Playsport te duce în atmosfera celei mai grele competiții auto din lume, Raliul Dakar. Claudiu Barbu și Marius Lupu, singurul echipaj românesc la categoria auto, își povestesc toate aventurile din celebra cursă. În acest an, Raliul Dakar se desfășoară exclusiv în Arabia Saudită, în perioada 3-15 ianuarie. Claudiu Barbu a oferit un video interviu pentru Playsport și a trimis un video cu momentul în care este depășit de legendarul Sebastian Loeb.
UPDATE, 12 ianuarie, ora 14:55 / „Se aude un camion. Probabil vine deja balaiul. Nu ar mai avea cum să vină concurenți. Nu am făcut decât 40 de km și a trecut prea mult timp de când am rămas blocați. Îl văd sărind prin dune. Nu e balaiul. Dar este 6×6. Sigur este camion de asistență specială. Ne vede. Se îndreaptă spre noi. Îl recunosc. Este cel care mi-a făcut ofertă înainte de start pentru a ne transporta o cutie cu piese.
Ne cerea o sumă imensă. L-am refuzat, motivând că este prima noastră participare, și dorim să vedem dacă putem termina raliul și singuri, cu asistență doar în bivouac. Majoritatea echipajelor au asistență și pe traseu, organizată foarte bine pe categorii de vehicule. Poate fi interesant până la un punct. Dincolo, este vorba doar de bani. Mă recunoaște și el. Încetinește, dar nu oprește. Trece de noi, îl văd cum ezită, și în cele din urmă întoarce.
Gândul că poate ne-ar împrumuta o turbină din lada altui concurent, nu era unul nerealist. Ne înconjoară, ne face un semn, și pleacă mai departe. Stau pe nisip și mă întreb: cam cât ar valora pentru noi acum acea cutie de piese?! Ne-a mai rămas să ne anunțăm abandonul. Uleiul era mâncat, la 40 la oră intra deja în protecție, mai avem peste 300 de kilometri de făcut, cel mai probabil urma să spargem motorul.
„Marius, hai totuși să continuăm. O țin în limită până începe să scoată fum, și renunțăm doar când rămânem blocați în vreo dună. Eventul desfacem și blocăm turbina cu un șurub să nu mai mănânce ulei, și vedem atunci cât mai poate trage”. După două ore de stat, pornim din nou la drum cu viteza melcului. Nu mai puteam decât să ne rugăm la încă o minune.
Toată săptămâna avusesem parte, dar acum parcă ceream mult prea mult. Pe drum ne mai vin câteva idei și după ce le analizăm pe fiecare, oprim pentru a le pune în practică pe cele mai fezabile, descărcăm, reparăm, încărcăm, plecăm mai departe. După fiecare oprire, RZR-ul parcă devenea mai vânjos. Odată cu lăsarea întunericului, încep să apară și primele dune mai mari. Reușim să ne strecurăm și să le traversăm. Ajungem în primul CP, unde ni se spune că în câteva ore următoarele CP-uri urmează să fie închise. Și că trebuie să ne retragem, pentru că nu mai avem cum să ajungem la ele; cu alte cuvinte, ni se cere să abandonăm.
Mă uit puțin cam încruntat pentru că îl văd că nu înțelege minunea ca noi să fi parcurs aproape o sută de kilometri cu un motor care nu mai era nici turbo și nici aspirat. Îl trimit la Regulament. Se duce și dă prin stație către Papa Charlie. Revine cu un translator. Îmi dau dreptate. În noaptea anterioară zilei de odihnă, ai voie să dormi în deșert. Ne spun că putem continua și că nu vom mai găsi pe nimeni în posturile de control, dar ne vor urmări pe satelit.
Încă 200 de kilometri prin dune și frigul care pusese stăpânire pe întuneric ne creau un oarecare blocaj psihic, dezamorsat doar de faptul că RZR-ul încă voia să mai ducă. La următorul CP, deși ajungem târziu, găsim ca de obicei zona înțesată de mașini de poliție, pompieri, salvări. Eram bucuroși și nu ne venea să credem că încă ne mai așteaptă. Urma să aflăm că și pe Loeb îl așteptau. Era în spatele nostru. Încerca și el să-și repare mașina și își aștepta camionul de asistență. Spre finalul etapei, reușește să ne depășească. Probabil a fost surprins să mai întâlnească la 1 noaptea concurenți pe traseu.
