de râs să deschidă bilele tragerii la sorți repetate pentru Champions League, mai jos de fierberea haotică de la FCU Craiova 1948 și în altă emisferă față de concursul media pentru variantele de selecționer, se mai întâmplă gesturi firești în fotbal. Și, astfel, extraordinare 😊 Și, astfel, trecute repede cu vederea.

Este la Iași un antrenor, Costel Enache. Îl știu din anii 2015-2016, când am colaborat la nivelul loturilor naționale de juniori. Pentru cei care nu îl cunosc, e o ciudățenie. Pentru mine, e un fanion de umanitate pe tarlaua unde ne învârtoșăm să ne credem zmei în fotbal. E altceva. Nu mă aventurez în evaluări profesionale, nu mă pricep. Cunosc omul doar, cum ziceau bătrânii mei la mal de Dunăre…

Costel Enache e pe bancă la Poli Iași, o altă degringoladă a suferinței în veșmânt de tradiție și foc de suporter dus cu vorba, cu anii și cu… politica. Echipa iernează aproape de retrogradarea din Liga 2, unul din marile orașe ale României se tot reorganizează în fotbal și nu iese încă nimic. Nici nu știi câtă sărăcie, cât orgoliu și cât interes electoral să pui în rețeta adevărului pentru prăbușirea lui Poli…

Iar prin toată ceața și amărăciunea, Costel Enache a cerut să-i fie redus salariul. Câștiga oricum cât fundașul său stânga, 3.500 de euro pe lună. 

Un frumos nebun

Dacă nu ar fi fost știrea unui jurnalist ieșean pe care îl apreciez, Ovidiu Minea, nu aș fi aflat nici eu. Pentru că dincolo de gest, Enache nu a ieșit să-și trâmbițeze pe tipar de fariseu decizia. Așa cum l-am cunoscut și cum văd că a rămas, nu face compromisuri cu tabla lui de valori. Merge pe un drum care nu e bătătorit de nimeni și cel mai probabil nu va ajunge niciodată un antrenor de top pentru Liga 1 la cum arată prezentul caracterelor în marea lor majoritatea și la cum se anunță viitorul mediat al principiilor în marele nostru prim eșalon cu vai de fotbal. 

Mă întorc azi spre Costel Enache și ideea lui de frumos nebun legată de bani tocmai pentru că vine un continent de lehamite peste noi de la atâtea cote de piață vânturate, transferuri goale ca miezul zerourilor din iluzii. Ne paște și o perioadă de transferuri, sar în sus comisioanele, doinește Arabia prin insomniile patronilor. Mai putem să fim oameni? Ne mai lasă fotbalul pe care-l facem? Ori pe care credem că-l facem? Ne mai lăsăm noi acest privilegiu?

Sărbători cu clauze și salarii

Umblă vorba că Real Madrid va acționa în instanță UEFA după vertijul tragerii la sorți pentru Ligă. Nemulțumită că repetarea evenimentului i-a luat Benfica din față și i-a adus PSG. Pentru că eroarea organizatorilor s-a produs după ce Real își aflase deja adversarul lusitan, deci noua tragere ar fi trebuit să păstreze ceea ce se derulase potrivit regulilor. Ce va cere Realul de la UEFA, ce îi va putea oferi UEFA acum? Altă tragere? Alt adversar? Nuuuu, bani!

Ce stă în calea lui Dan Petrescu azi spre echipa națională? Vreo voință care trebuie întoarsă? Nu! O clauză. Bani! Nu știu dacă Răzvan Lucescu a vrut sau nu o secundă să fie selecționer. Dar dacă ar fi vrut, ce l-ar fi ținut în loc? Banii! De la PAOK. Din contract. De la națională. De oriunde. 

De Sărbătorile astea, fotbalul pare că ar fi în stare și să-l tipărească pe Moș Crăciun pe bancnotele lui.

Și atunci, pentru patria bieților de noi, câți am mai rămas, lăsați-mă, vă rog, să spun: jos pălăria, Costel Enache!