EXCLUSIV. De la Southampton, la singurul club din țară care a cucerit campionatul și în Ungaria. Povestea lui Dragoș Căvășdan, antrenorul cu opt ani petrecuți în fotbalul din Albion. „Musiala a avut un traseu normal, iar Cătălin Cîrjan va face treabă la Arsenal”

Bădulescu Silvian 19.01.2023, 14:00
EXCLUSIV. De la Southampton, la singurul club din țară care a cucerit campionatul și în Ungaria. Povestea lui Dragoș Căvășdan, antrenorul cu opt ani petrecuți în fotbalul din Albion. „Musiala a avut un traseu normal, iar Cătălin Cîrjan va face treabă la Arsenal”
  • Anglia este patria fotbalului. Ei sunt inventatorii și, de cele mai multe ori, acolo se trăiește fotbalul ca nicăeri în lume. De la bunic la tată și la copil. Același sânge, generații diferite. Fie că este vorba de un club din eșalonul regional sau unul din Premier League, pasiunea este aceeași, iar echipele, cu peste 100 de ani vechime, umplu stadioane. De 500 de locuri, de 10.000, de 80.000. În acest context, Playsport.ro a realizat un interviu cu Dragoș Căvășdan (27 de ani), un tânăr care, în ultimii opt ani, a activat în sectorul juvenil din Anglia, la formații precum Bournemouth sau Southampton;
  • Din acest an, Dragoș a preluat prima formație de seniori din România, pe Club Atletic Oradea, campioană, într-o altă epocă, în România și Ungaria. Dialogul s-a axat atât pe proiectul din Bihor, dar și fotbalul britanic: problema părinților în Albion, academiile și presiunea exercitată continuu pe copii încă de la vârste fragede, traseul lui Jamal Musiala (19 ani), jucătorul celor de la Bayern Munchen, dar și modul în care sunt văzuți românii.

„Am rămas uimit de câți sponsori sunt la CAO, în Liga a 4-a”

Salut, Dragoș, noul antrenor de la Club Atletic Oradea. Revii în țară, după cum mi-ai povestit anterior, în urma unei experiențe de opt ani în Anglia în sectorul juvenil. De ce acum și ce proiect ai la nivel de Liga a 4-a?

Am venit în țară pentru o vacanță scurtă și, se pare, a devenit una prelungită. Voi fi antrenor la CAO, Liga a 4-a, cel puțin până la vară. Dorim să facem performanță la nivel de juniori și, la seniori, să facem o figură frumoasă. Nu simt presiune, eu doar vreau să fac antrenamente cât mai bune și să facem o figură frumoasă. Eu aș dori să facem undeva la trei-patru antrenamente pe săptămână, chiar dacă este un nivel, oficial vorbind, amator. Din punct de vedere logistic este posibil. Vreau ca, la acest nivel, să implementez un sistem de analiză a performanței pentru jucători. Sunt anumite fișe de analiză cu care am mai lucrat în trecut. Sunt mulți oameni implicați în acest proiect, un bonus pentru mine și club. Vom încerca să filmăm meciurile.

CAO, un club cu istorie dintr-o altă epocă, campioană în două țări. De ce ai ales această echipă?

Eu sunt din Oradea, a fost o oportunitate pentru mine, vin și aproape de familie. Clubul este organizat, în momentul de față, de foarte mulți oameni care doresc să ajute. Există și abonamente. Ei doresc să dezvolte acest brand minunat, avem o asociație a suporterilor, foarte mulți sponsori. Am rămas surprins de câți sponsori sunt. Președinte implicat, staff implicat. În același timp, am cunoștințe și colaboratori în Anglia cu care țin frecvent legătura.

„Le-am făcut pe toate la nivelul unui club de fotbal: președinte, antrenor, chiar și contabil”

Primul job în România ca antrenor, dar, trebuie să spunem, ai aproximativ opt ani pe care i-ai petrecut în Anglia, la nivel juvenil, în diverse funcții. Spune-mi puțin, te rog, povestea ta. Cine ești, ce ai făcut în Anglia?

Am lucrat cu toate grupurile de vârstă: seniori, grassroots, academie, departamente care se ocupă de dezvoltarea fotbalului. Am fost președinte de club, pioner, contabilul unui club din Southampton. Le-am făcut pe toate la nivelul unui club de fotbal (n.r. – râde). Antrenez de la vârsta de 18 ani, am nouă ani de experiență, de când am început facultatea. Ca idee, am avut 138 de ore de antrenament doar în luna august. Eu sunt implicat, direct sau indirect, în fotbal. Îmi place să urmăresc, să citesc, să fac analize. Cam asta este, pe scurt, o parte din povestea mea.

