Atacantul de la Oțelul Galați, Erik Bicfalvi (37 de ani), a spus că faptul că a lăsat o impresie bună pe la cluburile pentru care a jucat îi oferă oportunități. Ural i-a transmis că-l așteaptă înapoi în Rusia.
Erik Bicfalvi a jucat la Ural, între 2017-2025, iar acum clubul din Rusia l-ar dori înapoi, însă dintr-o altă postură decât cea de jucător.
“(n.r. – Ce i-au spus ruşii de la Ural) Să fac şcoala de antrenori şi să vin antrenor cât mai repede la ei, dar le-am zis că îmi fac plăcere să joc încă.
Ei mi-au spus că mă aşteaptă oricând să mă întorc la ei într-o altă funcţie, dar am alte planuri momentan şi nu se pune problema. Eu mi-am lăsat o uşă deschisă peste tot unde am fost.
Da, mă gândesc la un plan de rezervă. Din fericire, mi-am asigurat traiul. O să fac licenţa de antrenor când o să fie momentul. Nu ştiu dacă voi fi antrenor, dar licenţa o fac. Nu ştiu dacă o să mai vreau să fiu plecat, să stau cu bagajele la uşă.
Mister (n.r. – Laszlo Balint) m-a convins să rămân, să mai joc un an (n.r. – la Oţelul), dar pentru copii… am fost în vacanţă şi am simţit plăcerile mărunte, să mănânc o îngheţată cu ei, să stau cu ei. Am simţit o bucurie imensă, iar din lucrurile mărunte eram fericit. Atunci am zis că tot familia e mai importantă decât fotbalul. Ăsta e singurul lucru care mă pune pe gânduri”, a declarat Erik Bicfalvi, potrivit Orangesport.ro.
227 de meciuri, 61 de goluri şi 22 de pase decisive sunt cifrele lui Erik Bicfalvi pentru Ural.
În urmă cu o lună, Ural l-a invitat pe Erik Bicfalvi la un eveniment special, în care au fost prezentate momente speciale din cei opt ani petrecuți la Ekaterinburg. Clipele l-au emoționat pe atacant.
“Vacanţa a fost alertă pentru mine. Am ajuns acasă puţin accidentat, cu trei, patru zile de tratament, apoi m-am dus în Rusia, că era o festivitate pentru mine. Meciul a fost o ceremonie de rămas bun după cei nouă ani. Au fost trei zile intense acolo, cu fanii, cu socializarea, poze, tot ce era de făcut acolo. Normal că după nouă ani te ataşezi de un club, de prieteni, tot ce a însemnat FC Ural în cei nouă ani.
M-a emoţionat un scurtmetraj făcut cu cei nouă ani petrecuţi acolo, în care nu erau doar golurile şi fazele de meci, ci o relaţie cu prietenii mei, cu jucătorii, cu familia. Am ieşit pe teren cu copiii mei de mână şi, când am văzut imaginea lor, atunci m-am emoţionat. Copiii mi-au declanşat emoţia. Îmi place că au văzut şi au realizat ce a făcut tatăl lor acolo şi au fost parte din acea perioadă. Ştiu, că au trăit cu mine acolo.
Au fost şi mesaje video de la jucători mari, precum Roman Pavlyuchenko, de la prieteni apropiaţi şi nu a fost uşor. Nu mă gândeam să devin o legendă (n.r. – la un club), mă gândeam doar să joc pentru naţionala României, când eram mic”, a mai spus atacantul de la Oțelul, Erik Bicfalvi.