EXCLUSIV. Portarul ”tricolorilor” U20, Aleksander Mitrovic, deschide un alt fel de meci România – Bosnia: ”Dau totul acum pentru România. Dar dacă voi primi convocare din Bosnia, n-o voi refuza”

România s-a obișnuit să-și dispute mulți internaționali pe axa cu Ungaria, mai e și dosarul lui Enes Sali de la Farul, revendicat în egală măsură de Turcia și Canada, dar există și un caz pe ruta cu Bosnia, adversarul pe care ”tricolorii” îl întâlnesc luni seara în ultimul meci din Liga Națiunilor. 

Este vorba despre Aleksander Mitrovic, 19 ani, portarul divizionarei secunde CSC Șelimbăr, locul 3 după 7 etape în L2: cele mai puține goluri încasate până acum, 4, și una dintre surprizele startului de sezon.

Mitrovic s-a născut în România pe când tatăl său, Slavisa, un atacant viguros din stirpea lui Cămătaru, evolua pentru FC Național. A crescut aici, s-a format la Dinamo, a trecut un sezon prin Academia lui Genoa, iar în această vară a revenit în țara natală, alegând oferta de la trupa sibiană. 

În aceste zile chiar e prezent la acțiunile reprezentativei U20, sub comanda lui Daniel Pancu. Dar, prin faptul că are și cetățenie bosniacă, grație tatălui, poate fi ”furat” oricând de federația de la Sarajevo.

”Nu putem să găsim mereu scuze în ghinion”

– Aleksander, urmează România – Bosnia în Liga Națiunilor, ce crezi că urmează pentru ”tricolori” după remiza din Finlanda?

Radu Banciu nu a avut milă de naționala lui Edi Iordănescu. Controversă uriașă printre microbiști…

EXCLUSIV. Cosmin Moți, la ora adevărului: „Nu văd nicio perspectivă pentru Dinamo. Și dacă au…

– Va fi un meci foarte greu. Dacă România pune suflet și va încerca să joace ca pe vremuri, va fi posibil un rezultat pozitiv. Dar în cazul în care ne vom prezenta precum la Helsinki, Bosnia nu va putea fi învinsă. Nu vreau să fiu înțeles greșit. Aici mă refer la faptul că, spre exemplu, pe finlandezi i-am văzut cum parcă își dădeau viața pentru fiecare minge. O dorință enormă de joc și de victorie a reieșit din evoluția lor. Sunt anumite nuanțe legate de atitudine, de pragmatism.

– Ghinionul a fost principala scuză invocată și acum. Ți se pare un argument suficient?

– Nu putem să găsim mereu scuze în ghinion. Neșansă au și alții, dar câștigă. Mi-a plăcut însă jocul nostru în prima repriză. Finlandezii nu prea și-au creat ocazii, în afara golului. Am avut o posesie destul de mare, am stat sus, am încercat să fim peste adversar. Dar poate trebuie să fructificăm mai mult șansele ofensive, să fim mai atenți. Calitate există. De aici mai departe intervine acel ghinion.

”Aș miza pe un egal”

– Dacă ai paria pe un rezultat la acest meci, ce variantă ai alege?

– Aș merge pe un egal. Și România va marca cel puțin o dată, pentru că are nevoie de victorie. Dar va avea în față un adversar arțăgos, care nu cedează la nicio minge. Cu sau fără Pjanici, cu sau fără Dzeko, Bosnia e o formație care nu depinde de unul sau doi jucători. Stilul și determinarea nu se schimbă.

– A fost o situație interesantă cu Finlanda în sensul că oricare portar ar fi intrat însemna un debut. Radu a tras lozul câștigător!

– Nu văd asta o problemă. Îl cunosc destul de bine pe Radu și cred că e un portar pe care România se poate baza. Îmi place mult și Moldovan de la Rapid. Sunt convins că va juca și el foarte curând.

– Cine ți-a plăcut în Finlanda?

– Sorescu, prietenul și fostul meu coleg de la Dinamo. Se implică intens la fiecare meci. Se dedică. Nu prea am mai discutat în ultima vreme, dar mi-a făcut plăcere să-l urmăresc în Polonia, unde am văzut că-i merge bine.

”Și Ibrahimovic a ajuns la suedezi fiindcă Bosnia l-a neglijat”

– Întrebare inevitabilă: dacă vei fi pus în postura de a alege între România și Bosnia, ce ai face? Au existat ceva discuții la Sarajevo?

– Asta chiar nu știu. Tata ar trebui să stăpânească mai bine acest subiect. Momentan joc pentru naționala U20 a României, sunt trup și suflet pentru această echipă. Dacă se va ajunge însă în situația de a alege, voi prefera reprezentativa la care simt că mi se vor oferi mai multe șanse. Nu vreau să fac acum diferențe între România și Bosnia, dar dacă voi fi convocat acolo la echipa mare și constat că am posibilități mai consistente pentru carieră, voi spune prezent. Fără nicio supărare!

– E vorba de viața și cariera ta, nu?