Și cu steaguri al căror galben aduc a alb în plină noapte. Ajungem în bivouac la 4 dimineața, după o legătură relativ scurtă, de doar 70 de km, dar pe care ne-am oprit de două ori pentru a ațipi câte 5 minute. Polarisul a fost preluat imediat de către tehnic, care a lucrat în toată ziua de odihnă. Odihnă pentru piloți. Urmează etapele maraton, când teoretic, în cele două zile, nu poți beneficia de asistența echipelor tehnice. Teoretic. La noi va fi și practic. În ziua precedentă, etapa a V-a, n-am avut de ce să ne plângem nici de navigație și nici de dune. Am avut vreo două ezitări, dar le-am rezolvat repede.
Fără să fiu ironic, la Baja Poland mi s-a părut navigația mai grea. Ne amuzăm uneori la ce discuții ar fi, dacă Victor ar face traseul prin deșert. Oricum sunt de neînțeles poziționările unor echipaje care critică faptul că roadbook-ul ți se înmânează doar la start. Unele dintre acestea, pe la alte competiții, trăgeau draperiile la corturi când începeau IT-iștii să lucreze. Pe vremurile acelea mă gândeam că poate s-au apucat să seteze turbina. Terminăm prima săptămână de Dakar fără penalizări în probele speciale.
UPDATE, 6 ianuarie, ora 11:15 / Numărul mare de concurenți (sute), face ca startul să fie foarte aglomerat și dezavantajos pentru cei care au avut probleme în ziua precedentă, ceea ce generează o serie de consecințe negative care se autoamplifică. Start la oră târzie (ieri, la 13:20), din 30 în 30 de secunde (ceea ce generează foarte mult praf); o mare parte din traseu ești obligat să-l faci pe întuneric, ceea ce generează creșterea substanțiala a timpului parcurs, implicit scăderea timpilor de odihnă.
A doua zi, o iei de la capăt în aceleași condiții pentru că nu prea ai avut ce să mai recuperezi în ziua precedentă. Lanțuri de dune pe care ziua le-am fi străbătut în mod normal în 5 – 10 minute, nu le poți face decât în cel puțin 40 – 50 de minute. Și asta doar dacă nu nimerești în vreo căldare, cum am nimerit în cea de a doua etapă, de ziceai că este craterul Arizona.
Și ca să ne asigurăm că nu se va mai repeta povestea cu cerculețele, Marius s-a apucat de ultramaraton. Aleargă prin dune, până când se transformă într-un punct foarte mic, indiferent că o ia în jos sau în sus. Îi dă de gol poziția doar lumina stroboscopică a frontalei. Acel punct îl iau ca azimut, aștept să se stabilezeze, și dă-i. În etapa a treia, am ajutat un motociclist căzut.
Era Pascal Rauber, de la malle moto. Un pilot foarte „în vârstă”, care avea nevoie de ajutorul lui Marius doar pentru a urca dunele cu picioarele. Când am văzut că nu mai are nici ertf-ul și nici iritrack-ul întregi, ne-am dat seama că este „pierdut” în deșert, iar organizatorul nu-l va mai putea repera. Am decis să mergem în tandem, măcar până la primul CP. A fost o decizie înțeleaptă pentru că doar cu 12 km înainte de alimentare, am rămas fără benzină.
Ne-a alimentat o motocicletă. Pascal. Ajunși în CP, am văzut cu câtă voință era înzestrat pilotul francez. Insista la organizator că vrea să meargă mai departe, deși se însera. Rămas fără sistemele de securitate, organizatorul ne-a cerut să rămânem cu el. Am rămas. Doar ne-a dat benzină. Am făcut vreo două sute de kilometri împreună, după care la următorul CP a decis să se oprească, și să nu mai traverseze dunele în noapte.
Ne-am mulțumi reciproc. Galbenul de pe drapel, cred că noaptea se confunda cu alb, iar acest lucru era un imbold pentru el. Aș putea spune că românii s-au înfrățit cu francezii și în raliu. La Dakar Rally. Cea de a patra etapă, a fost cea mai lungă dintre cele 12. Peste 800 de km, din care 337 km de probă specială. Am mers bine, până când s-a înserat. Ultimii 50 de km, i-am parcurs cu timp dublu față de ritmul din timpul zilei.
