O să încep această opinie cu o confesiune. Mirel Rădoi a fost jucătorul meu preferat din Liga 1. Datorită spiritului său de luptător, al felului în care se impunea ca lider, fără a fi prea mare la stat, și pentru stilul de joc la sacrificiu. Nu degeaba și acum ne răsună în minte cântecul galeriei steliste… ”Miireeeel Rădooooiii….”, dar și cele ale galeriilor adverse, care începeau la fel, dar se terminau ușor altfel. Ce altui fotbalist din ultimii 20 de ani i-au cântat atât de multe ultrașii Stelei, Rapidului, cei ai lui Dinamo și ai Craiovei? Regret și acum că nu a avut ocazia să își arate clasa, nu în Serie A, dar măcar în Ligue 1 sau Bundesliga.
Am reușit să trec peste stilul său arogant, uneori chiar zeflemitor la adresa presei (pot înțelege că e felul său de a se proteja), și l-am regăsit pe același Mirel în postura de antrenor. Personalitate. Stil constructiv. Discurs cursiv și bine argumentat. M-a uns pe suflet când i-a închis ușa în nas nașului, m-am bucurat și pentru el după performanța istorică de la U21 și l-am aplaudat pentru stilul curajos arătat la echipa națională.
După care au venit rupturile. În cascadă. Mai întâi s-a rupt ceva în relația cu suporterii, după ce ”a reușit” să piardă cu Armenia, deși în minutul 85 echipa conducea cu 2-1. Apoi, s-a rupt ceva și în relația cu jucătorii, după ce, oltean ”fierbinte” cum îl știm, i-a criticat la finalul acelui meci. Asta deși el face o greșeală strategică imensă, când, la 2-1, cu un om în minus, alege o schimbare post pe post Mihăilă – Man, în loc să închidă jocul, și e pedepsit în doar 7 minute de două ori. Și ruptura decisivă, cea de federali. Mai concret, de ”nea Miai” și de Răzvi Burleanu, frații lui de arme din trecut.
”Școlit” de Meme Stoica la Steaua, Mirel a fost setat să vadă peste tot conspirații, trădători, îmbârligături, strâmbe, așa cum bine observa colega Mariana Podeanu, la PlaySport LIVE. Nu spun că nu au existat toate acestea la FRF, dar e clar că Mirel le vedea și dacă nu existau.
Apoi, să ne luăm la trântă cu presa, o altă învățătură valoroasă primită de la marele manager. Cel care a transformat Steaua și mai apoi FCSB în niște instituții opace, care nu comunică niciodată nimic, ci doar se războiesc cu media. Să contestăm întrebări, să le sugerăm ce au voie să întrebe și ce nu. Așa, ca în vremurile frumoase din Ghencea.
Și când a prins ocazia, Rădoi a făcut exact ce l-ar fi sfătuit mentorul său să facă: ”trage-le-o, Mirele!”. După o victorie chinuită cu marea echipă națională a Armeniei, Generalul Mirel a ieșit triumfător și a anunțat că pleacă. Pleacă orice ar fi. Pleacă și dacă armata pe care o conduce va mai avea de dat o bătălie finală.
De ce? Pentru că el nu mai are contract. Și pentru că e supy. Și pentru că, și-a zis el în gândul propriu, ”v-am tras-o, bă!”. Rămâne, totuși, o întrebare. Cine este ”bă” în afacerea asta. Pentru că, dacă mi se permite să preiau expresia, Mireluș ”și-a tras-o singur”… În toate combinația, ”bă” ești tu, Mirele!
Poate părea că scriu cu satisfacție, dar de fapt sunt amărât să constat că, oricum se vor termina aceste ultimele două meciuri din grupă, Mirel Rădoi va pica cel mai rău. Să luăm pe rând cele trei scenarii posibile. Dacă România câștigă și merge la barajul pentru Campionatul Mondial, iar orgoliosul oltean își va ține cuvântul dat și pleacă de la națională, vom avea nevoie urgentă de un alt selecționer.
Unul care va trebui, în timp record, să facă noile convocări, să-i cunoască pe toți băieții, să le transmită ideile sale și să imprime echipei stilul lui de joc. Aproape imposibil. Iar dacă acest nou selecționer va rata calificarea, e greu să îi pui în cârcă eșecul. Să privești în urmă la Rădoi și să-l acuzi că a lăsat echipa la greu e mai ușor. Și mai logic.
În varianta a doua, în care România nu se va impune diseară, Mirel iese și mai șifonat. Vor fi destui care vor spune că moralul jucătorilor a fost afectat de anunțul lui și de aceea nu am câștigat. Și pe bună dreptate pot specula asta. Iar Rădoi va pleca de la națională cu coada între picioare și nu cu pieptul în față, așa cum era când ne-a anunțat că l-am pierdut orice ar fi.
Va rămâne în memoria suporterilor ca antrenorul care a anunțat că pleacă, dar mai stă puțin, și care a mai ratat o calificare, la baraj cel puțin, mai mult din cauza orgoliului decât din cauza calităților sale de antrenor.
Și, bineînțeles, există și varianta a treia. Cea în care Mirel Rădoi ne anunță, dacă va reuși să câștige aceste două partide, că rămâne, totuși, la națională, cel puțin și pentru meciurile de baraj. Jucătorii se vor bucura, oficialii vor fi lăudați că au reușit să îl întoarcă, iar el va fi satisfăcut că a primit o mărire salarială. Dar românii, cărora le-a spus că nu mai există nicio cale de întoarcere, vor ține minte că și-a luat cuvântul înapoi. Și ce spune asta despre un bărbat?
În orice situația, rămâne o concluzie: din păcate, Mirel Rădoi este victima. Victima propriei sale trufii!
Orice s-ar întâmpla cu Mirel Rădoi, important este ca echipa națională să câștige în această seară meciul decisiv cu Islanda! Este foarte important pentru această generație frumoasă! Pentru magicul Stanciu, muncitorul Marin, luptătorul Chiricheș, senzaționalul Niță și pentru toți ceilalți băieți ce luptă sub tricolor! Băieți, este meciul generației voastre! Luptați, ca să există un următor meci al generației voastre, cel de baraj! Luptați pentru voi! Luptați pentru noi! Luptați pentru România!
Hai, România!