INTERVIU EXCLUSIV. Dezvăluirile lui Andrei Ivan despre Craiova… literă cu literă! “Nașul” Nistor, victima Dinamo, iubitele oltence, farsa lui Cicâldău și tăietura secretă pe coapsă!

Deși abia a împlinit 25 de ani, pentru atacantul oltenilor și al naționalei anul 2022 înseamnă deja anul 7 în tricoul Universității Craiova! Andrei Ivan a ajuns din Moreniul natal în Bănie cu o lună înainte să împlinească 17 ani, în decembrie 2013. Apoi, după 3 ani și 7 luni a părăsit Craiova pentru Krasnordar, ulterior Rapid Viena. A revenit în august 2019.

Tocmai de-aceea i-am propus lui Andrei un interviu inedit! Cu 20 de subiecte speciale, fiecare pornind de la câte o literă a UNIVERSITĂȚII CRAIOVA. 

Urmaș

“Mi-aș dori enorm să mă pot apropia de Ion Oblemenco, un fotbalist uriaș. Din ce am văzut pe video, plus poveștile oamenilor, a fost un jucător excepțional. Stilul meu e diferit, dar ar fi extraordinar să mă pot apropia de numele lui. Să fiu un urmaș măcar în afecțiunea atâtor generații de olteni și nu numai. Dintre puștii de azi ai Craiovei, cred că urmașul meu va fi Alberto Călin. E tot din Moreni, ca mine, joacă bine tot banda stângă! Ce să mai, el e! A debutat acum în Liga 1 acum, cu Dinamo, la doar 16 ani. O să auziți lucruri frumoase despre el în curând!”

Naș

“Păi în acești aproape 7 ani adunați de până azi la Craiova, cred că nașul celor de la Dinamo am fost! Am marcat de i-am rupt! De 7 ori în 12 meciuri, până acum! Le număr, că sunt importante pentru mine golurile, doar sunt atacant! Nu am altă echipă din Liga 1 împotriva căreia să fi marcat mai mult. Când va fi să am și eu nevoie de naș, pentru cununie, din vestiar cred că o să vină. Aproape sigur Dan Nistor, pe el mi l-aș dori. Nu cred că mă va refuza, când va fi să fie (râde)”

Imn

“Țin minte foarte bine ziua când am cântat prima oară imnul Craiovei. Mi-a rămas în minte, aveam 8 ani, eram acasă, la Moreni. Tata se pregătea să se uite la televizor la un meci și înainte să înceapă, a pus CD-ul pe care erau toate cântecele Craiovei. Și atunci știu că l-am cântat și eu prima oară. Era foarte frumos și pentru un copil, melodia te prinde. Chiar cred că e cel mai frumos imn, versurile sunt extraordinare, melodia îți rămâne în suflet și îți vine să o cânți oricând”

Vinovăție

“Cred că cel mai vinovat m-am simțit după un meci al Craiovei m-am simțit sezonul trecut. Am jucat cu Academica Clinceni în deplasare, meciul a fost pe terenul celor de la Călărași, vara lui 2021. A fost 1-0 pentru ei după o fază în care eu am pierdut aiurea mingea și s-a ajuns unde s-a ajuns… M-am simțit groaznic. Mai ales că Marius Constantin a deviat în poartă șutul lui Adi Popa, toată lumea scria și vorbea că e vina lui. El a vrut să respingă, eu eram vinovat, că pierdusem mingea aiurea…”

Extrafotbal

“Am cam devenit oltean, ăsta e adevărul! Am și venit de foarte tânăr din Dâmbovița aici, era cumva normal. Dar să știi că nu toate miturile astea stau în picioare, cu oltenii. Uite, praz sau mâncare de praz eu n-am mâncat în aproape 7 ani! Dar perfectul simplu mi-a intrat în sânge, ce să mai zic! Așa vorbesc și eu acum, fusei, făcui… Însă la pepene tot pepene îi zic, nu lubeniță. Cuvintele de prin partea locului nu le folosesc, probabil pentru că am învățat numele lucrurilor în muntenește și așa mi-au rămas în minte”