Probleme tehnice majore nu am avut, cu excepția unor erori care ne dau bătăi de cap la cuplu, mai ales când suntem nevoiți să urcăm dunele. Oprim și resetăm. Cum ajungem în finish, ne uităm să vedem cât timp avem pentru a ne verifica mesajele și mailurile. Încercăm să aflăm dacă în țară totul este în regulă, cu familia, cu afacerile cu sportul, cu orice. Se pare că pe linie de sport nu este chiar totul în regulă. Cel puțin nu pe rally-raid. Tehnicul a avut de parcurs 750 de km. Nu au ajuns cu mult înainte de sosirea noastră. Au avut timp să instaleze logistica, apoi s-au apucat de treabă. Toată noaptea.
UPDATE, 6 ianuarie, ora 13:01 / „Prima etapă a fost un adevărat botez. A doua, cumetria! Duminică am luat startul în prima etapă a Dakarului. Am avut un parcurs foarte bun în prima jumătate a traseului, cu multe depășiri, adrenalină, trăiri și satisfacție. Startul din 30 în 30 de secunde, a aglomerat trasele, și orice depășire în plin praf comporta un risc major. În cele din urmă, nici pe noi nu ne-au iertat consecințele.
Lipiți de spatele unui concurent care refuza să dea curs santinelei, am lovit o barieră de bolovani, care ne-a distrus două anvelope. Am rezolvat problema în câteva minute, dar prudența s-a instalat forțat. Urma să parcurgem aproape 150 km fără nici o rezervă. Într-un teritoriu în care la fiecare kilometru întâlneai concurenți care își schimbă cauciucurile. ”Scăldarea în cristelniță” a venit când Marius a început să strige: „Foc, Foc”, urlet concomitent cu momentul în care am constatat că a dispărut tot instrumentarul de pe bord.
Două secunde până am oprit și am decuplat generalul, și am simțit cum ni se încălzește ceafa. Extinctorul mecanic nu a putut fi declanșat, și am mai pierdut câteva secunde să ieșim și să îl folosim pe cel de mână. La cum ardea spatele, eram ferm convins că atât avea să fie pentru noi Dakarul. Din fericire am reușit să îl stingem și am avut nevoie de câteva momente pentru a ne liniști și a începe să evaluăm pagubele și posibila cauză. Tot cablajul era scrum, protecțiile de plastic topite, gențile și alte „harnașamente” afectate.
O primă supoziție a fost un scurt electric, deși nu eram de acord, pentru că fusese mult prea violent. După ce am verificat conductele de benzină, găsim și cauza: returul forfecat – doar sunt conducte FIA. Cu cele originale, n-am pățit în 5 ani pe 5 RZR-uri diferite așa ceva. Acum, după ce am terminat cu mulțumirile către divinitate, am început să cerem și mai mult.
Ce șanse sunt să îl mai facem să funcționeze! La urma urmei, nu trebuia decât să alimentăm pompa și electroventilatorul. Fără celelalte, ne-om descurca. Zis și făcut. Am încropit fire din capetele rămase netopite, am folosit firele de la compresor, și i-am dat cheie. A pornit. Dar în turații variabile. Bun și așa. Hai să vedem cum merge. Cu maxim 20 la oră. Asta este. Mai facem 10 ore până la finish, dar măcar nu abandonăm.
După 30 de kilometri, la alimentare, s-a produs o a treia minune. Și-a revenit, după ce am mai eliberat din furtunașele carbonizate. În final, am terminat prima etapa fără să primim penalizări. Toată noaptea, Adi cu Paul au lucrat pentru a reface întreaga instalație electrică și conductele de benzină. Plus revizia ce trebuia făcută după o primă etapă. În cea de a doua zi, nu dunele ne-au pus problema, nu navigația. Ne speriasem degeaba din auzite. N-am rămas împotmoliți, nu ne-am pierdut.
În schimb, era să ne pierdem calmul pentru multitudinea de opriri, care ne-au întârziat și au făcut să navigăm în noapte. Pe scurt, în ordine cronologică: s-a dus releul le electrovenitilator, s-a dus ventilatorul la curea, sondă de temperatură nu mai avem, evident că următoarea oprire a fost după ce s-a rupt cureaua. Senzorul de la cutie trebuia să bifeze și el. Și de ce ar trebui ca pompa de benzină să meargă și în a doua zi de Dakar?!