– Exact. Amintiți-vă cum a fost și cu Ibrahimovic! Bosnia nu s-a zbătut, Suedia a insistat și a mers acolo. Dacă o națională te dorește mai mult, e normal să mergi în respectiva direcție, oricare ar fi aceea. Acum însă, repet, gândul meu e sută la sută pentru România și așa voi fi mereu când îmbrac tricoul unei formații.

”Am crescut în condiții oribile la juniorii lui Dinamo”

– Cu ce ai rămas după sezonul petrecut la Genoa?

– Am învățat foarte multe lucruri și am trăit momente deosebite pe pielea mea, cum se spune. Italienii pun mare accent pe poziționare, trebuie să te miști repede. Plus duelurile unu la unu, la care te duci direct pe minge, gen kamikaze. Am acumulat și la jocul de picior. E clar că a fost o experiență care mi-a prins bine.

– Ai crescut la Dinamo, cum vezi acum, din afară, ce se petrece acolo?

– M-am format la Dinamo. E clubul cu care țin de copil. Am o strângere de inimă când văd ce se întâmplă. Le voi fi și adversar în campionat. Dar problemele provin însă acolo de la conducere. Am avut parte de condiții oribile ca junior, dar am jucat mereu cu determinare totală. Pe la 15-16 ani, băteam frecvent pe Farul sau FCSB cu 4-0, 5-0, deși n-ai cum să compari condițiile oferite. S-a ajuns însă ca tineri de valoare, cu potențial, să renunțe, pur și simplu, la fotbal, foarte devreme, din cauza acestor greutăți.

”Doctorul imita din gură sunetul spray-ului când intervenea”

– Ce înseamnă oribil? Poți descrie?

– De exemplu, ne pregăteam pe un sintetic jenant pe ”Granitul”. Am crescut într-un an 16 centimetri, iar suprafața m-a dezavantajat teribil. Beton curat era! Am avut probleme cu articulațiile, cu genunchii, cu spatele. N-am putut să mă antrenez o lună. La fel, asistență medicală de tot râsul. Era un doctor care dădea doar cu un spray, indiferent dacă-ți rupeai piciorul sau aveai o zgârietură. Unui coleg doar i-a imitat sunetul spray-ului, ceva comic!

– Cum adică doar a imitat?

– Nu mai avea spray, a intrat pe teren, băiatul era cu fața în jos, nu vedea ce se întâmplă, iar doctorul a făcut el din gură ”fâs, fâs” de două-trei ori, ca să aibă impresia jucătorul că i-a dat cu ceva. Credeți-mă, e un episod real! Nu inventez nimic!

– A fost dificil să reziști mental și fizic în contextul ăsta, nu?

– Pentru mine, nu, fiindcă iubesc prea mult fotbalul! Dar alții au receptat probabil altfel. Eu n-am ținut cont de nimic. Îmi urmez doar visul, am vrut să joc în orice condiții. Îmi pare însă rău că nu mi s-au dat șanse la echipa mare.

”Urma să debutez, dar venirea lui Uhrin mi-a închis porțile”

– Ai fost însă acolo, în grup, la un moment dat.

– Era antrenor Mulțescu și a venit un portar norvegian, Kongshavn. Încasase peste 40 de goluri într-un sezon. Foarte slab! În lot mai eram eu și Eșanu. Am pierdut pe o greșeală a lui cu Astra, urma să debutez eu, dar exact atunci s-a produs schimbarea pe banca tehnică. A venit Uhrin și mi s-au închis toate porțile. A fost foarte frustrant. Asta a fost una dintre marile probleme de la Dinamo. Au avut în curte juniori foarte buni, validați prin rezultatele și evoluțiile de la nivel juvenil sau de tineret, dar și-au bătut joc de ei.

– Tu ți-ai pus vreodată problema să renunți?

– Niciodată! Nu văd viața fără fotbal. I-am și zis mamei la un moment dat că s-a terminat cu mine dacă mi se întâmplă ceva și nu mai pot juca. Asta ca să nu zic ceva mai dur. S-a și speriat! La mine însă fotbalul curge prin vene.

”Visul meu e să joc în campionatul englez”

– Ce model de portari ai avut?

– Buffon și Neuer. Buffon s-a apucat destul de târziu, dar a ajuns la un nivel fabulos, iar asta mă motivează în sensul că niciodată nu e nimic pierdut dacă vrei să atingi un nivel mare. Iar la Neuer am admirat adaptabilitatea lui formidabilă la fotbalul modern, felul în care joacă mingea cu piciorul, cum abordează duelurile unu la unu.

– În ce campionat ai vrea să ajungi?

– Anglia sau Italia. Dar Anglia e number one! Acolo mi-am propus însă să joc peste câțiva ani. Știu că e extrem de complicat, dar mă voi lupta pentru asta.

– Spune-ne, în final, două vorbe despre tata! Ce face?

– Locuiește în apropiere de Belgrad, în Republica Srpska. Are licență Pro și pregătește o grupă de juniori. 

Cu cine a votat fiica Elenei Lasconi. Ce a declarat tânăra după ce mama ei...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...