EXCLUSIV. Omul care l-a numit ”principal” pentru prima dată în carieră pe Edi Iordănescu e tranșant: ”E un antrenor serios, dibace și foarte religios. Dar e cea mai proastă alegere ca selecționer dacă te uiți că federația l-a avut la îndemână pe Boloni”

În ianuarie 2013, Edi Iordănescu semna primul său contract de antrenor principal. Se întâmpla la Fortuna Brazi, o formație din liga a treia, inventată și susținută de afaceristul prahovean Radu Călin, care finanțase anterior trei nume cu rezonanță din fotbalul românesc: Poli Iași, Oțelul și Petrolul. Iar Galațiul, singurul său titlu din istorie, și Ploieștiul, promovare în L1 cu Răchită pe bancă, au obținut în același an, 2011, succese remarcabile, construite pe fondurile venite de la Radu Călin, un tip discret, cu business-uri în radiocomunicații și ex-patron la postul Sport Total FM.

Fiul ”Generalului” a rămas numai jumătate de an la Fortuna, cu care a ratat dramatic promovarea în L2 într-un baraj cu Unirea Târlungeni, după un penalty ratat în minutul 89, șut în bară! A fost momentul care l-a determinat pe Iordănescu jr. să încheie conturile cu Fortuna. Dar primele șase luni din viața sa de principal sunt azi decriptate de omul care i-a încredințat frâiele unei echipe.

– Domnule Călin, cum ați ajuns să-l angajați pe Edi Iordănescu în urmă cu nouă ani?

– A fost un gest de donquijotism. Știam ca om implicat direct și vedeam ce se întâmplă în fotbalul românesc, iar atunci am decis să o iau de la zero cu o echipă curată, cu care să putem dovedi că se poate face performanță și în alte condiții. Am evaluat mai mulți antrenori, dar m-am lovit deseori de mentalități înrădăcinate în anii dinainte de ‘90. În schimb, Edi m-a cucerit de la cea dintâi întâlnire prin setea de performanță, prin ideile sale despre echipă, prin faptul că era racordat inclusiv la tehnologie în această meserie. Mi-a captat imediat atenția când l-am văzut că venise să vorbim cu laptopul în față.

”Pe Anghel Iordănescu îl știu de când era junior la Steaua”

– Dar vă cunoșteați dinainte cu el sau cu tatăl lui?

– Pe Anghel Iordănescu îl știu de când era junior la Steaua și băteam mingea în Ghencea înainte să se construiască vechiul stadion. Am fost apoi în intimitatea marii echipe din anii ‘80, dar, mă scuzați!, nu sunt genul care să-și expună amintirile în public. Și n-o voi face niciodată! Iar pe Edi eu l-am demis de la Steaua, când a fost interimar o etapă. L-am bătut cu Oțelul!

– Cum a decurs colaborarea cu Edi?

– Nu mă caracterizează modestia, am lipsit de la lecția asta, așa că vă spun că m-a băgat la cheltuieli fabuloase. Am oferit condiții de prima ligă și, dacă nu mă îmbolnăveam la un moment dat, acolo și ajungeam. Aveam sală de forță, ceasuri pentru monitorizarea parametrilor jucătorilor, pregătire peste hotare și un program impecabil gestionat de Edi, pe care fotbaliștii îl iubeau, chiar dacă era un tip ferm și exigent, dar nu dur! Vă dau trei exemple care mi-au rămas în minte!

”Știe să motiveze vestiarul și are tact”

– Vă rog!

– Le cerea jucătorilor să recupereze balonul în cinci-șase secunde după ce l-au pierdut și organiza echipa pentru o astfel de abordare. Când jucam în nocturnă, pe stadionul ”Astra”, nu le dădea liber fotbaliștilor imediat după meci, să nu piardă noaptea cu fete sau cine știe ce alte minuni. Toți rămâneau seara la hotel și abia dimineața se puteau duce unde doreau. Și făcea antrenamente în dimineața meciurilor! Jucătorii au mârâit la început, dar pe urmă s-au obișnuit. Vă spun sincer! Pe Edi l-am perceput ca pe un antrenor serios, dibace, un fanatic al detaliilor. Și foarte religios! Știe, de asemenea, să motiveze vestiarul, are tact, iar dacă unul comite o eroare nu se repede să-l pedepsească, ci încearcă mai întâi să-l conștientizeze unde și de ce a greșit. Crease un grup extraordinar. Am fi ajuns împreună foarte sus dacă nu apărea acel ghinion fantastic de la barajul cu Târlungeni, ratat din cauza unui penalty executat în bară.

– Teoria despre sprijinul politic primit în carieră de Edi Iordănescu s-a tot rostogolit în ultimele luni, fostul președinte de la Pandurii, Marin Condescu, a venit recent și a alimentat această temă. În cazul dumneavoastră, au existat intervenții pentru a-l numi pe Iordănescu junior?

– Nimeni nu-mi poate impune ce să fac pe banii mei. Credeți că eu sunt omul care să se ia după X sau Y? Aaa, poate mai ascultam sfaturile unor oameni cu experiență, precum Sichitiu, Garabet sau Codoban, dar asta e altceva. Din contră, Edi a avut mari reticențe să vină la o echipă din liga a treia, gândindu-se că nu ar fi un start potrivit dacă va rata promovarea. Voi spune că nici nu și-a respectat pe deplin contractul. Pe Gigi Becali trebuia să-l ardă cu acea compensație de 500.000 de euro. La mine exista o clauză de 10.000 de euro. El s-a supărat că n-a urcat în liga secundă, a plecat, dar a rămas așa, nerezolvată, acea stipulare.

”Lui Loți trebuia să-i dai ce solicita!”

– Vă așteptați ca federația să-l numească acum în fruntea naționalei?

– Bună întrebare! Mi se pare cea mai proastă opțiune ca selecționer dacă te uiți că FRF l-a avut la îndemână pe Boloni. Lui Loți trebuia să-i dai exact ceea ce solicita și să-l lași să-și facă treaba. Un fotbalist, un antrenor și un caracter excepțional! Îl știu de când a debutat în naționala de juniori contra Poloniei, pe fostul ”Republicii”. Eram conduși cu 1-0, a intrat Boloni în ultimele zece minute și a egalat direct din corner. Pe de altă parte, când vedem că Mutu era în final contracandidatul lui Iordănescu, e firesc să-l alegi pe Edi. Dar poate sunt eu subiectiv, pentru că ne-am înțeles excepțional la Fortuna!