Și strig și acum, chiar dacă au trecut atâția ani, cu strigătul ăsta o să plec de pe această lume. Ce am pățit eu este foarte aiurea pentru un sportiv care nu a folosit așa ceva, care se știe curat. Pe mine acel episod m-a marcat teribil, sportiv nu mi-am mai revenit, nu am mai reușit să fac performanță (n.r. la momentul respectiv Mihaela Melinte era campioană mondială și deținea recordul mondial). Știți cum e, fiecare riscă pe sănătatea lui, pe corpul lui, poate vrei să faci copii, e riscul tău când ai luat o asemenea decizie. Și de ce să-i criticăm, să dăm cu pietre în cei care se dopează. E treaba lor, ei stau în pielea lor? Însă eu nu am luat! După acel episod, subconștientul meu nu a mai funcționat, nu am mai confirmat. Și eram tânără, avem 25 de ani și multe de spus în sport.
Îmi venea să mor, mă gândeam că m-a băgat cineva în chestia asta, nu-mi doream să dau ochii cu nimeni. Știind că unii foloseau și nu pățeau nimic, nu mergeau la controale, pentru că unii ne duceam, alții nu. Și zâmbetul lor, rânjetul celor despre despre care știam că iau. Aia m-a distrus! Îmi râdeau în față, ai fost corectă, ai căzut, uite că noi nu pățim nimic. Și aveau păr pe față, pe burtă, peste tot. În 2000 am avut multe controale doping, peste tot, la orice oră. Atunci erai sunat, acum trebuie să spui unde poți fi găsit la orice oră din zi și din noapte. Cât despre trădare? Da! Normal că te simți trădat. Și eu am gândit la fel. Cine mi-a făcut asta? Întrebarea m-a bântuit.
Ei bine, eu nici până azi nu știu cine mi-a făcut-o, însă acel cine, cu siguranță, a avut de suferit, așa cum am făcut-o și eu. Mi-am revenit târziu din treaba asta, după ani, depresii, gânduri urâte. Am avut aceste astfel de gânduri și am putere să o spun, însă m-am gândit la familie, la părinți, ce vor spune ei… .
Nu-mi permit sfaturi, însă o să spun cum a fost în cazul meu. Important e să fii puternic, eu nu știu cât am fost, să nu o intereseze ce spune lumea, indiferent dacă o să iasă nevinovată, cu pata asta trăiești și e important să o încurajăm. În cel care poartă eticheta asta, indiferent că s-a dopat sau e nevinovat, se aruncă cu pietre, se uită cine a fost și unde a ajuns, așa se întâmplă, e dur, însă este adevărul pe care l-am simțit eu. Și mai e ceva important din punctul meu de vedere!
Psihologul. Eu am mers după trei ani, în 2003 și a fost cam târziu. În 2006 m-am mai eliberat, trebuie neapărat să mergi la psiholog, pe mine m-a ajutat. Și oamenii de lângă tine. Pe mine m-au susținut domnul Mărășescu, doamna Iolanda Balaș, cei din federație, antrenorul meu și Dumnezeu.
Apar substanțe noi și știm foarte bine ce e interzis. Aici mă bazez pe staff-ul medical de la federație, care este cel care ține legătura cu ANAD, e ceva normal să existe aceste controale. Am spus, atunci erai sunat, acum trebuie să transmiți unde poți fi găsit la orice oră, în orice moment din zi și din noapte poți fi căutat pentru un control.