Inițiativă PlaySport.ro. Adevăr sau provocare: din Divizia B 1989/90 făceai trei echipe campioane în Superliga de azi?

Sezonul 1989/1990 a fost ultimul început de fotbalul românesc în comunism și a adus primele etape jucate în democrație. Divizia A a început cu o serie de 18 echipe, Victoria București și Oltul Scornicești au fost excluse în iarnă, astfel că a terminat cu doar 16. În vreme ce Divizia B a însemnat trei serii de câte 18 formații, adică 54 de echipe.

Au trecut mai bine de 30 de ani, iar discuția despre valoarea fotbaliștilor de altădată versus a celor din prezent nu se va sfârși. Nici acum, nici în generațiile viitoare. La fel cum a existat și în trecut.

Asta pentru că, pe de o parte, fiecare epocă de microbiști trăiește un mit al paradisului pierdut. Simțim că tot ce am trăit noi, pe viu, în tinerețe, era extraordinar. În fotbal și dincolo de el. Cumva, tot ce e legat de cei mai frumoși ani ai tăi devine automat mai bun decât orice.

Pe de altă parte, e greu să compari fotbalul anilor ’90 cu cel de azi, sigur. Partizanii posibilității spun că fotbalul e același mereu, simplificând. Dar s-au schimbat multe în dinamica lui și nu numai. Așa că și eroii sunt greu de comparat. 

Rămâne așadar provocarea: din Divizia B a anului 1990 făceai trei echipe campioane în Superliga de acum? Sau e un adevăr acesta?

Cinci fotbaliști de la CFR în primul 11 al cotelor

Am parcurs jucătorii reprezentativi din loturile celor 54 de echipe din Divizia B 1989/90. Am încercat să alcătuim trei formații imaginare, în sistem 3-4-3, având în vedere multitudinea de opțiuni valoroase pentru mijloc și atac. Nu sunt posturile exacte, e doar un exercițiu, fără pretenții tactice, cu menirea de a contura o realitate a epocii fotbalistice care trece dincolo de amănunte.

Dar, înainte de toate, să descoperim cum arată echipa celor mai scumpi jucători din Superliga 2022/23, potrivit transfermarkt.com. Un prim 11 și rezervele, toți jucători de minimum 1 milion euro cotă de piață:

Moldovan (Rapid) – Manea (CFR), Graovac (CFR), Burcă (CFR), Bancu (Univ. Craiova) – T. Băluță (Farul), Bordeianu (CFR) – Cordea (FCSB), Olaru (FCSB), O. Popescu (FCSB) – Debeljuh (CFR)

Rezerve: Haruț, I. Cristea, Radunovic, I. Stoica, Fl. Coman (FCSB), Jefte, Păun, Petrila, N. Boateng, Yuri (CFR), R. Silva, Ivan, Koljic, Markovic, Hanca, Gustavo (Univ. Craiova), Aioani, Boboc (Farul), Ciobanu, Albu, Costache, P. Iacob (Rapid), Niczuly, I. Gheorghe (Sepsi), Miculescu (UTA), M. Popa, Rață (Voluntari).

Și acum iată opțiunile noastre din Divizia B 1989/90! Cu mențiunea că la fiecare categorie (portari-fundași-mijlocași-atacanți) completăm selecția cu alte variante remarcabile, propuse de Alin Buzărin și Cristian Costache în lucrarea valoroasă “Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc”, publicată cu ocazia aniversării a 100 de ani de existență pentru primul eșalon fotbalistic.

PORTARII: Trei cariere de poveste

Leontin Toader (Rapid București) – Avea 25 de ani în sezonul 1989/90, era în plină consacrare, venise încă din 1984 în Giulești de la Unirea Slobozia. Avea să reușească în acel sezon promovarea cu Rapidul, iar după mai bine de un deceniu vișiniu să promoveze cu Jiul Petroșani în prima ligă (1996). Își va încheia cariera la Rocar București. Azi e antrenorul portarilor la echipa națională.