Este CAO prima experiență la nivel de club de seniori?

Nu. În Anglia am antrenat un an și puțin la nivel de amatori spre semi-profesioniști. E greu de stabilit un nivel de ligă, pentru că ei au foarte multe. Posed licența UEFA C pe care am obținut-o în Anglia și doresc să obțin UEFA B.

„Ultimul meu job a fost la Southampton, pe partea de dezvoltare a fotbalului. Am avut 75 de colegi!”

Ultimul tău job a fost la Southampton. Care a fost rolul tău acolo?

A fost ultimul meu job din Anglia. Am fost, în paralel, și la Southampton, dar și la un club privat, din oraș, care a câștigat diverse trofee naționale. Am putut lucra pe ambele planuri. La Southampton am lucrat pe partea de dezvoltare a fotbalului auxiliar academiei. De la antrenamente în școli până la tabere de dezvoltare, tabere de vară, scouting pentru jucătorii deja găsiți în zonă pe care și pe care îi aduni într-un loc să joace ca mai apoi, ulterior, să-i recomanzi la academie. E un departament destul de complex. Am avut aproximativ 75 de colegi. Cu toții lucram să descoperim copii sau să îi ajutăm pe cei care nu sunt la nivelul dorit de academie să se dezvolte.

75 de oameni într-un departament de scouting la o echipă precum Southampton?

Da, acesta este numărul aproximativ al staff-ului, colegi direcți, într-un departament auxiliar. Am lucrat din vara lui 2021 la această echipă.

„Jamal Musiala a avut un parcurs normal pentru un copil bun. Am reușit să colaborez cu unul dintre antrenorii lui Gareth Bale”

Ai fost, în același timp, și la clubul care l-a descoperit pe Jamal Musiala, fotbalistul celor de la Bayern Munchen. Ai avut contact direct cu el?

Da, am lucrat la City Central Youth FC. Cu el nu am avut contact, doar cu familia lui într-un proiect sau antrenorii clubului care erau laici când și Jamal era legitimat. Evident, el n-a stat mult la acest club. A sărit în ochi și a făcut pasul instant mai departe, la Southampton, apoi la Chelsea și, în prezent, Bayern. Era evident că era foarte talentat. Nu a explodat chiar așa repede, a avut un parcurs normal pentru un copil bun. A fost descoperit rapid, pentru că există o modalitate de a găsi copii buni. După, a urmat un cumul de factori: a fost invitat în academie, s-a dezvoltat cu trecerea timpului, dar, în același timp, a avut parte de un mediu înconjurător bun.

Ai lucrat cu oameni cunoscuți?

Da, cu oameni importanți dar care nu apar neapărat în lumina reflectoarelor. Vorbesc aici, de exemplu, de unul dintre antrenorii lui Gareth Bale, cu care am colaborat periodic. Am mai lucrat cu antrenori care au licențe UEFA, UEFA Pro, care au lucrat constant la academii. La acest club privat unde am fost, am lucrat cu Jason Dodd, fost jucător la Southampton (n.r. – 329 meciuri în Premier League). Menționez și oameni din Federația Engleză de Fotbal care lucrează cu echipa de seniori, cu echipa de fotbal feminin. Sunt oameni importanți, oameni de la care ai ce învăța și care te ajută cu informații prețioase.

„Doar 1% din jucătorii de la academii ajung în Premier League. Englezii sunt foarte comozi, pot duce o viață bună și la nivel de ligi inferioare”

Citeam o statistică acum ceva timp: sub 1% din jucătorii crescuți la academii ajung să joace în Premier League. Din experiența ta din Anglia, la nivel juvenil, de ce există un procentaj atât de mic?

Sunt îngrijorat de această statistică. Se pune presiune, la academiile din Anglia, pe copii. Asta ți-o va spune oricine cu care vorbești și care a fost acolo. Ori se lasă de fotbal, ori ajung în ligi inferioare unde, poate, se accidentează sau stagnează. Un caz fericit ar fi să joace pe la Liga a 4-a, Liga a 3-a, unde ai un contract bun, o viață bună dar, iar, stagnează. Competiția este foarte mare și numărul, evident, va fi mic. În Premier League, de asemenea, sunt foarte mulți jucători străini, undeva peste 30%. În același timp, sunt curios de ce nu pleacă mai mulți englezi în străinătate. Ok, o explicație este că sunt foarte comozi. Cred că acesta este cuvântul potrivit. Este posibil să stai și în ligile a 5-a sau a 6-a și să ai o viață decentă.

