Impostura humanum est – Opinie de Justin Gafiuc

Avem fotbalul și rezultatele pe care le merităm din plin. Meciul și rezultatul cu Islanda lovesc întâi emoțional, căci simțim cum ni s-a scurs printre degete mica perlă a barajului iluzoriu. Dar în spate stau un milion de motive care strigă la noi și ne arată că suntem în Purgatoriu. Și niciun foc nu este încă suficient de mare pentru a curăța păcatele și putreziciunea instalate pe stadioane, în birouri, în vestiare, în autocare sau în limuzinele de lux aliniate ostentativ de șefi veleitari ori de băieți cu minte mică racordați la conturi nerușinat de stufoase.

E fotbalul în care președintele FRF a instaurat de șapte ani aria predictibilității și a lemnului din cuvinte, construindu-și trufaș și cinic o carieră în care visează nonstop doar la unanimitate, făcându-l pe nea Nicu să tremure de invidie la Ghencea Civil. Un Burleanu care a învățat rapid lecția foamei extinse din teritoriu, construind în timp record un sistem întreținut prin firimituri pe post de ajutor federal, suficiente cât să-i aducă voturi cu ghiotura și să îndestuleze membri electori, moamăă cum sună!, pentru care o minge, două plase pentru porți și o poză lângă bossu’ echivalează cu Raiul, cu dezvoltarea, cu performanța, bla-bla-bla-bla.

Asta în timp ce același președinte se leagă la prime generoase, de tipul 90.000 de euro pentru calificarea la Euro 2016, la șiruri de diurne babane, la posturi călduțe la UEFA și FIFA, care vin și ele la pachet cu favoruri personale strălucitoare sub umbrela vânturată pe sub nasul fraierilor că urmărim interesul fotbalului românesc. Iar camarila sa, gata oricând să-i sărute mâna la modul fizic, nu metaforic, cu Bodescu, Vișan, Goga, Stoichiță sau Geolgău pe lista spinărilor încovoiate, e urcată în același carusel cu luminițe și fond sonor de festival, rotit însă pe axe șubrede și locaș preferat de adversarii străini ridicoli să se ușureze atunci când ne măsurăm cu ei inclusiv prin competițiile sărăntocilor.

E fotbalul acestor slujnici jalnici din Adunările Generale FRF. A acelora care se lasă manipulați și manevrați cu trei vorbe goale și o pungă cu semințe, aruncând la coșul de gunoi propria gîndire, demnitate și rațiune pentru a ridica în mod repetat mâna ca la o comandă în favoarea Tătucului de la Bacău, căci, vă amintiți neîndoios!, aria preferată de la ultimele alegeri, cele anti-Lupescu. ”Nu contează cine votează, ci contează cine numără voturile”, Stalin rulz, expresia servită ca motto de Burleanu în ședința secretă cu staff-ul său, ajunsă în public grație unor înregistrări audio spectaculoase.

Și mai e fotbalul în care administrația federală ratează pe bandă rulantă numirile selecționerilor, de la Daum și Contra până la Rădoi, aduși pe criterii jenante ori cu argumente stupide, preferând soluții călduțe în locul unor variante cu antrenori cu ștaif și experimentați, așa cum se întâmplă pe toată această planetă, din Germania, Anglia și Spania până în Burkina Faso și Benin. Iar când e vorba de ieșit la raport în fața opiniei publice, toți se ascund pe sub mese la înfrângeri, ca nu cumva vreo coajă de banană să le aterizeze accidental pe costumul Armani sau pe capota Mercedesului.

Mai e, de asemenea, fotbalul în care marea vedetă de la Euro U21 din 2019, George Pușcaș, a intrat într-un picaj apoteotic la naționala mare și la club, ceea ce, zice-se, nu-l împiedică să facă prin avioane scene teribiliste, precum acela de a-și ridica bluza să-și arate ”pătrățelele” și să se bată ostentativ pe ele precum în junglă, spre a impresiona o stewardeză căsătorită și cu rude în lumea aceasta curioasă a balonului rotund. Și mai același fotbal în care Octavian Popescu, recomandat drept marea speranță pe care nea Gigi va încasa palate de aur la transfer, e împins complet neinspirat spre flash-interviuri parcă spre a-l face de rușine, căci vocabularul în sine, și exprimarea, sunt dușmanii săi cei mai parșivi. Pariu că nu va ajunge niciodată mai sus de Ludogoreț, Alanyaspor sau Al-Nu-Știu-Care-Plătește-Ca-Să-Arunce-Banii-Pe-Fereastră?

Care sunt cele 6 echipe pe care Adrian Mutu le vede în playoff

FCSB, cea mai urmărită echipă din România! Câți oameni se uită, în medie, la fiecare…

În tot acest peisaj, are sens să-l decapităm acum pe Rădoi pentru că România mai trece, cel mai probabil, peste încă un turneu final pe care-l vom savura din sufragerie? Are, în măsura în care, împins de la spate de tentația de a conduce prima reprezentativă, s-a aruncat cu capul înainte în vâltoare, fără să-și dea seama că încă nu e pregătit, iar șefii îi întind o capcană pe termen mediu și un contract la alibi. Nu are, dacă scanăm cu realism eșafodajul din spate, o încrengătură cangrenată pe care stă, țanțoș, o națională incapabilă să ducă în spate un Everest de așteptări nerealiste. O națională sub care stă o țesătură de interese obscure ale unor oameni mici în gândire.

E fotbalul în care celebrul scriitor german Karl May, creatorul lui Winnetou și Old Shatterhand, ar fi putut câștiga liniștit conducerea FRF, susținând aberant, precum într-o reuniune publică din anii ‘60, că vorbește peste 40 de limbi și discerne în alte peste 1000 de dialecte într-o reprezentație halucinantă care a înnebunit auditoriul căzut pradă unui discurs meșteșugit. Sub aspectul exagerărilor și planurilor pompoase, nu e nicio diferență între May și Burleanu, aplaudat în Adunările Generale federale după niște scenarii prestabilite, căci nici entuziasmul nu se poate manifesta așa, de capul lui.

Din fotbalul acesta oropsit, ca și din medicină, artă sau construcții, se scurg discret către exterior cei care simt că mai au valoare, dar sunt sufocați de păienjenișul des, iar în urmă rămân tot mai mulți farisei și impostori, care se joacă de-a conducătorul, de-a jucătorul, de-a antrenorul, de-a arbitrul sau de-a observatorul. Așa ne trezim cu struțo-cămile pe băncile tehnice, cu fotbaliști care habar n-au să dea o pasă la nivelul Ligii 1, cu ”cavaleri” care tușesc necontenit arii anapoda în fluier și cu șefuleți ghidați doar de politica ciugulelii.

Impostura se întinde ca o lavă, iar o ratare a naționalei devine doar prilejul unei gâlcevi de câteva săptămâni. În rest, impostura se tot întinde. Impostura human est. Perseverare diabolicum. Noapte bună!

Cu cine a votat fiica Elenei Lasconi. Ce a declarat tânăra după ce mama ei...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...