Zoltan Ritli (Olimpia Satu Mare) – La 20 de ani, apăra pentru maramureșeni înaintea unui drum care avea să însemne pentru el Inter Sibiu, U Cluj, Steaua și Rocar. În perioada 1996-2000 petrecută în Ghencea a câștigat două titluri de campion, două Cupe și o Supercupă a României. Ulterior a devenit antrenor, pregătind inclusiv clubul Olimpia, care l-a lansat în fotbalul mare.

Tudorel Călugăru (Oțelul Galați) – Considerat de mulți cel mai bun portar din istoria clubului, gălățean get-beget, cu peste 400 de meciuri la Oțelul, de la nivel județean la Divizia A. În 1989 avea 29 de ani, la un an după marea victorie europeană cu Juventus Torino în care a fost unul dintre eroi. Ulterior, ca antrenor, i-a pregătit pe Grahovac, Arcanu sau Cristi Munteanu.

Rezerve: I. Câmpeanu (Poli Iași), S. Ciurea (FCM Caraval), Mândrilă (CS Târgoviște), Vodă (ASA Tg. Mureș), Lăzăreanu, Lovaș (UTA), Nalați (Gloria Bistrița), Barba (Rapid), C. Brătianu (Brăila)

FUNDAȘII. “Steaua, Ajax și Milan / N-au fundaș cum e Tofan!”

Nelu Stănescu (Olimpia Rm. Sărat) – Dispărut în 2004 la doar 46 de ani, în Babadagul natal, era în 1989 la startul ultimului sezon din carieră. Avea 32 de ani și jucase de 6 ori pentru naționala României. A activat la Dinamo în perioada 1979-1987, cu trei titluri de campion consecutive și 3 Cupe câștigate, contribuind la campania semifinalelor de Cupa Campionilor 1983/84.

Cătălin Tofan (Oțelul Galați) – Avea doar 20 de ani în acel sezon și poate nu știa că toată cariera, până în 2003, avea să joace doar pentru Oțelul! Fundaș central cu aproape 400 de meciuri la clubul gălățean, record all-time pentru echipă în Divizia A (329 meciuri). Idol al tribunelor, a născut celebra scandare: “Steaua, Ajax și Milan / N-au fundaș cum e Tofan!”

Georgică Vameșu (Rapid București) – La 21 de ani, apărătorul venit de la Electrica Titu jucase deja în Giulești două sezoane de Divizia A. Rămas la Rapid până în 1997, după peste 200 de meciuri de prim eșalon și campanii europene avea să urmeze o carieră la Molenbeek, Geel sau Dessel, până la retragerea în 2010, cumulând zeci de meciuri și în prima ligă belgiană. 

FUNDAȘII. Linie de vis, din Banat spre Brăila, via Maramureș! 

Florin Bătrânu (CFR Timișoara) – Doar 18 ani avea viitorul tricolor cu 8 selecții pentru România și juca pentru bănățenii de la CFR. Avea să-i lase în 1990 pentru Poli Timișoara. Ulterior a activat la FC Național, Dinamo, Craiova și UM Timișoara în țară, plus Dynamo Berlin (Germania) și Honved (Ungaria). Palmares de 321 meciuri în Divizia A și 35 de goluri.

Leo Grozavu (Maramureș Baia Mare) – Antrenorul de acum a fost un fundaș de valoare, cu 2 meciuri pentru România. În 1989 era la început de carieră, avea 22 de ani și sezoane de Divizia C cu Relonul Săvinești. Cu Maramureș a jucat 4 ediții de Divizia B. Avea să ajungă în 1992 la Dinamo pentru care a jucat peste 100 de meciuri, apoi la Ceahlăul și Saarbrucken (Germania).

Vasile Brătianu (Progresul Brăila) – Fundaș sau atacant de peste 2 metri înălțime, cunoscut drept Brătianu II sau Pluto, avea doar 22 de ani. După promovarea cu Brăila și finala de Cupa României 1993, plus alte sezoane care l-au transformat în legendă locală, avea să mai joace la Dinamo, U Cluj (devenit idol al tribunelor), Oțelul și Farul Constanța. Are un meci pentru naționala României.