Dacă tot schimbi atât, de ce să nu te ocupi și de noile erori care băgau RZR-ul în avarie! La alimentare, bușoanele și-au intrat și ele în rol. Doar erau FIA. Cu atâtea întâzieri, am întrat în dune noaptea. Și nu doar în dune, ci și într-o căldare. Mare. Nu am rămas blocați în nisip, dar ne vedem blocați printre nisipuri. Nici balai-ul nu-l vedeam să ne mai scoată de acolo la cât de verticali erau pereții.
Marius, nu putea să urce în picioare până în vârf. Am început să facem cerculețe, din ce în ce mai largi. După vreo trei tentative, reușim să ieșim. Dar mirosul de curea, sugera mai mult decât faptul că trebuie să o schimbăm. Ambreiajul. S-a crestat. Nu mai aveam ce să-i facem. Eram convins că este abandon. Am anunțat prin satelit HQ că dacă nu găsim un concurent cu suflu de Dakar, urmează să ne declarăm abandonul.
Am stat jumătate de oră resemnați pe nisipul care deja se răcise. Asta era o veste bună. „Marius, scoate-i capacul, lasă cutia liberă, că o urc, cu spatele. Cuplează altfel”. Până la decizia asta, trecuseră vreo doua ssv-uri, și ne miram în plin întuneric, cum e posibil să urce pe o asemenea înclinație. O inerție din față de la Marius, și nu m-am mai oprit decât în vârf. Marius a avut nevoie de 10 minute să urce. Așteptam să mă trezesc. Aceeași senzație a avut-o și el.
În cele din urmă am ajuns la finish, după ce ne-am mai oprit de vreo zece ori, pentru diverse erori. Inclusiv cu 700 de metri înainte de finaliza cei 457 de km de probe speciale. Astăzi, vom lua startul în a treia zi de Dakar, după ce tehnicul este deja la a doua noapte nedormită”.
UPDATE, 4 ianuarie, ora 17:30 / Duminică a avut loc prima etapă din Raliul Dakar. Și nu a fost deloc lipsită de emoții pentru Claudiu Barbu și Marius Lupu. Au fost serioase probleme tehnice, dar totul e bine când se termină cu bine.
„Am avut un parcurs foarte bun în prima jumătate a etapei întâi. Dar din cauza faptului că startul s-a dat din 30 în 30 de secunde, am fost obligați să depășim în mult praf. Iar în cele din urmă am intrat într-o barieră de pietre. Și am spart două cauciucuri. Iar după vreo 20 de minute, am luat efectiv foc. S-a spart returul de benzină și tot spatele RZR-ului a fost in flăcări.
Tot ce-a fost pe spate, cabluri si plastic s-a topit. Am refăcut pompa de benzină și ventilatorul cu cablurile de la compresor. Am reușit să ajungem în bivouac fără să luăm penalizări. De duminică noapte, cei doi colegi de la tehnic au lucrat pana luni dimineață ca să putem lua startul. Proba de ieri nu ni s-a părut deloc grea. Navigație ușoară. Teren cu care suntem obișnuiti.
Roadbookul s-a dat doar la start și se pare că unii au avut probleme cu navigația. Urmeaza dune și sunt 450 de kilometri de probe speciale. Va fi semnificativ mai greu”, a povestit Claudiu Barbu pentru Playsport.
UPDATE, 3 ianuarie, ora 13:08 / Startul în Raliul Dakar se dă luni, dar emoţiile pentru singurul echipaj românesc din categoria auto au început deja. Pentru ştampila cu „admis”, din partea organizatorilor. Claudiu Barbu şi Marius Lupu au primit în cele din urmă undă verde şi vor fi la startul de luni, de la Jeddah. Dar au fost şi foarte emoţii pentru români, care în primă fază fuseseră respinşi. Claudiu Barbu povesteşte toate aventurile prin care a trecut, alături de echipajul său, înainte de startul de luni.
„Am avut doar o săptămână în care să ne organizăm și să comandăm toate piesele cu omologări FIA, apoi trei săptămâni în care s-a lucrat non-stop la ce a devenit primul RZR FIA fabricat și construit în România, de români. În ultimele două zile din an s-a lucrat intensiv aici în Jeddah, pentru că o mare parte din piese au ajuns după ce am îmbarcat întreaga logistică la Marsilia (unde era să fim la propriu jefuiți de către o bandă de marocani care desprinseseră remorca să fugă cu ea).
