Isma… noi să fim sănătoși. Pune tu sedila!

Autor: Cătălin Mureșanu / 27.08.2021, 15:34
Isma… noi să fim sănătoși. Pune tu sedila!

Senor Isma, noi vă mulțumim frumos! Și aveți dreptate, legal, sunteți îndreptățit să vă cereți banii. Moral? Putem vorbi puțin, sutele de mii de euro sunt cam scumpe pentru nouă meciuri!

Așa e, ați venit să munciți și cineva, ce ironie, tot din spuma sedilei, v-a țepuit. Țepuit. E greu de tradus. Știu, despre noi știi tot datorită unei țepe. Sper măcar că ai apucat să vizitezi Castelul Bran. „Dracu’ știe!”. E o vorbă de-ale noastre.

Că așa suntem noi, Isma, oameni buni la vorbe. Mai greu cu faptele. Lasă! „Noi să fim sănătoși”. Nu rămâne, domnule Isma, la cifre, pentru asta poți să apelezi la notar să ți-o traducă, nu e așa, în limbaj de font petit, „printr-un translator autorizat”. Noi o folosim când rămânem fără fapte.

Știi ceva, Isma, indiferent de situație, de țară, de limbă, de fapte, o virgulă face diferența.

Isma și vina oamenilor mari

Senor Isma! Vă mulțumim din nou pentru încântarea celor nouă meciuri jucate în tricoul lui Dinamo și vă prezentăm, în așteptarea procesului de la FIFA și, poate, al unui semn mercantil de la bancă, o altă… situație. O nouă virgulă, de data asta a destinului. Să n-o pui la suflet, senor Isma! Cum spuneam… „Noi să fim sănătoși”. De acum, că ne-am cunoscut mai bine, ne formalizăm.

În vitrina unor dinamoviști, cândva, o să existe o diplomă… „Liceul Mircea Eliade”. Isma? Tu o să fii departe!

Undeva departe, în mocirla cauciucată a unui teren sintetic de la periferia Bucureștiului o echipă a câștigat o cupă. VEZI MAI MULTE AICI

Cupa Bucureștiului. Ei, niște mici fotbaliști, s-au bucurat pentru o cupă, o diplomă și-o poză. Superb stop cadru al copilăriei. Însă, deși au transpirat în bumbacul tricoului pe care l-ai îmbrăcat și tu, Isma, pentru… nouă meciuri – mulțumim din nou!-, la sfârșit- da, chiar și din cauză că tu nu ți-ai luat banii meritați pentru cele nouă meciuri și puțin mai mult- , în ciuda tricoului îmbibat de sudoare, pe diploma lor de campioni a scris… „Liceul Mircea Eliade”. Ce trist! Nu e așa, Isma, că tu nu ai jucat pentru Liceul Mircea Eliade? Spune-le-o și lor! Ei au făcut-o, nevinovați, pentru Dinamo, echipa aia ciudată cu doi câini pe stemă, însă au câștigat pentru „Liceul Mircea Eliade”. Pune tu, Isma, acum, virgula. Între cifre, între cuvinte. Destinul, cu și fără sedilă, are gramatica lui și o virgulă face diferența și în matematică. Să știi ceva, Isma! N-o punem la suflet! Ai dreptate, sunt banii tăi, e ignoranța altora. Poate și a noastră.

Bogdan, un puști senzațional

Printre virgule, sedile, spune-le cum vrei, Isma, există povești. Și sunt superbe, amigo, pentru că sunt povești de viață.

O să-ți prezint un campion. Câștigător cu Dinamo la grupa 2009, cu diplomă, așa cum ți-am mai spus, pe care scrie „Campion- Liceul Mircea Eliade”.

El e Bogdan și e un învingător, un luptător pentru pasiunea lui. Și acum, după ce o să te rog să mă ierți, pentru că așa e, îți meriți banii și alții sunt vinovați în legătură cu situația ta, o să te rog să înțelegi ce diferență poate face o virgulă. Scuză-mă, sedilă.

Tu-l știi, Isma, pe Caniggia?

I-am aflat povestea la stadion, acolo unde l-am și văzut și m-a fascinat până la măduvă. Are zulufii și dansul lui Caniggia. Tu-l știi, Isma, pe Caniggia?

Bogdan lovește balonul cu ambele picioare, are o tehnică curată, la vârsta lui plutește matur, pe teren, cu privirea sus. Bogdan are un suflet curat, plin de pasiune, o inimă mare, îmbibată în aspirații și o dorință de oțel. În corpul lui, pancreasul a rămas puțin dator. Sufletul vrea, inima poate, dorință este, pentru restul există… nu, Isma, nu Mastercard… insulină, dragul meu! Pentru că Bogdan are, uneori, fuleul dictat de glicemie.

A împlinit 12 ani și face insulină de 9 ani, nu de la 9 ani, de NOUĂ ANI, iar o înghețată, un normal deliciu al copilăriei, poate să-i complice o zi banală de vară cu multă matematică. Din nou, virgulă: Înghețată, efort, insulină, glicemie, destin. Un dribling, o pasă cocoșată de gol, o superbă virgulă  din gleznă pe care Bogdan o desenează, cu ușurința talentului, pe teren.

Noi să fim sănătoși!

Isma, repet, legal îți meriți banii munciți, te știm de nouă meciuri, îți sunt cuveniți, contractual, până la sfârșitul înțelegerii. Știi ceva? Moral… nici nu prea mai contează. Cert e că și tu ai de primit, e adevărat că nici Dinamo nu prea are să-ți dea. Însă mai e ceva… „ceva-ul” ăsta al nostru, Isma. Da! Noi să fim sănătoși. Tu, cu Dinamo nu ai apucat să câștigi nici măcar o diplomă. Vrei una de la Liceul Mircea Eliade? Întreabă-l și pe Borja, pe Rene, cu mulțumirile noastre. Rămâne să puneți voi sedila. Eu îmi doresc să vorbesc cu Bogdan!