Remember

“Prima mea zi la Craiova nici nu știam pe unde calc de emoții, parcă pluteam! Era decembrie, peste o lună împlineam 17 ani. Știu că am avut toată ziua în mine bucuria părinților mei și mândria lor, că am ajuns la un club mare, la un club atât de iubit în familia noastră. Nu prea înțelegeam eu exact ce responsabilitate mă așteaptă, când îmbraci tricoul Craiovei! Dar emoțiile erau uriașe… Uite, nu cred că am deschis gura în vestiar vreo 3 săptămâni!”

Sfat

“Am primit și primesc multe sfaturi de la jucătorii Craiovei Maxima. Pentru mine sunt sfinte, sincer! Îți dau un exemplu care m-a ajutat enorm. Nea Sorin Cârțu mi-a explicat cum să tratez fazele când ajung față în față cu portarul. Aproape mereu eu trăgeam la poartă. M-a învățat de ce și cum să driblez portarul uneori. Mi-a fost mult mai ușor după aceea! Am marcat din situații din care portarul ar fi scos șuturile și am avut randament mult mai bun”

Imagine

“Ultimele imagini pe care le păstrez cu mare drag în telefon din tricoul Craiovei sunt de la meciul cu Mioveni, când a fost 5-2, în octombrie. Nu pot să spun că e doar o imagine, toate cele 4 bucurii de după cele 4 goluri marcate, ca un film. Dar o să vină altele și din meciuri mai importante, tot bucurii, și te anunț (râde)”

Tricou

“Eu nu sunt mare fan al colecționării de tricouri de la adversari. Dacă stau să mă gândesc bine, în toți anii aceștia la Craiova cred că am păstrat doar două tricouri de la jucători cu care m-am luptat pe teren. Automat, îmi sunt și cele mai dragi, că de-aceea le-am păstrat. Am unul de la Steliano Filip, care mi-e prieten bun, și altul de la Dan Nistor, din vremea când juca pentru CFR Cluj. Tu cred că știi foarte bine, când e vorba de fotbal, eu chiar mă concentrez 100% și înainte de meci, și după meci”

Atacant

“Dintre fundașii Craiovei de azi, cred că cel mai bine s-ar fi descurcat ca atacant Vladimir Screciu. Are viteză și tehnică, poate nu atacant central, dar acolo, din bandă, mergea sigur! Iar dintre atacanții de azi, cred că cel mai bine m-aș fi descurcat fundaș chiar eu! Aș putea să joc fundaș stânga, la nevoie! Am calitățile pentru asta, mă sacrific. O dată, dacă e nevoie (râde)”

Transfer

“Primul moment când era să renunț la Craiova a fost cu un an înainte transferului la Krasnodar, în 2016. A venit o ofertă pentru mine de la Club Bruges, din Belgia. Dar am analizat și m-am gândit că ar fi mai bine pentru mine să rămân cel puțin încă un an înainte să mă transfer. Aveam doar 19 ani, aveam nevoie să mai acumulez experiență și nu doar experiență. A fost una din cele mai bune decizii faptul că am rămas încă un an la Craiova. A venit apoi transferul în Rusia”

Episod necunoscut

“Chiar nu vreau să mă laud cu ce am făcut eu, ce sacrificii sau cât efort. Zău, ce am făcut eu se vede în goluri și pase de gol, ăsta e obiectivul! Dar îți spun o poveste pe care nu o știe nimeni doar pentru că mă întrebi asta. Când am jucat cu CFR Cluj în Cupa României, eram tăiat pe coapsă, aveam o tăietură urâtă rău. Dar am jucat și-așa, nu a fost problemă! Nu sunt genul să mă plâng”

