Filosofia nu se schimbă, se antrenează

Mariana Podeanu / 06.06.2021, 22:02
Filosofia nu se schimbă, se antrenează

Acesta nu este un eseu despre ratări sau eșecuri. Nu vreau să-i numărăm acum bilele negre lui Rădoi. Nu știu cine ar putea să vadă ceva constructiv într-un potop de critici, indiferent că ele sunt alimentate de această situație în care se găsește acum naționala.

Filosofia nu se schimbă, se antrenează

La aruncarea vorbei, la dat cu barda-n populație, am fi, cred eu, ”medaliați” la orice competiție. O știa bine și Mirel, care nu-i de ieri, de azi în fenomen. Cum mai știa el și că întotdeauna după război, ”vitejii” își arată fața nu doar aici, ci în orice colț al acestei planete.

Ceea ce mai știe bine selecționerul este că pentru a-și pune în practică filosofia lui de joc și să insiste la infinit cu ea are nevoie de suportul rezultatelor. Rezultate pe care, din păcate, Mirel nu le prea are.

Nu-i cere nimeni ca să plece. Și nici să plece urechea la chibițul din Cimșigiu. Totuși, atunci când Pițurcă sau Lucescu îi spun, direct sau mai pe ocolite, că apărarea este cea care câștigă meciul, e indicat să stea un pic și să asculte. Că dacă nici Piți sau Il Luce nu-s autorizați să-și spună, să-și expună punctul de vedere, atunci nu știu pe cine altcineva ar trebui să ia în seamă selecționerul.

E drept că-i place să atace. Și nouă, cred, că ne surâde mult această tactică. Doar că în ABC-ul fotbalului modern sau vechi, scrie cam același lucru. Că-i indicat să te pliezi și să lucrezi cu materialul clientului. De asta este conștient și Rădoi, care însă în încăpățânarea care-l caracterizează, vrea să așeze el lucrurile altfel. Să le potrivească invers: să-și aranjeze tabla așa cum el o vrea și o gândește, indiferent dacă-i permit lotul, jocul, râul, ramul sau conjunctura.

Mirel Rădoi continuă să practice un stil de joc ofensiv
Mirel Rădoi continuă să practice un stil de joc ofensiv

Despre insistența lui Mirel Rădoi

Mie această insistență îmi place. Nu se abate de la crezul lui, nu face concesii și nici pasul înapoi față de ideile cu care a pornit la drum. E un lucru bun și nici nu mă așteptam să fie altfel. Îl caracterizează pe Rădoi. E stofa din care el își croiește acum propriul brand ca antrenor.

La ce ar trebui Rădoi să fie atent este ca nu cumva această insistență să nu treacă în vreun fel o graniță către încăpățânarea înverșunată. Cu orice preț. Cu prețul sinuciderii totale, chiar. Aici, dragă Mirel, cred că-ți va spune asta în curând și mentorul tău Oli, se face diferența. Aceea dintre un strateg și un visător. Dar sunt convinsă că la cât de combativ ești, cât de ambițios și dornic de a demonstra că poți și vei fi mare antrenor, vei învăța nu să îți schimbi filosofia, că să-ți-o antrenezi cu ceea ce-ți oferă realitatea.

Și înc-un lucru aș vrea să mai subliniez. Să îi atrag atenția că nu este înconjurat deloc de dușmani invizibili sau ascunși, care-i vânează defectele și-l vor cu orice preț plecat. Permiteți-mi să spun că orice alt selecționer în locul lui, la rezultatele actuale, ar fi fost linșat fără echivoc. De la șefi, media până la așa-zișii ”prieteni”.

Că este temerea lui cea mare, că nu e susținut și ar fi ”lucrat” cumva din toate părțile, nu o spun eu, că am descoperit America. A spus-o cu subiect și predicat Andrei Vochin, omul din federație, care a menționat, după eșecul cu Armenia, că Mirel și-a ferecat ușile biroului, văzând potențiali dușmani acolo unde chiar nu sunt. Nu este pură speculație, e ceea ce a devoalat un om care a fost partizanul mutării lui Rădoi de la tineret pe banca naționalei mari.

Vremurile s-au schimbat

Rădoi, care e un tip deștept, inteligent, dar și puțin neexperimentat, ar trebui să înțeleagă, pentru totdeauna, că vremurile s-au schimbat. Și ”învățăturile” primite în perioada în care era căpitan – nu antrenor! – la Steaua/FCSB nu sunt deloc constructive. Să se debaraseze de acele cutume. Să se elibereze, să se deschidă. Nu-i folosește la nimic autoizolarea, iar aroganța e un cuvânt pe care ar trebui să-l șteargă din propriul dicționar.

Chiar dacă m-am aprins instantaneu după ultimul meci cu Georgia, când mai neinspirat decât în meci a fost la declarațiile de după, glumind amar că ne-am obișnuit să fim înfrânți, eu merg pe mâna lui Mirel în continuare. Eu și mulți dintre cei care iubesc echipa națională. Asta ar trebui să înțeleagă și Rădoi. Că nu ne este dator decât cu un singur lucru: nu să-și explice în continuare opțiunile în fața noastră, ci să răsplătească, prin joc, prin atitudine și rezultate, încrederea pe care noi, suporterii, și nu numai, i-am acordat-o încă de la început.

Vezi aici reacția lui Mirel Rădoi după Anglia – România 1-0.