FUNDAȘII. Titluri, Cupe, echipa națională, sute de meciuri în “A”… 

Mario Agiu (Oțelul Galați) – La 33 de ani, fundașul era la ultimul sezon al carierei. După ce jucase la Olimpia Satu Mare, Steaua, CS Târgoviște și Rapid, reușind să câștige două titluri de campion și două Cupe ale României în Ghencea. Internațional de tineret al României, cu 336 de meciuri în primul eșalon și 10 partide în palmares disputate în cupele europene.

Liviu Ciobotariu (Pandurii Tg. Jiu) – Legitimat la Progresul București, apărătorul de doar 18 ani era împrumutat în Gorj. Avea să crească și să devină om de bază la rebotezata FC Național, apoi la Dinamo. Ulterior, sezoane bune în Belgia la Standard Liege, Mons și Anvers. Antrenorul de azi al Voluntariului a jucat în 32 de meciuri pentru România, prezent la CM 1998 și EURO 2000.

Marian Rada (Rapid București) – Un simbol al Giuleștiului, avea 29 de ani în acel sezon. Debutase la Autobuzul București iar din 1983 juca pentru Rapid. Exceptând o stagiune la Craiova, avea să rămână sub podul Grant restul carierei. Aproape 200 de meciuri în Divizia A. Tehnicianul de azi are inclusiv 2 meciuri pentru echipa națională, partide la tineret și selecționata olimpică. 

Alți fundași: Gelu Popescu, Anghelinei (Oțelul Galați), Mironaș (CSM Suceava), Topolinschi (Poli Iași), Bălăceanu (Mizil), Tulpan (Buzău), Cârstea (Rapid), Fl. Motroc, Necula, Cr. Petre (30 Decembrie), Tița (Severin), M. Matei (Constr. Craiova), Fodor (ASA Tg. Mureș), Hirmler, Gaica, Bodea (UTA), I. Ciocan, E. Voica, Săsărman (Gloria Bistrița), Sălăgean (Electromureș), Șunda, Pologea (Progr. Timișoara), R. Sandu (CSM Reșița), Dubinciuc (Deva), T.Csik (Satu Mare)

MIJLOCAȘII. Vă vine să credeți că Balaci era aici?

Ilie Balaci (Drobeta Turnu-Severin) – “Minunea Blondă” începea ultimul sezon din carieră, la 32 de ani, după accidentarea care i-a frânt gloria în 1984. Aveau să fie 5 goluri în 10 meciuri de “B”, după cele 347 pe prima scenă cu 84 de goluri la Craiova, Dinamo și Scornicești. De două ori fotbalistul anului în România, 3 titluri de campion și 4 Cupe cu oltenii. Plus 65 de meciuri și 8 goluri la națională pentru viitorul antrenor care avea să plece prea repede, la 62 de ani, în 2018…

Vasile Miriuță (Maramureș Baia Mare) –  Avea 21 de ani și începea ultimul sezon în Maramureș. Au urmat Dinamo și Bistrița, un sezon fiecare, apoi mai bine de un deceniu în fotbalul vest-european și cariera de tehnician. A jucat la Gyor, Fehervar, Ferencvaros, Ujpest, Honved (Ungaria), Bourges (Franța), Cottbus și Duisburg (Germania). A reprezentat Ungaria în 9 meciuri.

Daniel Iftodi (Gloria Bistrița) – Tulceanul de 21 de ani intra în sezonul 5 la seniori!, după Delta, Brăila și Victoria. La Bistrița avea să se afirme, câștigând ulterior trofee cu toți “granzii” Capitalei: Steaua (3 titluri), Dinamo (titlu și Cupă), Rapid (Cupă)! Aproape 400 de meciuri pe prima scenă, jucând și la FCM Bacău, iar pe final de carieră la Roman și Sighet. Un sezon la Gyor (Ungaria).

