EXCLUSIV. Povestea fabuloasă a bănățeanului care marca, la 19 ani, împotriva lui Real Madrid în cupele europene. Azi e antreprenor de succes!

Autor: Gabriel Berceanu / 12.01.2022, 12:18
EXCLUSIV. Povestea fabuloasă a bănățeanului care marca, la 19 ani, împotriva lui Real Madrid în cupele europene. Azi e antreprenor de succes!

Ovidiu Cuc. Pentru suporterii de azi, numele poate nu spune multe. Dar la începutul anilor ‘90 era un fotbalist-revelație. La doar 17 ani, timișoreanul făcea parte din lotul mare al lui Poli, în cupele europene, pe Vicente Calderon, împotriva lui Atletico Madrid.

Iar peste doar doi ani, în septembrie 1992, marca împotriva lui Real Madrid pe “Dan Păltinișanu”, într-un 1-1 de poveste din Cupa UEFA! Avea 19 ani și intra în istoria noastră, pe lista fotbaliștilor români care se pot mândri că au marcat marelui Real într-un meci oficial!

Golul care i-a schimbat viața

Ieșirea lui Ovidiu Cuc în fotbalul mare, la o vârstă atât de fragedă, a fost legată misterios de Madrid, așadar. Iată cum își amintește azi fostul fotbalist momentele incredibile, în exclusivitate pentru Playsport:

“A fost incredibil de emoționant, la 17 ani, să fiu pe Vicente Calderon, după ce învisesem Atletico Madrid cu 2-0 pe teren propriu în tur, un meci de legendă pentru Poli Timișoara. Stadionul era plin, fanii lor așteptau o victorie firească și o calificare. Pentru noi era total bulversant, eram abia după Revoluție, un vis! Credeam că nu se va mai repeta, dar a venit apoi momentul meu de glorie, meciul cu Real Madrid din 1992 ”

Poli a trecut în ‘90 de un Atletico Madrid pregătit de sârbul Ivic, cu lusitanul Futre căpitan, Santaelena, Solozabal și Donato pe teren. 2-0 la Timișoara, 0-1 în Spania. Iar în ’92, pe Bega venea Realul cu Sanchis, Michel sau Zamorano!

“Ultima etapă din campionat jucasem la Farul, marcasem pentru o remiză și eram în formă. Aveam doar 19 ani! Alergam non-stop, stânga-dreapta, așa că mă așteptam ca profesorul Jackie Ionescu să mă folosească măcar un minut contra Realului. Am început ca rezervă și am intrat în locul lui Rosenblum la pauză. A fost o răsplată minunată. În minutul 61 a fost o succesiune de pase la mijlocul terenului, am participat și eu cu o pasă cu călcâiul, apoi Crăciun mi-a așezat mingea la marginea careului și am șutat la firul ierbii. Gol! Am egalat Realul! Și a rămas 1-1 până la final, deși eu am mai avut o bară, după o reluare cu capul…”

CARTE de VIZITĂ OVIDIU LUCIAN CUC

  • Născut pe 14 ianuarie 1973 la Timișoara
  • A jucat atacant și mijlocaș ofensiv
  • Internațional U16 al României (1989)
  • A activat în primele două ligi din România, Spania, Portugalia și Israel pentru Poli Timișoara, Merida, Atletico Marbella (Spania),Chaves, Santa Clara, Gil Vicente, Famalicao (Portugalia), Ashdod (Israel) în perioada 1990-2001
  • Câștigător Segunda Division în Spania cu Merida (1995)

 

Titular pe Bernabeu apoi scrie istorie la Merida!

Astăzi, Ovidiu Cuc povestește cum au perceput jucătorii și suporterii acel rezultat extraordinar și cum realitatea le-a contrazis, poate, celor mai mulți, așteptările:

“Eram cumva naivi, credeam că putem să îi eliminăm cum am făcut cu Atletico, dar diferența era fantastică în realitate, din toate punctele de vedere. După egal, am avut o cină restrânsă la club, așa am sărbătorit, nu era nimic fastuos pe atunci. La retur am fost titular și integralist pe Bernabeu, dar ne-au învins clar, 4-0. Am alergat, atât pot spune despre acel meci ��� Eu am avut o singură ocazie mare, frumoasă, am ratat-o, dar cam atât, să fim sinceri. Am crezut că mutăm munții, dar din echipa lui Poli frumoasă a acelor ani doar Timofte, Velcea, Florin Bătrânu au ajuns la un nivel înalt”

Pentru puștiul de 19 ani însă, evoluțiile contra spaniolilor aveau să însemne “pașaportul” spre fotbalul european. La doar o lună și jumătate după duelurile cu Real Madrid, Ovidiu Cuc avea să se transfere în fotbalul iberic, la Merida, în Segunda Division la acel moment. Și avea să promoveze cu ea în Primera!

