Finul finului: bucuria lui Gică și Rolls-ul lui Mirel – Opinie de Sorin de Sorin Chiriac

Sorin Chiriac 03.08.2021, 12:27
Finul finului: bucuria lui Gică și Rolls-ul lui Mirel – Opinie de Sorin de Sorin Chiriac

Euro s-a terminat, Olimpiada e pe gata. Ce ne mai rămâne, decât să ne întoarcem la Liga 1? Liga 1, nu pentru că e pe locul 1. Ci pentru că, pe o scară de la 1 la 10, a ajuns pe cea mai joasă treaptă. Nu o spun eu, ci ne-au demonstrat-o kazahii, albanezii și slovacii. Care ne-au dat cu terenul în cap. Așa că, haideți iar cu toții la ”faze litigioase”, la ironii ”fine” pe Instagram, la ”înțepături” spuse în miez de noapte, în studiourile luminoase sponsorizate de firme cu ”Bet”. Fie ca prefix, fie ca sufix. Sau mai bine, pe Netflix. Până găsesc un serial bun, fără zombie și fără sex în titlu, mai trag un ochi la frumoasa noastră ligă săracă.

Hagi ne dă speranța că putem spera din nou

Și văd un Gică Hagi fericit, râzând cu gura până la urechi și țopăind de gât cu jucătorii. O imagine senzațională, care mi-a umplut inima de bucurie! Nu l-am mai văzut pe Hagi atât de fericit pe terenul de fotbal cred că de la golul cu Columbia. Sau poate de la cel cu Ungaria? Ba nu, de la fabuloasele nopți turcești, când dansa și râdea după câte un gol de la Gara de Est.

În sfârșit, Gică are din nou ce i-a lipsit atât de mult în ultimii ani. Are fani, suporteri care cântă, are galerie! Cu ei în spate, Hagi nu mai are limite, vă zic. Și parcă ne dă speranța că putem spera din nou. La fotbal adevărat, la performanță, la profesionalism. Pentru că Hagi nu doar râde, ci continuă să investească bani în fotbal – tocmai citeam pe PlaySport.ro că a mai cumpărat 5 hectare de teren la Ovidiu, ca să mai facă alte șapte terenuri de joc! Chapeau!

Investiția e plictisitoare, să bagi bani e cel mai tare

Așa cum spuneam, Hagi INVESTEȘTE. El nu BAGĂ BANI, ca altul, cărora nu îi voi scrie numele. Pentru că sunt fin, ca și el. Finul nașului. Și despre care, de altfel, nici nu vreau să aduc aminte, decât așa prin comparație. Și nu că aș putea să îl fac de râs, pentru că se face singur de atât de multă vreme. Fără a-și respecta semenii, fără a avea simțul penibilului, practic fără limite.

Când investești, te gândești la viitor, la rezultate, să scoți ”profit” din investiția ta. Fie el material sau uman. De băgat bani, poți să bagi și la chiloți și la sutien și într-o gaură. Chiar, ce idee, haideți să strângem bani, mulți bani, să îi bagăm pe gât, să nu-l mai auzim și să-l săturam de bani. Bani, bani, bag bani, sunt banii mei. Bani. Bani. Hooo, măi bogatule, am înțeles că doar asta ai în cap! Ia niște bani de aici și cântă la alt post!

Selecționer fin. De naș

Și că tot scriam de fin și de bani, și selecționerul e tot un fin. Fin de tot. Are finețea unui Rolls-Royce care intră pe plajă la Costinești, pentru cearșafuri. Fix așa s-a văzut apariția domnului Mirel, la meciul de aseară din Ștefan cel Mare. Pentru că la Tokyo a trecut neobservat, selecționerul și-a luat revanșa cu vârf și îndesat. Unde? La meciul dintre Dinamo Insolvența București și Academica Clinceni, din localitatea cu același nume. Adică, disputa dintre o echipă aflată în insolvență și a cărei jucători și nu și-au mai luat salariile de jumătate de an și cea a unei comune din Ilfov. A venit la bordul unui Rolls-Royce Cullinan Billionaire, evaluat la peste 300.000. De euro!

Discurs de fin, atitudine de naș

Pe undeva îl înțeleg, dacă are doar mașini scumpe, nu era să ia un Uber, ca toți săracii. Care își rod unghiile de invidie, la vederea unei asemenea ”bijuterii”. Păi ce, doar el să și le roadă? ”Eu am câștigat 15 milioane de euro în toată cariera mea, din care vreo șase s-au dus pe mașini”, spunea Rădoi, într-un interviu. În traducere liberă, a băgat banii în mașini. Pentru că orice economist pârlit îți poate spune că a cumpăra o mașină, nu este o investiție, ci o pierdere din punct de vedere financiar. Dar, în definitiv, fiecare face ce vrea cu banii lui. Nu este nimeni obligat să investească. Sunt banii munciți de el și îi cheltuie fix așa cum vrea. Și cum poate. Ca nașul.

Câteva nume și un semn de întrebare

Și pentru că tot am vorbit despre antrenori, vin și eu cu câteva nume: Ladislau Boloni, Dan Petrescu, Cosmin Olăroiu, Costel Gâlcă, Cosmin Contra. Ce au în comun toți acești tehnicieni, pe lângă faptul că sunt români? Sunt liberi de contract și nu are curaj să-i oferteze niciun patron din Liga 1. Sau poate că nu sunt suficient de valoroși să antreneze în Liga 1?

Urmăriți Playsport.ro și pe