EXCLUSIV VIDEO. Mărturie în premieră, din Qatar, despre drama cu Suedia, din ’94. „Parcă ne pierdusem mințile”

Justin Gafiuc 18.11.2022, 11:38

Playsport începe experiența mondială din Qatar cu cel mai bun ghid posibil. Ovidiu Stângă a participat cu România la 2 Campionate Mondiale și de aproape un an jumătate lucrează în țara gazdă a turneului final. Fostul fotbalist de la Universitatea Craiova sau PSV Eindhoven ne-a introdus în atmosfera Mondialului, cum se vede acesta de la fața locului.

A ieșit un interviu spectaculos, în care Stângă nu a ocolit niciun subiect. Fostul mijlocaș a explicat de ce nu îl mai tentează viața de antrenor, cât de dezamăgit a fost de ultima experiență pe banca Craiovei lui Mititelu și ce s-a întâmplat cu Hagi și compania la sfertul de finală fatidic de la Mondialul din 1994.

Salut Ovidiu, ai participat la ultimul Mondial al României și acum ne vedem din nou la o nouă cupă mondială. Povestește-ne un pic despre viața ta de aici, ce faci în Qatar? 

Sunt de un an și ceva în Qatar, sunt la clubul Al Sadd, pe probleme tactice. Mă ocup de o grupă de copii și juniori, dar și de organizarea antrenamentelor și de dezvoltarea tactică la toate grupele de juniori.

Cum este viața în Qatar, ai avut timp să iei pulsul aici. Cum este atmosfera în jurul acestei Cupe Mondiale? 

A fost o viață grea, frumoasă dar cu multe experiențe. Și qatarezii cu care lucrez sunt debusolați de modul de organizare al clubului în această perioadă. Trebuia să așteptăm zi de zi indicații de la FIFA vizând antrenamente, meciuri, competiții. Nu este ușor să te organizezi ca și club.

Tu ai trăit din interior emoția unui turneu final, ai fost în lot în 1994 și în 1998. Este frustrant să vezi că nu este și România prezentă?

Eu sunt frustrat, normal, noi eram obișnuiți să fim mereu prezenți. Acum sper ca cei care se ocupă de fotbalul nostru să își revină, să ia măsuri pentru că este un eveniment important.

Care este favorita ta, cine crezi că va lua trofeul? 

Germania. Este o perioadă în care jucătorii sunt conectați mental, din punct de vedere fizic sunt la maxim. Bayern este cea mai în formă echipă din Europa, așa mi se pare, de aceea cred că este un avantaj pentru nemți, au mulți titulari de acolo.

Oricum, eu mizez pe echipele europene, pentru că au o atitudine și o organizare mai bună decât cele din America de Sud, Africa, Asia. În ultimele patru echipe, trei sigur vor fi din Europa, dacă nu chiar toate.

Pentru Messi este ultima șansă să îl egaleze pe Diego Maradona și să aducă titlul mondial. Nu îl vezi ridicând trofeul?

Eu aș vrea mult să câștige Argentina, dar nu cred că are forță. Messi, în cea mai bună formă a lui, nu a putut să obțină trofeul. Acum nici el, dar nici echipa, nu se află în cel mai bun moment. Mi-e greu de crezut că Argentina va câștiga.

La Mondialul precedent am avut și o mare surpriză, Croația, care a ieșit vicecampioană mondială. Ce echipă vezi acum să spargă barajul marilor forțe? 

Nu cred că la acest Mondial vor fi surprize mari. Acum jucătorii de la echipele mari sunt în plenitudinea forțelor și vor arăta foarte bine. Perioada de vară este altă poveste, jucătorii sunt deja obosiți, este mai greu să se concentreze. Dar acum nu vor fi probleme, de aceea nu văd surprize mari.

Deci îți menții favorita, ai fi pregătit să mizezi o sumă anume pentru Germania? Ai pune jumătate de salariu pe an pe victoria nemților? 

Aș paria, nu asta e problema (râde). Dar obiectivul principal este să fie un turneu frumos, un spectacol, să nu regrete lumea acest Mondial

Cu ce prieteni vechi se va revedea la Mondial și unde vrea să ajungă Olanda

Ai bilete la meci? Vrei să te duci la o partidă anume? 

Am acreditare la toate meciurile. Nu pot să zic că țin neaapărat să văd vreun meci, las să înceapă competiția și vom vedea. O să merg, binențeles, la Olanda, aș vrea să văd Argentina, Brazilia, Germania. Acum depinde și de activitatea la club, ne-am înțeles acum să am un program mai flexibil. Îmi doresc foarte mult să văd Olanda.

Tu ești cunoscut în Olanda, numele tău este legat de PSV, cunoști bine fotbalul de acolo. Ce crezi că va reuși să obțină Van Gaal cu această echipă?

Aici este problema, Van Gaal este genul care poate să obțină maxim sau nimic. În general, însă, îi cam ies aceste jocuri riscante pe care le face. Cu siguranță va fi în primele opt, dar cu puțină șansă, cu organizare, are șanse la semifinale. Vorbesc doar ca suporter, ca profesionist nu poate spune nimeni acum cine merge în finală sau în primele echipe.