Viorel Tănase (Oțelul Galați) – La doar 19 ani era deja esențial pentru gălățeni iar cariera căpitanului avea să se confunde cu performanțele Oțelului pentru care a jucat în perioadele 1988-1993, 1994-1999, 2001-2003 și 2004-2007! “Pauzele” au însemnat Dinamo, Maccabi Netanya (Israel) și Argeș. În total, 393 meciuri și 63 de goluri pe prima scenă, o apariție în echipa națională.

MIJLOCAȘII. “Toată lumea știe / Fane Meserie!”

Ștefan Petcu (Unirea Slobozia) – Talent incredibil, internațional de tineret, a mai jucat la Farul, Steaua, FC Bihor și Portul Constanța. Peste 200 de meciuri în „A”, două promovări cu Farul, două titluri de campion și o Cupă cu Steaua, unde era adulat: “Toată lumea știe / Fane Meserie!”. La Slobozia avea 32 de ani și era antrenor-jucător. Azi lucrează în cadrul Academiei Hagi.

Gabor Gerstenmajer (Olimpia Satu Mare) – Internațional român de origine germană (3 selecții), avea 22 de ani și era în al patrulea sezon de “B”, ultimul. Ajuns imediat la Brașov pentru un sezon a impresionat, așa că Dinamo și l-a asigurat pentru două ediții, iar în Capitală a devenit campion și golgheter național (1992). Din 1993 a jucat în Elveția (Luzern, Schaffhausen ori Winthertur).

Laurențiu Bozeșan (Progesul Timișoara) – Fotbalist înzestrat, originar din Târnăveni, a jucat de trei ori pentru România. 222 de meciuri și 33 goluri în “A” pentru ASA Tg. Mureș, Sportul, Poli Timișoara și Rapid. În 1989 avea 30 de ani și după acest ultim sezon la Progresul Timișoara pleca în Germania. Avea să moară la doar 39 de ani, într-un accident rutier acolo…

Ovidiu Maier (ASA Tg. Mureș) – La 18 ani era deja sclipitor la mureșeni, prin calitățile sale tehnice impresionante. Promova ediția următoare cu ei în “A”, apoi cu Alba Iulia în 2003. A cunoscut gloria în Giulești (1998-2000), cucerind titlul de campion, Cupa și Supercupa. “Motanul” a mai jucat la Inter Sibiu, U Cluj, Gloria Bistrița, Zlatna sau Aiud.

MIJLOCAȘII. 75 de meciuri pentru România pe linia mediană!

Basarab Panduru (CSM Reșița) – Talentul de 19 ani era deja la al treilea sezon de “B” pentru bănățeni! Avea să se alăture Stelei, de 3 ori campion al României, iar din 1995 până la retragere să joace la Benfica, Porto, Selgueiros (Portugalia) și Neuchatel (Elveția). Campion al fotbalului lusitan, ulterior antrenor, azi analist TV. 22 meciuri și 1 gol pentru România, prezență la CM 1994.

Gheorghe Mulțescu (UTA Arad) – După cariera fabuloasă la Jiul și Dinamo, se retrăsese spre echipe precum CSM Suceava, Autobuzul București și, acum, UTA Arad din “B”, având deja 38 de ani! Internațional român cu 16 meciuri și 3 goluri, de trei ori campion cu Dinamo, Cupa României cu Jiul și alte două cu “câinii”. A urmat o impresionantă carieră de antrenor.

Florin Constantinovici (Rapid) – La 21 de ani, deja om de bază în echipa Giuleștiului unde avea să revină în 1995 după două sezoane la Dinamo și, apoi, în 2000. A strâns 12 ediții de prim eșalon, aproape 300 de meciuri, jucând și la Timișoara și Brașov. Trei sezoane în prima ligă din Olanda (Hereenven) și unul în Israel. Trei meciuri pentru România. Azi, antrenor secund al naționalei.

Ionel Augustin (Unirea Slobozia) – Ultimul sezon din carieră, la 34 de ani, după 383 de partide și 111 goluri în “A” pentru Dinamo, Jiul, Rapid și Victoria! Tricolorul de la EURO 1984 (34 meciuri și 3 goluri pentru România) avea 7 trofee câștigate cu Dinamo și pregătea deja viitoarea carieră de antrenor. În prezent e membru al Comisiei Tehnice FRF.