Este o „tragedie” dacă n-ajung în Premier League?

N-aș zice tragedie. E, probabil, dezamăgitor pentru jucător. Evoluează la o academie din Premier League, una de top, și, la final, când termină junioratul, ajunge la o echipă de eșalon inferior. Totuși, depinde și de el, cum vede această, să zicem, decădere. Dacă începi să fii frustrat, n-o să ajungi mai sus. Dacă o privește ca pe o motivație și vede oportunități în mediul în care e, poate ajunge mai sus. Este riscul meseriei.

„Unui român crescut până la 14-15 ani în sistemul din țară îi va fi foarte greu să se adapteze unei academii din Anglia”

Cum sunt văzuți jucătorii români în Anglia? Am avut la academii fotbaliști precum Vlad Dragomir sau Alexandru Pașcanu.

Binișor. Nu sunt mulți care să meargă în Anglia, însă. Sunt mulți brazilieni sau portughezi și poți compara altfel. La nivel juvenil, românii care merg în Anglia sunt destul de implicați, muncitori. Nu cred că sunt văzuți diferit față de alte naționalități. Totuși, este greu să-i alegi. Îți dau exemplu concret: dacă vine un copil de 14-15 ani care a fost crescut în sistemul juvenil din România, îi va fi foarte greu să se adapteze la o academie din Anglia. Nu este obișnuit cu mediul înconjurător al academiei, astfel îl îngreunezi. E un mediu nou, mult mai competitiv. Colegii vor fi mai de calitate pentru că au crescut într-un mediu mai de calitate. Asta e realitatea, fără să sune ofensator. Cum ajungi mai repede într-un mediu proprice, te vei dezvolta mai rapid.

Îți mai dau un nume. Cătălin Cîrjan. Ce știi despre el din ceea ce se vorbește în Anglia?

Nu se vorbește, probabil, atât de mult așa cum s-ar dori la noi. Totuși, este la Arsenal, joacă la U23, se antrenează cu echipa de seniori, adică valoare are. Mai departe depinde de el și, sunt sigur, va face o treabă bună.

„Părinții au o conduită pe care trebuie s-o urmărească. Totuși, sunt și părinți care urlă la meciuri”

Vreau să continuăm pe sectorul juvenil. O mare problemă la noi: părinții. Țipete, presiune pe copil, în cazuri extreme și bătăi la meciuri. Cum sunt părinții „instruiți” în Anglia? Sau nu sunt instruiți și au o educație, o cultură diferită?

Sunt cluburi și cluburi. La unele vin părinții și se implică, poate, mai mult decât trebuie. Chiar și la nivel emoțional. La nivel de academie, cluburi profesioniste, părinții au o conduită pe care trebuie s-o urmărească. Clubul are cerințe și așteptări din partea lor. La acel nivel, da, e diferit. Se uită la meciuri și încurajează, atât. Cu cât mergi mai jos, în ligi sau nivel, cu atât observi că sunt părinți care urlă, se implică într-un mod nepotrivit. Nu e ca și cum doar în România se întâmplă.

Te aștepți la diferențe mari între ce ai experimentat în Anglia și ce urmează în România?

Da, educațional și mental. Ca jucător, indiferent de nivel, trebuie să fii pregătit, mai ales la nivel mental. Trebuie să fii un exemplu pentru cei mici, pentru colegi, pentru scouteri, pentru suporteri. Ceea ce zic aici este valabil în Liga 1, în Premier League, în Bundesliga, peste tot, chiar și la nivel de Liga a 4-a. Trebuie lăsate energiile negative de-o parte. Nu sunt diferențe atât de mari pe cum cred oamenii, dar diferențe sunt, la nivel de mici detalii. E evident acest lucru.

  • Dragoș Căvășdan a ocupat, în cei opt ani petrecuți în Albion, diverse funcții de dezvoltare a fotbalului la formații importante, de Premier League, precum Bournemouth sau Southampton. Acum, revenit în țară, la CAO, va porni la drum primul proiect autohton la nivel de seniori. Club Atletic Oradea, echipă cu un titlu în Ungaria (1944), unul în România (1949), dar și o Cupă a României (1956) se află, în prezent, la mijlocul clasamentului din Liga a 4-a Bihor.
Urmăriți Playsport.ro și pe