Adrian Ilie, interviu eveniment! Dezvăluire, după 20 de ani: „Am avut oferte de la Real Madrid și Manchester United!”. Care e marele său regret și ce alege: Steaua sau FCSB?

Mariana Podeanu / 27.04.2021, 21:24
Adrian Ilie, interviu eveniment! Dezvăluire, după 20 de ani: „Am avut oferte de la Real Madrid și Manchester United!”. Care e marele său regret și ce alege: Steaua sau FCSB?

N-aș vrea să fac un rezumat al carierei de fotbalist a lui Adrian Ilie. Pentru asta există statistici. Cifre. Și nu știu dacă mai este vreun ”microbist”, chiar și dintre cei de tip nou, care să nu fi văzut golul incredibil marcat în poarta nefericitului Cordoba, columbianul care a trebuit să aplaude reușita lui Adi Ilie la mondialul din Franța, de acum 23 de ani.

Vreau să spun doar atât. Că e ca și cum ai câștigat la loto atunci când reușești să stai în fața lui Ilie, fotbalistul care și-a sedus fanii și și-a hipnotizat adversarii cu driblingurile sale de șarpe. Căci nu întâmplător, Claudio Ranieri l-a botezat ”Cobra”. Un atacant care a lovit letal oriunde și oricum, dar care, de ceva timp, de mult prea mult, a preferat să stea în low profile. Departe de fotbalul românesc.

O discuție cu Adrian Ilie este întotdeauna mult prea scurtă, pentru că mai rămân întotdeauna multe de discutat. Multe de vorbit. E derutant în fraze, precum era în fentele de pe teren, dar verticalizează atunci când este cazul, joacă direct pe poartă. Așa cum face când vine vorba despre cel mai sensibil dintre subiecte pentru un fost stelist-fecesebist.

Și nu, deși ai fi tentat să stai tot timpul în gardă, ca un boxer, și să-ți alegi subiecte serioase, la prestanța pe care ți-o impune, este suficient să abordezi o temă relaxantă. Cum ar fi legiunea blondă de la națională, de dinaintea partidei cu Tunisia. Atunci pe chipul Cobrei apar ridurile de expresie pentru că zâmbește larg, din toată inima. Acele riduri sunt singurele care trădează faptul că, la fizicul pe care-l are și acum, Adi Ilie s-a retras de mult din lumina nocturnei de pe stadion.

Despre „discreție” și regrete

De ce este Adrian Ilie ”greu de prins”?

Am încercat să ies, așa, din fotbalul românesc. Nu că aș avea ceva anume cu presa sau cu cineva, chiar am contract cu sponsorul Cupei României Timișoreana, doar că nu vreau să mai apar. Cât am jucat fotbal, am apărut, cred eu, destul. A fost suficient, ca sportiv.

Te încearcă nostalgia, după perioada aia?

Da, când mă uit la meciuri. Mi-aduc aminte de lucrurile frumoase care au fost, și-mi aduc aminte de fotbal.

Și care ar fi cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în fotbal?

Au fost multe, având și multe trofee câștigate, pot să spun că întreaga carieră a fost frumoasă, iar momentele sunt multe. Și cu echipa națională, și cu Valencia, și cu Steaua. Calificările la turneele finale, finala Champions League cu Valencia, nici nu pot să aleg dintre el, m-ai pus în dificultate.

Marele regret?

Hai să spun că aș fi putut să mai rămân la Valencia în continuare doi ani, cred că acolo, cariera mea ar fi luat-o într-un alt sens. Am avut ofertă să mai stau doi ani acolo și am ales să plec, poate trebuia să iau altă decizie.

Real Madrid, Manchester United, ai fi putut să ajungi acolo…

Da, au fost oferte, Valencia a avut oferte după campionatul mondial din Franța, și de la Manchester, și de la Real…

Și nu te-a dat peste cap?

”M-a liniștit” din prima fază președintele clubului Pedro Cortez, mi-a spus că nu sunt transferabil. Și în plus, eram foarte bine acolo, la Valencia, și a contat foarte mult. Ca dovadă că am jucat 5 ani acolo.

Povestea „Cobrei”

Claudio Ranieri ți-a spus ”Cobra”, și așa ai rămas în istorie. Care este legenda?

După un meci, în Spania, marcasem trei goluri, eram și nou la echipă, și l-au întrebat la conferință despre mine. Și ”i-a scăpat” faza cu cobra, că sunt letal, mă vedea un jucător foarte bun.

Și tot Ranieri, cu care ai avut o chimie, povestea că i-ar plăcea să vă mai revedeți, dar nu cumva să îi dai…țuică.

Da, asta e o ”poveste”, că eu nu i-am dat țuică niciodată lui, plus că, după ce am plecat de acolo, ne-am mai întâlnit prin Italia, apoi pe la Valencia din nou, când am mers în vizită, dar nu aveam cum să-i dau țuică. Și nici nu cred că-i plăcea.

