Pe Florin Maxim suporterii îl știu poate mai mult din perioada în care fundașul stânga era o prezență constantă în Liga 1, la începutul anilor 2000. Adus la Steaua de Pițurcă, a jucat apoi la Alba Iulia, Sportul, Farul, Poli Timișoara sau Petrolul, încheind cariera de jucător la Voluntari.
În aceste zile însă, tehnicianul Florin Maxim, la 40 de ani, după experiențele pe bancă la juniori și ca secund la FC Voluntari, scrie istorie în calitate de antrenor principal! Asta pentru că tocmai a împlinit, pe 8 noiembrie, doi ani fără înfrângere în partide oficiale, în timpul regulamentar de joc! Pare incredibil? E adevărat! Cum?
Florin, cum a fost începutul acestei serii incredibile?
Unul de poveste, ca și continuarea! Am avut meci cu Industria Galda, 2-2, prima mea partidă ca antrenor principal. Portarul advers, Suciu, ne-a dat gol, a dat și o pasă de gol și ne-a apărat și penalty în prelungiri! Apoi, au venit și victoriile. Am avut noroc la Șelimbăr că am găsit un grup bun, majoritatea jucătorilor din Sibiu și din împrejurimi, discuțiile individuale și de grup le-au împărtășit viziunea mea și… așa a început totul!
Cum ai gestionat perioada în care fotbalul s-a oprit din cauza pandemiei încât ai continuat în noul sezon tot neînvins?
Am făcut minimum 3 ședințe de antrenament pe săptămână în acea perioadă, pe zoom, cu preparatorul fizic! Acum, la rece, cred că încrederea mea în jucători și încrederea lor în mine au fost secretele reușitei. Nu ne-am gândit niciodată la invincibilitate, sincer. Dar eu am strâns cât mai multe informații despre fiecare adversar, am luat fiecare meci în parte propunându-mi totul de la fiecare meci. Am mai primit goluri, dar am vrut să câștigăm mereu!
Ai eliminat în Cupa României pe Cugir, apoi a fost 0-3 la masa verde, deci nu ai pierdut pe teren, cu U Cluj, din cauza cazurilor de Covid…
Îmi pare nespus de rău pentru acel moment, era foarte important pentru echipă. Dar am avut doar 8 jucători valizi, antrenorul de portari îl folosisem deja ca jucător în campionat… 😊
Ai plecat de la Șelimbăr, o plecare total neașteptată, deși ai promovat echipa în Liga 2!
Bogdan Apostu a încercat să-mi spună despre o variantă de ofertă când eram la Șelimbăr, dar nici nu am vrut să știu despre ce echipă e vorba. Am vrut să continui. Am solicitat 4-5 jucători pentru Liga 2, pe diferite posturi și cu diferite particularități individuale. Dar eu ceream stângaci, spre exemplu, scouter-ul aducea dreptaci și încerca să mă convingă apoi că știe și cu stângul! Mi-am dat seama că nu am susținere reală. A fost un șoc plecarea mea pentru toți, și pentru jucători, dar nu regret nimic, asta a fost, mi-am văzut de treabă.
Ai început treaba la Hunedoara, după 12 meciuri, ai 11 victorii și un egal! Cum de se poate?
La vreo lună după cred că am semnat cu Hunedoara. Sincer, chiar am crezut că pot continua seria de invincibilitate! Erau juniori cu calitate la club dar fără meciuri la seniori, am adus jucători precum Buș, Arnăutu, câțiva brazilieni. Știam că la Liga 3 nu e totuși ușor, la nivelul acesta totul e de Liga 3, și terenul, și greșelile arbitrilor sunt de Liga 3. Dar mă simt foarte bine. Uite, eu am debutat în Liga 2 ca jucător la Hunedoara, la Corvinul. Și am simțit că se leagă lucrurile, că așa trebuie să fie, să devin eu antrenorul care aduce Hunedoara în Liga 2, unde am găsit-o cândva!
Ai suferit o eliminare, dar după 90 de minute a fost egal, cu FCSB, în Cupa României. După o revenire miraculoasă aproape!
Am eliminat Aurul Brad și CSM Deva, iar înainte de FCSB, după ce am făcut analiza video a meciurilor lor cu Craiova și Dinamo, am întrebat cumva retoric în vestiar: ce facem, abordăm curajos sau stăm la cutie și până la urmă tot ne vor marca, pentru că au valoare? Hai să jucăm curajos! Am avut 4 cornere până să facă ei 1-0, apoi s-au desprins. Dar am continuat să jucăm fotbal și așa am revenit la 3-3!
