Luka Modric este artizanul performanţelor incredibile ale Croaţiei din ultimii ani. Puţini ştiu însă că liderul reprezentativei roş-albe ascunde o poveste terifiantă.
Pe când era copil, micuţul Luka a trăit ororile războiului din fosta Iugoslavie. Unul în urma căruia şi-a pierdut ambii bunici. Bunicul a fost ucis în vecinătatea casei lor, iar bunica lui a murit din cauza suferinţei pricinuite. Căpitanul de astăzi al naţionalei croate a reuşit să scape cu viaţă şi să îşi construiască o carieră impresionantă.
Modric a povestit peste ani momentele greu de îndurat din urmă cu aproape 30 de ani, atunci când a suferit teribil din cauza pierderii celor care îl aveau în grijă. Într-o zi, bunicul său nu s-a mai întors acasă după un episod care cu siguranţă că l-a marcat pe Luka. Un schimb de focuri de armă a auzit puştiul de pe prispa casei sale.
Era zgomotul făcut de armele care i-au ucis bunicul. Însă Luka nu îşi putea închipui una ca asta. Văzând că bunicul lui nu ajunge acasă pe seară, familia a pornit pe urmele sale. Din păcate pentru toţi, l-au găsit într-o baltă de sânge, alături de alţi camarazi de-ai săi. La 66 de ani, bunicul lui Modric era una dintre primele victime ale răboiului care avea să curme multe vieţi timp de câţiva ani.
Bunica lui Modric nu s-a împăcat niciodată cu situaţia, iar dispariţia partenerului ei de-o viaţă i-a grăbit sfârşitul. A mutit la câteva luni neîmpăcată cu ideea singurătăţii. Luka a rămas fără bunici, dar nu şi fără tată. Acesta s-a înrolat în aramat croată care a luptat pentru independenţa ţării. Războiul nu i-a dat însă pace lui Luka, iar fotbalistul imens al zilelor noastre a trebuit să ia calea pribegiei atunci când pericolul s-a apropiat de el atât de mult. A ajuns într-un hotel de refugiaţi din Zadar, având soarta ucrainenilor care fug din calea războiului declanşat pe teritoriul ţării lor în urmă cu aproape 10 luni.
”Când suna antiaeriana și eram la antrenamente, o rupeam la fugă, direct în adăposturi. Cine ajungea primul, câștiga!”. ”Nu aveam voie să ieșim afară, de frica lunetiștilor. Erau zile când trăgeau în orice mișcă!”, îşi aduce aminte Modric acele clipe grele.
Războiul s-a terminat până la urmă, dar familia a dus-o greu în anii de după. Modric a recunoscut că fotbalul a fost unica variantă pentru un viitor mai bun.
”Fotbalul m-a scos din moarte! Eram sărmani, foarte sărmani!”, sunt cuvintele pline de sinceritate ale lui Modric. Atât de sărac încât primele apărători ale lui au fost din scoarţă de copac. Le-a păstrat primul său antrenor, Tomislav Basic, care şi-a dat seama de talentul princhindelului care i-a trecut poarta.
„Le-am ținut, pentru că știam că Luka va ajunge mare. Nu-i o rușine. Din contră, cred că e bucuros, să vadă de unde a plecat și unde a ajuns”, a mărturisit omul peste ani.
Povestea lui Modric a mers mai departe, asemeni unei legende în devenire. Şi-a făcut loc la echipa fanion a Croaţiei, Dinamo Zagreb. Iar de acolo totul a fost în faboarea lui. Urcuşul a fost inevitabil. Tootenham l-a ochit, iar Juande Ramos i-a oferit şansa să se afirme în Premier League.
Iar Realul nu avea cum să nu pună mâna pe o astfel de nestemată. A intrat şi în istoria Croaţiei cu o calificare istorică în finala Cupei Mondiale şi cu încă o semifinală la actuala edişie din Qatar. La 37 de ani, Modric nu a uitat însă drama din copilărie. Ea l-a ajutat şi motivat să îşi împlinească visul.