Aroganță

“Dacă dau la o parte reacțiile suporterilor FCSB de când am jucat împotriva lor cu Rapid Viena, în cupele europene, foarte sincer îți spun că mari aroganțe din partea suporterilor adverși nu au fost, că suntem olteni sau alte lucruri de genul ăsta! Sau nu le-am auzit eu. Chiar m-am simțit respectat aproape de fiecare dată. Și de suporteri, și de adversari. Iar eu, să fac aroganțe, nu sunt pe tiparul ăsta. Dacă se uită oricine atent la meciurile mele, iar tu știi bine asta, nu sunt adeptul gesticulării, reacțiilor aiurea, nu…”

Cadou

“Cel mai frumos dar primit în acești ani a fost un tricou special pregătit de suporteri, la o aniversare. Un tricou și un fular, amândouă speciale. Colegii au fost cu torturile, mai mereu. Iar eu, ce alt cadou mai bun să le dau, suporterilor și clubului, decât golurile? Dacă nu marchez, pot să vin cu zece cadouri, tot reușitele care ne-aduc puncte bucură pe toată lumea! Așa că le și promit acum, cadouri de-astea vreau să vă tot fac!”

Revenire

“Când m-am întors la Craiova după Rapid Viena, am avut doar emoții, teamă nu mi-a fost deloc. Să-ți spun ceva, eu m-am simțit totdeauna, dar totdeauna!, zi de zi, foarte apreciat și susținut de Universitatea. Indiferent de forma mea, că am avut și perioade mai bune, și mai proaste. Și mă refer la conducere, la antrenori, la oamenii din club, bineînțeles că la suporteri, ei în primul rând! Așa că nu mi-a fost teamă când am revenit. Primul meci a fost cu FCSB pe Oblemenco. Domnul Pițurcă antrenor la noi. Stadionul era full, ce adrenalină simțeam, Doamne!”

Amuzant

“La glume și farse, mai mult eu am făcut prin vestiar decât să fiu victima lor! Țin minte că pe Cicâldău l-am enervat tare. În vestiar, fiecare avem o fotografie în dreptul locului în care ne schimbăm. Ce mi-a trecut mie prin cap… m-am apucat și i-am desenat mustăți și ochelari lui Cicâldău pe poza lui, că ajunsesem mai devreme. Am tăcut, mi-am văzut de treabă, și deodată m-am trezit cu papuci zburând spre capul meu! Nu i-a luat mai mult de o secundă, doar a văzut poza și direct a aruncat spre mine cu de toate, că știa cine face de-astea!”

Iubire

“Măi, prietene sau iubite oltence, te rog să mă crezi… nu am avut! Pur și simplu așa a fost să fie, nici eu nu-mi explic de ce (râde). Sincer, zero! Așa a fost să fie, că doar nu alegem gândindu-ne din ce zonă provine. Dar e bine, asta înseamnă că toți anii ăștia la Craiova am fost concentrat spre teren, nu spre fete! (râde)”

Oraș

“Pentru mine, dincolo de stadion, cel mai frumos loc din oraș e Parcul Romanescu. Are ceva special, chiar e unul din cele mai frumoase parcuri pe care le-am văzut. Când vine un jucător străin la Craiova, l-aș duce prin centrul pietonal, în Parcul Romanescu, apoi la restaurantul bucătarului nostru de la echipă, Adi Voica, ca să fie bine primit! Adi, care e și bucătarul naționalei, are un restaurant în Craiova”

Victorie

“Cea mai dulce victorie pentru mine, până acum, e chiar asta, recentă, 6-1 cu Dinamo. De ce să mint?! Asta simt! Iar cea mai dulce care va veni o să fie cea dintr-un play-off pentru Liga Campionilor. Eu chiar cred că vom ajunge acolo și o să ne bucurăm toți de asta!”

Amici

Tratament inuman la centrele de minori din Târgu Mureș: copiii cu dizabilități sunt încuiați pe...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...

“Cei mai buni prieteni pe care mi i-au oferit acești ani la Craiova, dacă e să mă opresc doar la câțiva, ar fi Alex Cicâldău, Dani Nistor și Bogdan Vătăjelu. Generații diferite, firi diferite, dar când ești pe aceeași lungime de undă cu cineva, toate celelalte lucruri nu au importanță”