Nu i-am auzit pe Toni Petrea, Ilie Poenaru sau Andrei Prepeliță să declare că nu sunt încă pregătiți să fie antrenori la FCSB. Poate că fiecare s-a simțit sau se simte pregătit, nu putem judeca propriile evaluări. Însă Mihai Pintilii a recunoscut acest lucru. Un mare plus pentru un viitor Antrenor, cu literă mare. Pe lângă multe altele.
Poate că Poenaru consideră suficient de rodnice perioadele sale de la Clinceni, Mediaș și UTA Arad. Iar pe Andrei Prepeliță, experiența unică de la Argeș l-a adus poate la nivelul în care consideră că e gata de mai mult. Anton Petrea fusese doar secund până la provocarea FCSB.
Cât e curaj și dorință de a forța limitele aici? Și cât e calcul eficient, știind că după FCSB sigur găsești o Chindia la îndemână? Nu vom ști decât peste mai mulți ani, când vom trage linie sub fiecare dintre ei, analizând parcursul de tehnicieni.
Până una alta, merg pe mâna lui Mihai Pintilii. Dincolo de abordarea lui plină de bun-simț, secundul de 37 de ani nu se minte. Știe foarte bine jucătorii din lot și potențialul lor, ar fi putut să profite de această perioadă oscilantă a echipei și să forțeze cumva propria confirmare.
Dar cred că Pintilii vrea mai mult decât un mandat de ieșire în lume pentru o ulterioară fixare în circuitul Mioveni-Chindia-Argeș (doar pentru exemplificare).
Am avut bucuria să lucrez cu și alături de Mihai Pintilii la echipa națională. Ani buni, în perioada în care aveam un “închizător de bază”, statut pentru care azi Marius Marin mai are de luptat. Era liniștitor, în calculele oricărui selecționer, să existe Pintilii. O certitudine riguroasă, eficientă, 100% implicată. Fără artificii, dar cu umerii gata să care pianul și la 4 dimineața.
Am descoperit în Pintilii un personaj mult mai complex decât poate să pară la prima mână. Fără îndoială, un luptător și dincolo de gazon, tenace și serios. Dar și un spirit care interacționează util și ușor cu ceilalți, se face plăcut și ține vestiarul în jurul său, uneori poate chiar fără să știe.
Asta vine și din calitățile lui extra-fotbal dar se și fundamentează pe respectul pe care îl câștiga tot timpul de la coechipieri pentru ce făcea în meci.
Plecat din Ruginoasa de basm a Moldoveni, Mihai Pintilii nu a avut nimic de-a gata în fața lui prin fotbal, vreodată. S-a ridicat și s-a făcut mereu mai bun ca jucător, așa cum sunt sigur că va face și ca antrenor.
E din aluatul celor care nu au nimic de pierdut, dar care știu exact cum să câștige cu adevărat. Fără jumătăți de măsură, spunând uneori adevăruri de care cei mai mulți se tem și într-o formă care pe mulți îi poate leza. Dar pe limba fotbalului, mereu pe limba lui!
În curând, atunci când se va simți pregătit, probabil după ce își va lua și licențele necesare, Pintilii va constitui o prezență specială în ce ne-am obișnuit să avem printre antrenorii fotbalului nostru. Aspru și greu de lucrat pentru presă, coloană în vestiar și frate mai mare cu miere și bici la purtător. Ar putea fi elemente neprețuite pentru reușită în specificul fotbalului de la noi.