După ce a preluat UTA la începutul sezonului, Ilie Poenaru a renunțat zilele trecute la banca tehnică a arădenilor, pe care-i lasă pe locul 15, penultimul, cu 16 puncte în 16 etape. Alături de altele, numele lui a intrat însă pe lista scurtă a lui Gigi Becali pentru înlocuirea lui Dică la FCSB, post pe care latifundiarul din Pipera a mai vrut să i-l ofere și pe când pregătea Clinceniul.
”Nu am vorbit cu absolut nimeni pe această temă. Doar ce am citit în presă. Dar dacă afli că ești dorit de un patron, de un conducător, înseamnă că n-ai muncit în zadar”, spune Poenaru, 45 ani.
Ar vedea însă posibilă o coabitare cu Becali? ”Nu știi niciodată unde pe poartă viața. Poate mai devreme sau mai târziu voi ajunge și la FCSB. Eu vreau să cred că se poate colabora cu Gigi. Spun asta gândindu-mă la felul meu de a fi, îmi place să comunic, să argumentez, să explic. Depinde de fiecare cum știe să gestioneze o astfel de relație”.
”Când accepți să mergi la FCSB, știi unde intri. Nu afli de pe azi pe mâine. Poți să-ți faci anumite strategii și aici vorbesc despre finanțatori la modul general. Oamenii cheltuiesc, totuși, niște bani, își doresc anumite lucruri, trebuie să ții cont într-un fel sau altul de aceste chestiuni. Important e să ajungi la un numitor comun”, mai completează Poenaru.
El explică apoi detalii din mandatul său scurt la ”Bătrâna Doamnă”: ”Am rămas cu câteva lucruri importante din această experiență. În primul rând, e atmosfera senzațională, este stadionul umplut până la refuz, prin urmare un anumit tip de presiune, pe care trebuie să fii pregătit să o accepți dacă vrei performanță. Apoi, au fost situații interne de care nu m-am lovit prin alte părți și am încercat să le administrez cât mai bine”.
Apreciază că nu e justificat cuvântul eșec pentru traseul său de la UTA: ”Echipa n-a retrogradat, e în obiectiv, adică locurile 1-8, cu o victorie se află acolo, în pragul dorit. N-am mai fost compatibili însă sub anumite aspecte, plus că am avut și mare ghinion, care face însă și el parte din viața unui antrenor. La un singur meci am avut și noi șansă, cu Mioveniul”.
Și continuă: ”Din păcate, au existat și foarte multe greșeli personale, care au dus la primirea unor goluri. Sunt chestiuni pe care nu le poți antrena de la un punct încolo. Au apărut și oscilații ale unor jucători, a intervenit și factorul mental, n-am avut nici suficienți fotbaliști în lot care să ofere echilibrul necesar în condiții mai dificile. N-am putut păstra o formație constantă în ultimele 7-8 etape, pentru că au apărut suspendări, accidentări. Doar punctez aceste amănunte, fără să le invoc în sensul unor scuze. De fapt, vreau doar să le mulțemesc celor de la UTA că mi-au dat șansa să lucrez la un club cu asemenea tradiție. Și să aplaud galeria, una minunată, atașată echipei”.
S-a confruntat în vestiarul Aradului cu doi poli de tensiune: Keșeru și Ubbink. Detaliile, pe rând! ”Pe Claudiu l-am dorit foarte mult, am insistat să-l aducem. I-am explicat de proiect, iar cei patru investitori care urmau să vină la echipă au promis că vor face eforturi să mai aducă 3-4 jucători de valoare, peste media campionatului. Din păcate, planul nu s-a mai putut aplica”, spune Poenaru.
Completează: ”Claudiu nu mai jucase de ceva vreme, avea nevoie de o perioadă de reintrare în ritm. Am discutat, am stabilit împreună să o luăm treptat, dar mi-a spus că la ultimele două partide din pregătiri s-a simțit bine și poate să intre titular. A făcut-o din dorința de a ajuta, în primul rând. Din păcate, nu s-a regăsit suficient, nici lotul nu era chiar pe stilul lui, pe ceea ce ar fi putut juca Keșeru”.
”N-au venit victoriile așa cum ne doream, așa că a trebuit să schimb total principiile și concepția de joc. Să urmărim prioritar rezultatele înaintea unui anumit joc al echipei. Ca atacant, dacă nu ai cifre, mai ales la CV-ul lui și la așteptările create, nu e simplu. Nu i-a căzut bine că a trecut rezervă, dar a înțeles. Până la urmă, toți eram supărați din cauza rezultatelor. Apoi, chiar înainte de partida cu Argeșul, am discutat din nou, am văzut că se simțea tot mai bine și la antrenamente. I-am zis că, din acea clipă, voi conta pe el din ce în ce mai mult, dar e momentul să arate cine e, să-și justifice salariu, contestat de toată lumea”, a mai declarat Poenaru.
El susține că ”n-a existat niciun vestiar rupt în două, chiar dacă unora nu le-au convenit anumite situații. Am fost respectat, știu cum să impun disciplină prin comunicare și argumente”. A intrat mai departe în culisele ”cazului Ubbink”, olandezul intrat și el în coliziune cu clubul.
”Cu Ubbink am vorbit încă de la venire, i-am zis că-mi place foarte mult de el. Mi-a transmis că nu se simte bine într-un sistem 4-3-3, nu poate juca inter, chiar dacă Badea l-a utilizat acolo. Și că e în apele lui când e playmaker, număr 10. E unul dintre motivele pentru care am decis să jucăm 4-2-3-1. A fost totul OK, până când a apărut oferta de la Craiova, când ne aflam în cantonament în Slovenia. L-a dat complet peste cap, și-a dorit să plece cu orice preț, numai că UTA a considerat oferta prea mică”, a explicat Poenaru.
A dezvăluit că ”olandezul nu se mai antrena serios, a căzut fizic și mental. L-am băgat, totuși, să joace, pentru că aveam nevoie de el, dar lipsa lui de randament și de atitudine m-a obligat să-i spun că nu mai putem să-l așteptăm la nesfârșit. Nu se regăsea nici la antrenamente, a fost și evoluția slabă cu FCSB, am sperat că va aduce ceva nou. Ce pot să mai spun când, în 11 meciuri, a contribuit cu un singur assist? Comportamentul lui i-a iritat și pe colegi, nu puteam scăpa de sub control un vestiar pentru un singur jucător, care nici nu acceptă ideea că poate fi și rezervă”.
Poenaru comnetează și situația lui David Miculescu, cu care a apucat să colaboreze la începutul aventurii sale la UTA, înainte să fie vândut la FCSB: ”I-am dat o mare încredere, i-am oferit libertate în joc, îi ceream să dribleze, să tragă la poartă, să aibă curaj, să-și etaleze calitățile. Cât am lucrat, a produs mereu câte ceva bun pentru echipă. Când a plecat, am discutat, i-am explicat că la FCSB va fi cu totul altceva și nimeni nu va avea răbdare să-l aștepte. E vorba despre o presiune mult mai mare, așteptarea unor rezultate imediate, iar asta schimbă pentru oricine datele problemei”.
Conchide: ”Chiar dacă traversează o perioadă mai dificilă, nu e un jucător pierdut. Are nevoie însă de o mare susținere. Își revine doar jucând. Neșansa lui e însă că se luptă pe post cu Cordea, care trece prin momente foarte bune. E cam greu să-l scoți din echipă. David poate juca ambele benzi, dar nu-l văd un număr 9. Nu e profilul lui”.