Nu mai au un Van Basten sau Cruyff, dar au școala care e baza în tot ceea ce fac din minutul 1 până în minutul 90. Sincronizările sunt naturale, ei se antrenează de la copii și juniori. Eu merg pe echipă, nu individualități. Dacă ne uităm la calificări au avut câteva sclipiri, dar nimic de genul Van Basten. Dar eu mizez pe echipă.

În jurul Cupei Mondiale sunt tot felul de ambasadori, foști mari jucători, personalități. Ai avut prilejul să te întâlnești cu cineva? Presupun că lumea fotbalului din Qatar nu este mare. 

Nu este mare, dar este aglomerată. Sunt multe evenimente acum, timpul meu îmi permite și nu prea, distanțele nu sunt mari, dar greu de accesat. Aștept, după începerea Mondialului, să mai vină foști colegi pe care sper să îi văd, din Argentina, din Brazilia, care sunt comentatori. La Portugalia vreau să mă văd cu Pauleta, la Brazilia cu Vampetta, la olandezi nu știu lista celor care sosesc aici, dar este imposibil să nu mă cunosc cu ei, să vorbim.

Ca fapt divers, la Al Sadd a venit acum a venit primul meu antrenor din Spania (Juan Manuel Lilo – n.red), nu mă întâlnisem cu el de 30 de ani. Când ne-am văzut, ne-am blocat amândoi. El a lucrat cu Pep, a fost asistentul lui. Am o listă lungă, dar știi cum e, fiecare are treaba lui, sunt multe evenimente. Și eu am o colaborare cu cineva din România, așa că vom vedea. Este un timp scurt, este intens, este frumos.

De ce ultima experiență de la Craiova lui Mititelu a fost cea mai urâtă din carieră

Hai să ne focusăm puțin pe România. Ai lucrat la Craiova înainte să ajungi în Qatar, bănuiesc că ești racordat la ce se întâmplă în țară, cât de cât. Ai mai dori să lucrezi în țară?

Niciodată să nu spui nu, dar eu sunt tot mai obosit de fotbal, în general. Este greu să mă mai adaptez, pentru că fotbalul la nivel mare evoluează, iar la nivel inferior, o ia în jos. Este greu să aleg ceva.

Cum a fost ultima experiență la Craiova? 

Cea mai urâtă experiență pe care am avut-o.

Poți detalia? A fost vorba de relația cu Adrian Mititelu? 

Nu e vorba de Adrian, ci prin prisma rezultatelor și a tot ce s-a întâmplat. Uite un exemplu, la primul meci oficial, cu Chiajna, am numărat, în 90 de minute doctorul a stat pe teren 30. Eu nu pot să antrenez la un meci în care jocul este întrerupt de 18 ori, mai mult stă medicul pe teren. Păi vorbim de fotbal sau medicină? Mă întreb și eu, aia era tactica, se mulțumeau doar cu rezultatul de egalitate? Mă rog, a trecut, e istorie

Cum ți se pare viața antrenorului român, mai ales cel de acasă?

Este o meserie foarte grea, iar în România este și mai dificil, este o viață stresantă, care lasă urme. Asta dacă pui pasiune și vrei să te dezvolți, dacă ești doar pentru bani, atunci azi ești într-un loc, mâine în altul.

Ți se pare că suntem într-o zonă înfundată în fotbalul românesc? Deja Campionatul Mondial este un subiect de care vorbim să ne aflăm în treabă? 

Nu știu să zic, eu nu sunt acolo, totul pleacă de la cele mai mici detalii. Dar eu nu pot spune ce nu merge, că nu sunt acolo, tu știi mai bine. Oamenii de fotbal să discute și să regleze problemele. Eu nu pot comenta de aici, de departe, nu e relavant.

Motivul pentru care a refuzat o super ofertă din Olanda

Îmi spuneai că ai avut o ofertă de la Eindhoven să revii în Europa, dar ai refuzat

Nu, cei de acolo m-au contactat, când eram în vacanță la Eindhoven, ca să beneficieze de experiența mea internațională la nivel de Academie și ceea ce înseamnă fotbal în general. Dar asta implica o activitate foarte profundă, de cel puțin 8 ore pe zi, la care eu nu mai sunt dispus. Le-am spus că aș veni cu plăcere, dar că nu mai pot să fac acel program. Aici viața e mai relaxantă, stau mai mult pe teren. Acolo era muncă de birou mai mult, teren mai puțin, deplasări mari. Era vorba de schimbări multe, de coordonat antrenori, de luat decizii importante, era muncă la nivel de top.

Cum arată o zi a ta la Doha? 

Mă trezesc ca toți ceilalți, cu o cafea, apoi am de ales între mare și piscină. Perioada asta prefer piscina, pentru că este foarte cald, piscina are temperatură bună. Apoi mănânc, mă culc, pentru că noaptea dorm târziu. După aceea merg la antrenament, iar pe seară poate mai bag o piscină de recuperare. Asta în condițiile în care în această perioadă nu am avut competiție, doar antrenamente

Înțeleg că te plimbi mult cu bicicleta? 