“Un impresar sârb din Novi Sad, fost portar în Spania, m-a prezentat președintelui Meridei după acele meciuri. Și în câteva săptămâni am ajuns la club! În primul meu meci, contra celor de la Marbella, am intrat pe parcurs și am marcat. Așa că am devenit iubit din prima de fani și de președinte. Dar nu a fost ușor pe cât pare, eram foarte tânăr, integrarea a fost dificilă, erau restricționați în privința numărului de străini din lot…”

Amintiri cu Jesus Gil y Gil la Marbella

Cu Sergio Kresic pe bancă și Ovidiu Cuc pe teren, Merida avea să promoveze ulterior în Primera Division, pentru prima oară în istoria clubului! Dar drumul lui Ovidiu s-a mutat în altă direcție.

“Am contribuit la promovare dar am ales să plec la finalul sezonului pentru că am primit o ofertă incredibilă de la Marbella, tocmai echipa împotriva căreia marcasem primul meu gol în Spania! Era vara lui 1995, la Merida venise alt antrenor, iar la Marbella era președinte Jesus Gil y Gil, era și primarul localității atunci! M-au dorit enorm, au propus un proiect de investiții extraordinar așa că am ales să continui în Segunda Division”.

Doar că planul celebrului Gil y Gil s-a dovedit un eșec total! Iar visul de a crea o mare echipă la Marbella a apus în același timp cu perspectivele românului nostru.

“A fost o situație total nefericită, țin minte că Gil y Gil ne-a spus că dacă nu luăm puncte, nu ne mai plătește. Noi n-am reușit să avem rezultate o perioadă, el nu ne-a mai plătit, a început colapsul… Am stat doar un an acolo. Mă bucur însă că am rămas în relații foarte bune cu președintele de la Merida, primul meu club din străinătate. Uite, acum câteva săptămâni l-am vizitat în Spania, după ce îmi telefonase anterior că vrea să mă audă, să vadă ce fac. A fost emoționant…”

Aventura portugheză și o decizie neașteptată

În perioada 1996-2000, parcursul lui Ovidiu Cuc în fotbal s-a mutat spre Portugalia, primele două eșaloane. Asta deși în toată această perioadă a continuat să fie stabilit în Spania, în zona Galiciei.

“Eram obișnuit cu Spania și mi-a fost mai ușor. Am jucat însă pentru Chaves în prima ligă portugheză, apoi am avut un accident de mașină în ultimul an de contract și am ales să continui la Santa Clara, pentru că antrenorul mă dorea foarte mult. Am ajuns în Azore cu 6 etape înainte de finalul sezonului și am reușit cu Santa Clara prima lor promovare din istorie în prima ligă! A urmat transferul la Gil Vicente, unde m-a dorit mult antrenorul Alvaro Magalhaes”

Fără să fi împlinit 30 de ani, după încă o experiență în fotbalul din străinătate, de data aceasta în Israel, la Ashdod, talentatul jucător ia o decizie poate de neînțeles azi. Se retrage, fără să fie accidentat!

“Pur și simplu m-am gândit că trebuie să fac ceva după cariera de jucător și e mai bine să mă pregătesc din timp. Terminasem Facultate de Educație Fizică și Sport, dar nu mă vedeam în antrenorat. Am evaluat situația și mi-am spus că trebuie să capăt rapid experiență în antreprenoriat, trebuie să deschid o altă cale, după fotbal. Și am renunțat, da, la fotbal! Am investit într-o serie de restaurante și baruri în zona Timișoarei, am devenit ulterior antreprenorul de azi în industria HoReCa”

Tricolor U16, business de succes și… Poli! Mereu Poli!

Bănățeanul fusese inclusiv jucător al naționalei României la nivel de juniori, mai exact la categoria U16, participând la Campionatul European din 1989! Coleg de generație acolo cu Mutică, Stângă și Viorel Moldovan. Dar oricât de mult iubea fotbalul, și atunci, și la 30 de ani, a ales să devină doar un suporter. Cel puțin pentru moment!

Încă merg pe stadion la toate meciurile la care pot să ajung, fiul meu face fotbal, urmăresc la tv, nu m-am rupt de tot. Iar Poli a rămas și va rămâne mereu inima mea! Doar că, profesional, am ales alt drum. Nu exclud revenirea mea în fotbal din punct de vedere investițional sau în zona de management. Dar și asta, doar la Poli, nu mă văd altundeva! Eu am fost chemat acasă de pământul meu, de aceea nici nu am rămas în Spania…