Totuși, spunea că n-a mai ieșit două zile din casă după ce a băut… De unde asta, i-o fi dat altcineva?

Aaa, da, la antrenorii secunzi le-am dat câte un cadou, când eram jucător. Cum se făcea pe atunci, când m-am întors din România, le-am adus palincă. Lui, lui Ranierie, nici nu mi-aș fi permis să-i duc, era chestie de respect, dar la antrenorii secunzi, da. Și cred că a gustat de la ei.

Amintiri cu echipa națională

Că tot suntem relaxați, să ne întoarcem puțin la națională și momentul acela când v-ați vopsit în cap blonzi.

Da, la mondiale, înainte de meciul cu Tunisia. Acolo a fost un pariu, am vrut să-l facem pe nea Puiu să se tundă, îi stătea și lui părul puțin mai ciufulit pe vremea aia, și nu știam ce să alegem. Bine, noi am cam ”încercat-o”, că nici noi nu credeam. Am zis așa, dacă facem 6 puncte cu Anglia și cu Columbia, noi să ne vopsim și pe nea Puiu să-l tundem.

Cine a fost ”tartorul”?

Să știi că era o atmosferă frumoasă, nu era unul care să iasă în evidență sau… Eram toți. Și am zis că dacă facem 6 puncte din primele două meciuri, ne vopsim. Și ne-am vopsit.

Și când te-ai văzut în oglindă?

Păi, de ce? Că mie îmi stătea bine, aveam părul scurt, ceilalți care erau cu părul mai lung erau mai… Bineînțeles, eu mi-am pus și ceva de albastru în cap, că i-am văzut p-ăia prea galbeni ca puii, și am zis că nu merge așa. Aveam o culoare mai ciudată, eram mai ”nordic”.

„Clientul” Fabio Cannavaro

Zi-mi care a fost cel mai enervant, cel mai greu adversar direct al tău.

Cred că m-am întâlnit de foarte multe ori cu Cannavaro. Încă de la Under 21, de la națională, cu Italia, m-a ținut el, am plecat la Galatasaray, am jucat cu Parma, tot el juca în perioada aia, am plecat în Spania, el juca la Real Madrid, la națională iar cu Italia. Cred că am și cele mai multe tricouri cu el, am schimbat tricourile, cred că am vreo 4. Un jucător foarte bun și foarte agresiv.

Obișnuiești să te uiți la meciurile tale?

Nu. Nu obișnuiesc, poate că m-am mai uitat, de exemplu, meciul cu Anderlecht, când jucam la Steaua, m-am uitat să văd ce sistem de joc era, la evoluție…

Dar nu la tine, în mod special.

Eu golurile mele le mai văd când îmi mai trimit prietenii acum prin mesaje filmulețe. Și doar așa le mai văd.

Acum, că ești detașat, ce i-ai spune, de exemplu, tânărului jucător Adrian Ilie?

Cu vârsta, mintea reacționează diferit, ești mai calm în joc. Poate la 20 de ani, alergam mai mult, dar tactic nu jucam prea bine. Dar în principiu, cu cât înaintezi în vârstă, devii mai matur și mai înțelept.

Cum trăiești acum meciurile echipei naționale?

Mă uit, mă uit cu prietenii, într-o atmosferă relaxată.

Crede în șansele României

Te-ai uitat și la ultimele meciuri? Ce șanse mai avem la calificare?

Sunt șanse, fiindcă să nu uităm că totuși suntem la început. E drept, că vor fi meciuri foarte grele, nu mai avem o echipă națională ca înainte, avem o grupă grea cu Germania… Meciul cu Armenia? Nu cred că se mai întâmplă încă o dată ceea ce s-a întâmplat acolo. Eu cred că la echipa națională, trebuie să fii constant. Pentru că, de exemplu, ai jucat bine cu Germania care nu ți-a creat așa mari probleme, iar la meciul următor nu ai mai dat același randament. Acolo mai trebuie lucrat. Și cu mentalul.

La olimpiadă? Să ne gândim la medalie?

Am și fost acum doi ani, la Rimini, i-am văzut, avem o echipă bună la tineret, sper ca toți jucătorii de la U21 să facă pasul cât mai repede la echipa mare. Da, eu zic că avem o echipă de medalie, și grupa ne avantajează.

Cum te poziționezi în această chestiune: Steaua armatei sau FCSB?

Cum aș putea să mă poziționez eu? Am jucat la Steaua, după Revoluție, am și lucrat apoi. Cred că s-au făcut foarte multe greșeli, între ei, putea să rămână doar una, să se unească. E greu să spun unde mă situez fiindcă amândouă au făcut parte din viața mea, Gigi a făcut ceva în continuare, și a ajutat clubul în perioada aia.

Când te mai vedem în fotbalul românesc? Dacă ar fi să vină cineva să-ți propună un proiect, ce ar trebui să cuprindă?

Păi, în primul rând ar trebui să am 2O de ani și să mă apuc de fotbal iar!