Da, nu mai pot să fac alt tip de efort, din cauza problemelor cu genunchii și șoldurile, așa că am rămas cu înot și biciletă. Problemele vin di viața de fotbalist, a efortului. Am început cu antrenamente tari, de la nivel de juniori, pe terenuri tari, știm cum erau în România în anii 80. Nu am avut control la medicație, alimentație, pe efort, pe ciclu săptămânal, iar toate aceste lucruri se văd acum. Am probleme cu genunchii și urcă spre șolduri, pentru că greutatea nu mai pică bine de la șolduri în jos. De aceea evit mersul pe jos, așa că prefer bicicleta.

Una din accidentările dure au fost în 1998, la Mondialul din Franța. Ai și plecat acasă și ai ratat celebra fază cu părul vopsit, de la meciul cu Tunisia

Eu am intrat pe parcurs cu Anglia, dar a trebuit să ies înainte de final. Am avut probleme grave la genunchi, o accidentare dură. A trebuit să părăsesc lotul și să merg în Olanda. A fost o mare lovitură, mai ales la nivelul la care eram atunci. Din acel moment a început, practic, cariera mea să o ia în jos. Am stat aproape un an și două luni cu operație și recuperare și nu mi-am mai revenit niciodată la nivelul la care eram. Un exemplu, eu eram dreptaci, iar după operație mi-am mutat centrul de greutate și loveam cu stângul. Și asta la 25 de ani. După care piciorul drept a preluat toată greutatea corpului și la 2 ani a cedat și el. Am 3 operații pe genunchiul stâng și 4 pe dreptul, probleme mari.

„Cu Suedia, în 94, ne-am pierdut cu toții, deși eram mai buni”

Mai ai nostalgia mondialului din 1994, unde ai fost pe bancă, dar părtaș la acel turneu colosal pentru noi?

Pentru mine a fost un vis, pentru că veneam de la o țară unde jucam cu 6-7, maxim 20.000 de oameni în tribună și am mers la audiențe de 80.000 de persoane. Stăteam pe bancă și aveam aer condiționat. Noi nu aveam mașini cu aer condiționat atunci, în România. Ce să mai, veneam de la un nivel și trecusem la cu totul altceva. Iar ca și gust al competiției, eram copil, nu gestionam bine momentele. Aveam 19 ani, nu știam să mă bucur, ce înseamnă un asemenea turneu. Nu am înțeles pe loc ce înseamnă o asemenea competiție.

Ce ți-a rămas în minte de la penalty-urile cu Suedia? 

De la acel meci, mi-a rămas în minte bucuria, golurile lui Răducioiu. Apoi parcă ne-am pierdut toți orientarea. Eu așa am simțit, parcă ziceam toți că nu ne calificăm, în condițiile în care eram mai buni ca ei. După golul lui Răducioiu parcă toți simțeam că ne întoarcem acasă, era ca și cum ne pierdusem mințile.

Crezi că dacă s-ar reface istoria, România ar gestiona altfel momentul?

Orice meci are istoricul lui. Așa, dacă mă întrebi, individual cred că ne-am descurca mai bine. Dar nu mereu câștigă cel mai bun. Ar fi fost o semifinală epocală cu Brazilia, dar, dacă îmi amintesc bine, cred că erau 3-4 jucători care nu aveau drept de joc. Ar fi fost mult mai greu, pentru că, fără să par lipsit de respect, cei de pe bancă, unde eram și eu, nu aveam valoarea titularilor. Nu era diferență mare, dar conta ritmul de joc, experiența, nu puteam compensa valoarea primului „11”.

Se câștigă bine în Qatar? 

Acum mai puțin, investițiile au fost destinate exclusiv pentru Mondial, infrastructură, organizare, tot. Pentru antrenori nu a mai rămas mare lucru, dar eu nu mă plâng. De aceea am și venit aici, am legat oferta cu acest Mondial. Este bine, nu am motive să mă plâng. În plus, tot ceea ce înseamnă fotbal, la nivel de antrenori, de la prima echipă până la ultima grupă de juniori, este plătit de guvern. Ai condiții bune, nu există întârzieri, ai toate condițiile. Singura problemă este cu cultura lor, copiii lor sunt deschiși către fotbal, dar nu participă la ciclul săptămânal de pregătire așa cum este în Europa

Ultima întrebare, Ovidiu Stângă, la vârful carierei lui, ar defila în echipa națională de azi? 

Nu știu dacă aș defila, pentru că este vorba de nucleu, de echipă. Degeaba joacă un fotbalist la nivel de Champions League, dacă ai 7 debutanți. Este greu să dezvolți un jucător de pe o zi pe alta. Edi își dorește, toți o facem, dar sunt ani de muncă și dacp cei de sus nu ajută, cei de jos nu au cum să progreseze.