Alți mijlocași: Maleș, I. Gigi, Hanghiuc, V. Ștefan (Oțelul), Marc (Ceahlăul), Olăroiu (Buzău), Goanță, Dumitrașcu, Sava (Rapid), Carabageac (Rm. Vâlcea), Leța (Caracal), Ene (Tg. Jiu), Ploaie, Cristescu (Autobuzul), Guda, Minea II (Mecanică Fină), Cioloboc, L. Moldovan (ASA), M. Țucudean (UTA), Moga (Bistrița), Vasc, Frunză, I. Mureșan (Baia Mare), Vlătănescu (Progr. Timișoara), Marcă (Gloria Reșița), Cr. Pușcaș (CSM Reșița), I. Chiriță (Târgoviște)

ATACANȚII. Trio vestic, un veteran și doi tineri explozivi

Cornel Țălnar (Unirea Alba Iulia) – După 3 titluri de campion consecutive și 2 Cupe cu Dinamo, plus 6 meciuri pentru România, se întorsese din 1988 pe plaiurile natale. Fotbalistul zecilor de meciuri și 4 goluri în cupele europene a jucat 3 sezoane la clubul unde începuse ascensiunea. La startul ediției avea 32 de ani, bifase Victoria, Brașov și Oțelul după plecarea din “Ștefan cel Mare”. 

Viorel Moldovan (Gloria Bistrița) – Vârful de doar 17 ani era deja la al doilea sezon pentru clubul din orașul natal! Avea să promoveze după această ediție cu Gloria, iar din 1993 trece la Dinamo. Urmează Neuchatel, Grashoppers, Coventry, Fenerbahce, Nantes, Al Wahda și Servette Geneva. Campion în Franța și Elveția. 70 meciuri și 25 goluri pentru România. Plus EURO 1996 și 2000, CM 1998. Antrenorul de azi își încheie cariera în țară, la Poli Timișoara și Rapid București.

Romulus Buia (Maramureș Baia Mare) –  Debutase sezonul antrerior în “B” la Minerul Cavnic, acum trecea la echipa-fanion a județului, la 19 ani. Până în 2011, când se retrage la 41 de ani tot de la Baia Mare!, talentatul Buia va activa la Ekeren (Belgia), Craiova, Sportul, Rocar, Dinamo, Bistrița, Poli Timișoara, Pandurii, Reșița, printre altele. A jucat 2 meciuri pentru națională.

ATACANȚII. Ofensiva complexă dorită de oricine azi

Gheorghe Craioveanu (Metalurgistul Slatina) – Tricolorul de mai târziu cu 25 de meciuri și 4 goluri la națională era la început de carieră. La 21 de ani, al doilea sezon de “B” pentru Slatina. După o “escală” la Severin, avea să se consacre la Craiova, de două ori golgheterul campionatului. Apoi, gloria iberică la Sociedad, Villareal și Getafe. Peste un deceniu în fotbalul spaniol!

Florin Axinia (Ceahlăul Piatra Neamț) – Atacant emblematic al fotbalului intern și legendă a Ceahlăului, pentru care a jucat toată cariera cu excepția unei perioade scurte la FC Național. Golgheter all-time al nemțenilor, 82 de goluri în aproape 300 de meciuri, căpitan în 72 de partide. Un tricou dedicat lui, de 500 metri pătrați!, a fost propus Cărții Recordurilor. S-a retras în 2005.

Viorel Turcu (UTA Arad) – După 16 sezoane de “A” la Argeș, Steaua, Dinamo și Scornicești, ajunge la 29 de ani în Crișana. Fusese campion cu piteștenii, plus cu cele două cluburi din Capitală! 7 selecții și 1 gol pentru echipa națională. După sezonul la Arad și câteva experiențe în Moldova și Ungaria, avea să se retragă. A dispărut în 2020, la doar 60 de ani, după o lungă suferință.