Când ai simțit, în acești 2 ani, că ești cel mai aproape să pierzi un meci în cele 90 de minute?
Uite, am fost conduși cu 2-0 la Turda și poate mulți credeau că se rupe seria asta. Dar la 1-0 pentru gazde le-am zis jucătorilor că tot vom câștiga, dar trebuie efort mai mult decât ne așteptam. După pauză, s-a făcut 2-0 la un corner pentru Turda. Însă tot am revenit și am făcut 3-2 până la final.
Ai prins de-a lungul carierei de jucător, la vreo echipă, o astfel de serie?
Am avut o perioadă foarte bună la Sportul Studențesc, în sezonul în care am promovat în Liga 1, cu Dan Petrescu antrenor. Dar nu 38 de meciuri consecutive, asta nu!
Ce fel de fotbal joacă o echipă pregătită de Florin Maxim?
Am fost fundaș, așa că mă deranjează să iau goluri, normal. Dar dincolo de asta chiar îmi place să joc fotbal, să jucăm ofensiv. Vasile Șiman ne spunea când era președinte la Sportul și nu am să uit vreodată: “Dacă nu produceți fotbal, nici nu vă vindeți, nici nu aduceți specatori la stadion! Nu v-ați sărutat să vină doar rudele doar în tribună?” Așa a dat credit unei generații de juniori care a făcut performanță mai apoi. La mine, defensiva e fundamentul, dar de la ea construiesc deja atacul.
Ai doar 40 de ani. Cât de greu e pentru un antrenor tânăr ca tine să răzbească printre prejudecățile și generațiile consacrate din fotbalul nostru?
Deloc ușor. Uite ce se întâmplă la națională… Mirel Rădoi are dreptate și îl susțin. El a propus ceva, o viziune! Să abordăm curajos, să luăm adversarii de sus, să contruim din defensivă. Să elaborăm ceva! Nu e ușor să fii antrenor tânăr la noi. Nici nu vreau să mă gândesc ce-ar ieși în fotbalul nostru dacă antrenori foarte tineri, care nici nu au jucat fotbal, precum în Germania, ar ajunge în vestiare…
Ai jucat la multe cluburi în cariera ta, unde te-ai simțit cel mai bine și de ce?
Eu am fost genul care s-a adaptat mereu și oriunde. La Timișoara era un grup de mare calitate, ne-am bătut la nivel înalt. La Petrolul, o nebunie cu fanii, am salvat echipa din momente grele. La Sportul era altceva, total special, o echipă de tineri, nebună, puteam bate pe absolut oricine. Fiecare echipă a avut ceva special, sincer, nu spun asta de politețe.
Tot pentru că ai jucat la multe cluburi, de la care antrenori ai furat cel mai mult meserie?
Să știi că multe lucruri le înveți fără să îți dai seama pe moment! Tot felul de lucruri îți rămân în memoria fotbalistică, să spun așa. Am învățat multe de la Bergodi, după ce am încheiat cariera. De la domnul Sabău am învățat tactică. De la Dan Petrescu, o conduită și un comportament profesionist, antrenamentul de dinaintea antrenamentului și de după. De la Andone, libertatea din teren…
Care sunt cele mai importante calități, dincolo de gazon, ale unui jucător pentru antrenorul Florin Maxim?
Să rezonez cu el și cu modul lui de implicare. Să fie deschis să ofere lucruri, ca să îi pot oferi lucruri. Să comunice sincer, să știu ce probleme are, să am o legătură cu toți factorii care îl pot afecta.
Cât și cum s-a schimbat viziunea ta asupra fotbalului comparativ cu perioada în care jucai?
Total! Când eram jucător, eram impulsiv, chiar și cu colegii, uneori. Am luat licența B de antrenor când încă jucăm la Farul, dar nu mă gândeam că voi profesa. Acum văd fotbalul din altă perspectivă, total diferită.
Crezi că ești pregătit să faci pasul la o echipă de Liga 1 sau nu te gândești așa departe acum?
Nici să iau o grupă de juniori nu eram pregătit, când mi-a fost propus acest lucru la Voluntari. De la 8 ani fac fotbal, nu știu ce ar putea să mă facă să mă simt nepregătit. Gândesc la fel și am aceeași viziune, indiferent de eșalon. Și eu cred că fac antrenamente de Liga 1 la Hunedoara.
Cel mai important principiu în atrenorat, pentru tine?
Îmi plac regulile. Nu am amendat vreun jucător în 5 ani de antrenorat, dar îmi place mult să credem în reguli și să le respectăm. E principiul numărul 1. Uite, și Xavi, la Barcelona, cu asta a început.