Mai lasă-ne o unghie. Să ne-o băgăm în gât

Cătălin Mureșanu / 12.10.2021, 15:20
Mai lasă-ne o unghie. Să ne-o băgăm în gât

Mirel Rădoi ne-a anunțat, la conferința de presă de după victoria cu Armenia, în plin extaz național, că a rămas fără unghii. A ajuns la carne și mai are, de două meciuri răbdare, câteva pielițe rătăcite, cuticule răzvrătite. Motive nu are? Sau nu le știm, ori nu le credem.
Frământările unui tânăr selecționer. Tentațiile unui viitor antrenor

„Sunt tânăr, mă frământă că nu pot antrena zilnic. Sper ca la finalul acestor meciuri, să fie cu două victorii, și să ne despărțim frumos. Nu știu cât va dura pauza. După o săptămână, dacă mă va suna cineva, e posibil. Deja știu că nu voi continua la echipa națională!”.

Frumos nu ne putem despărți din cauză că tu ne-ai anunțat urât. Un preaviz rostit cu satisfacție sardonică, cu rezonanță de răzbunare, într-un moment total nepotrivit. Pe cine te răzbuni, Mirele? Nu cumva pe tine? Ai fi putut să o spui după un eșec, să rămâi asumat, așa cum ai fost, în multe momente, în acest mandat. Și să ne explici, nu se ne adormi cu fraze pline de cuvinte goale. Mai e timp! Vrei o unghieră?

Mirel. Cel tânăr și neliniștit

Ne-ai spus-o sec, dorind, practic, să ne vezi plombele, să ne cadă vipla, să ne bați tovalul. „Plec!” Acum. „Și vă las în drum”. În drumul în care demonstrezi că nu ai crezut, lunga cale spre calificare la un atât de așteptat campionat mondial. Ai luat decizia când erai pe locul patru și ne-ai transmis-o când ai urcat pe doi. Pentru că, nu e așa, domnule Rădoi: Veștile proaste se dau în momente bune.

Și mai rămân motivele, stimate selecționer. „Sunt tânăr”. Nu merge! Nu e o scuză nici măcar la bătrânețe. „Mă frământă că nu antrenez în fiecare zi”. Nu ține! Ai timp și bani. Tocmai ne-ai spus că ești tânăr. Dacă terminăm pe locul doi în această grupă în care până la poziția secundă ne-am putut întinde pretențiile, nu înseamnă, stimate selecționer, că am realizat ceva, că ne-am îndeplinit vreun obiectiv, că ne putem declara mulțumiți. Nu! Pe platoul ăsta, locul doi reprezintă o firimitură. Așteaptă barajul. Să știm și noi ce ducem la gură! Pentru că suntem, am rămas și probabil o să mai fim, o ceată de înfometați greu de pus la masă. Pe scurt, ne lași în drum. Pe toți. Jucători, suporteri și cei care te-au numit. Chiar dacă, așa cum spui și tu, ai anunțat și ai sufletul curat. Nu! A mai rămas ceva sub preș.

Nu fi laș, Mirele!

Eu sper, totuși, că este vorba de o regie. Ne-ai obișnuit cu scenete motivaționale, ai fost un antrenor apropiat de vestiar, ți-ai asumat deciziile neinspirate și ți-ai explicat alegerile, însă acum, cu acest anunț îmbibat în prea mult orgoliu, ascuns printre atâtea enigme, vrei să ieși din rol. Pare o cascadorie nereușită. Și mai e ceva, Mirele! Nu fi laș, termină ce ai început și nouă, hulpavilor fără gust, mai lasă-ne o unghie. Să ne-o băgăm în gât!