ATACANȚII. Unde sunt vârfurile de altădată?

Viorel Ion (Gloria Buzău) – Era deja, la 22 de ani, la al patrulea sezon pentru Buzău. Avea să mai stea doar unul la Gloria, plecând la Oțelul Galați. Au urmat Steaua și 3 titluri de campion, 4 meciuri pentru România și transferul în Bundesliga, la Bochum. După 2000 a revenit în țară, Oțelul, Rapid, Alexandria, Buzău, Dunărea Galați. 253 meciuri și 53 goluri în L1 pentru “Vioară”.

Nicolae Manea (Gloria Bistrița) – Regretatul Nae Manea, atât de mult legat de Giulești, și-a încheiat cariera în Ardeal, jucând la Bistrița 1987-1991. Avea 35 de ani în sezonul nostru de Divizia B și reușea promovarea cu experiența lui! S-a stins la doar 60 de ani, în 2014, după o carieră și în antrenorat. Peste 200 meciuri în Divizia A și o prezență la prima reprezentativă.

Adrian Ungur (UTA Arad) – În decembrie 1989, un puști împlinea 18 ani în lotul arădenilor. Avea să fie atacantul golgheter al echipei pentru promovarea din 1993 și apoi în Divizia A! A marcat 47 de goluri în total pe prima scenă, adunând cele pentru Craiova (1994-98). Și-a încheiat cariera cu un meci pentru România și două sezoane în prima ligă din Israel.

Alți atacanți: Pustai (Gaz Metan), Zafiris (Poli Iași), Zmoleanu (Mizil), Antohi, Ralea, Profir (Oțelul), Glonț (Rm. Sărat), Prepeliță (Slobozia), R. Voinea, Caciureac (Rapid), Verigeanu. Gându (Rm. Vâlcea), D. Băluță, Gugu, Dună (Tg. Jiu), Bondoc (30 Decembrie), Folberth (Tractorul), Niculcioiu (Autobuzul), Șumulanschi, Strizu (Mecanică Fină), D. Zamfir (Gloria Bistrița), Biro II (ASA Tg. Mureș), Rosenblum (Progr. Timișoara), Szij (CSM Reșița).

DIVIZIA B sezonul 1989/1990, în ordinea clasării

Aspecte inedite configurația acelui sezon, comparativ cu fotbalul prezentului: Satu Mare , Pașcani și Tâgu Mureș aveau câte două echipe în L2, Aradul avea trei!, Botoșani și CFR Cluj, trupe de top în L1 azi, erau la coada clasamentelor:

Seria I: Progresul Brăila, Gloria Buzău, Oțelul Galați, Poli Iași, Steaua Mizil, Olimpia Rm. Sărat, CSM Suceava, Aripile Buzău, Foresta Fălticeni, Unirea Focașni, Prahova Ploiești, Poiana Câmpina, Unirea Slobozia, Ceahlăul Piatra Neamț, Siretul Pașcani, CFR Pașcani, CS Botoșani, Viitorul Vaslui.

Seria II: Rapid București, AS Drobeta Tr. Severin, Unirea Alba Iulia, Chimia Rm. Vâlcea, Sportul 30 Decembrie, CS Târgoviște, FCM Caracal, Mecanică Fină București, Minerul Motru, Gaz Metan Mediaș, Autobuzul București, Metalurgistul Slatina, ICIM Brașov, Pandurii Tg. Jiu, Tractorul Brașov, IMASA Sf. Gheorghe, Metalul Mija, Constructorul Craiova.

Seria III: Gloria Bistrița, UTA Arad, Maramureș Baia Mare, CSM Reșița, CFR Timișoara, Chimica Târnăveni, ASA Tg. Mureș, Armătura Zalău, Gloria Reșița, Vagonul Arad, Strungul Arad, Olimpia Satu Mare, Metalul Bocșa, Progresul Timișoara, Someșul Satu Mare, Electromureș Tg. Mureș, Mureșul Deva, CFR Cluj-Napoca