Apoi a urmat marele obstacol: verificările tehnice, de care ne temeam de când am spus „mergem la Dakar”. La prima verificare am fost respinși. Alte câteva ore de mobilizare pentru refacerea observațiilor și, în final, primim ștampila de Admis – Conform FIA. Am împușcat doi iepuri – în țară vom putea participa la clasa T3, noua T4. Verificările tehnice sunt extrem de drastice, pentru că se pune accentul pe siguranță. Au fost mașini care nu au mai ajuns pe lista de start”, a povestit Claudiu Barbu pentru Playsport.ro.
„Se pare că, într-adevăr, vom lua startul în prima etapă a Dakar-ului, ce se desfășoară în Arabia Saudită. După cum afirmau unii sportivi celebri, să ajungi să te afli la linia de start a acestui raliu, este o primă victorie. Am simțit din plin acest prim pas” (Claudiu Barbu, participant Raliul Dakar 2021).
Unul dintre cele mai tari evenimente ale startului de an este Raliul Dakar. Celebra cursă care testează limitele piloților printre dunele de nisip. O competiție care s-a confruntat în ultimii ani cu serioase probleme de securitate. Traseul a fost schimbat de mai multe ori, după ce ediția din 2008 a fost anulată din cauza unor amenințări teroriste. Astfel că nu s-a mai putut reveni în localitatea din Senegal care dă numele competiției. Ediția din 2021, desfășurată în plină pandemie de coronavirus, vine cu și mai multe provocări pentru panticipați. Și se va desfășura exclusiv în Arabia Saudită.
Mirajul unei victorii în deșert este suficient pentru pasionații de motorsport din întreaga lume. Chiar dacă Deșertul Arbabiei este gazdă la actuala ediție. 322 de echipaje din toată lumea, la mai multe categorii, pornesc în aventura vieții. Printre ei, și câțiva români. Claudiu Barbu are deja experiența marilor competiții. În urmă cu un an termina cu bine Africa Eco Race, competiția organizată pe traseul original al Dakarului. Și a făcut-o chiar dacă nu a avut nici copilot și nici asistență. Un adevărat record.
De această dată, Claudiu Barbu îi are alături de el pe copilotul Marius Lupu și alți doi membri în staff. Speră că împreună vor putea să obțină un rezultat excelent pentru România. Pentru că „tricolorul” este la loc de cinste pentru ei. Claudiu Barbu va transmite pentru Playsport informații de la fiecare etapă la care va lua startul pentru Dakar 2021. Și sperăm că asta înseamnă finishul de la Jeddah, din 15 ianuarie.
Claudiu Barbu a povestit care sunt sacrificiile pe care trebuie să le facă pentru a fi la Dakar. Despre petrecere de Revelion nici nu poate fi vorba. Pentru că a avut de pregătit sesiunea de shakedown. Este un scurt traseu de acomodare, un fel de tur de încălzire. De asemenea, orele de somn se transformă în… minute. Pentru că nu este timp de odihnă în deșertul din Arabia Saudită. Cu toții se bazează că tricolorul le va da motivația și energia necesare pentru a învinge oboseala.
„Drapelul, prima dată! Apoi vom lucra până la 4 dimineața. Iar de la 7, reluare. După trei zile de izolare în Jeddah, Arabia Saudită, și cel de al treilea test negativ, avem liber de vamă; cu alte cuvinte, putem trece la treabă. Doar am cărat pe avion 260 de kilograme de piese. De ce a fost nevoie de o astfel de abordare?
Pentru că decizia de participare s-a luat din scurt, în urma anulării A.E.R. Și de cele mai multe ori, dacă îți propui să participi doar când totul este pregătit, ajungi să constați că întotdeauna mai ai ceva de făcut, și renunți să faci pasul cel mai important. Noi procedăm puțin diferit. Astăzi, am avut shakedown și briefing. Ca totul omul, înainte de Revelion”, a povestit Claudiu Barbu pentru Playsport.
Cei care au făcut posibilă aventura lui Claudiu Barbu în Dakar
Partener oficial: Reinvent Consulting.
Partener: Austroglass.
Sponsor Oficial: Ministerul Tineretului și Sportului Federatia Romana de Automobilism Sportiv. Sponsor: ASP Group Distributing, FAN Courier Casadei
Susținători: Alfa Best Construct, Beta Best Construct, Next Planet, Nini Io Construct Digo Structuri Mt Marketing Innovation Bm International Consulting Chillital Production Flips Flops Bermudas Mold Manufacturing Technology Aeroconcept Solutions Global Advance Alfa Beta Montaggi Global Beauty Shop