Moruțan, mâncând singur la o masă din Turcia

Nu, titlul nu e o metaforă pentru situația sportivă tot mai confuză în care plutește unul din cei mai talentați fotbaliști exportați de Liga 1 în ultima vreme. E o realitate concretă precum pâinea și sarea. 

“Ieri, Moruțan mânca singur la o masă în Florya (baza clubului Galatasaray), poate fi dificil să comunici cu el. Poate vorbi doar română, uneori nu are translatorul cu el”. Declarația antrenorului spaniol Torrent îți provoacă un torent de furie. Și apoi se lasă o liniște amplă, sălbatic de dureroasă.

Ți-e milă, te enervezi și apoi chiar nu mai știi ce să zici. Toate justificate. 

Ți-e milă pentru că imaginea creată de cuvinte asta provoacă. Un tânăr cu potențial mare, un tricolor de 22 de ani, mâncând singur, la o masă, departe. Apoi, te enervezi. Tocmai pentru că e un tânăr cu potențial mare, tocmai pentru că e tricolor și tocmai pentru că are 22 de ani deja, vârstă de explodat în sportul ăsta, nu de plâns de milă! Vârstă de adaptat și integrat fluierând, cu cel puțin o limbă străină în buzunar! 

Și, apoi, nu mai știi ce să zici.

Nu ține de școală, cât de viață

Trădare uriașă! Lăsat acasă de selecționer, a semnat pe 3 ani cu marea rivală chiar…

Nici Rapid, nici Craiova. Cu ce echipă e gata să semneze Cicâldău după ce Galatasaray…

Îl cunosc pe Olimpiu. E orice vreți dar sigur nu unul din fotbaliștii pe care să-i crezi că au probleme cu inteligența. E oarecum introvertit, dar e mai mult o rușine, ca să-i spunem popular, sub care se ascunde. Nu știu dacă vrea sau nu asta. Dar l-am văzut și exuberant, îl știu glumind și poate fi inima discuțiilor când e în largul lui. Are idei, are opinii. 

Alta e problema. Limba. Cum de s-a ajuns aici?

Nu sunt misionarul fotbaliștilor profesioniști cu titluri olimpice sau medii uriașe. Îi admir și îi respect pe cei care pot asta. Vezi cazul Tudor Băluță. Și câți alții. Este extraordinar să poți construi o profesie alternativă, măcar un început. Să ai variante. Dar nu toți pot. De aceea nici nu propovăduiesc obligația imposibilului.

Însă nu pot să accept și nu voi accepta vreodată absența unei baze, a unui minim. O limbă de circulație internațională nu mai ține de școală, e o componentă a vieții. Sună greu și simplu? Pentru că așa și e! Fotbalul nu e o dimensiune redusă a unui hobby pe care îl împărtășim năuci câțiva dintre noi. E un segment de viață care potențează viața. Și nu poate fi înțeles, darămite practicat, la nivel înalt, fără a deschide setul minim de instrumente, legate de viață, care îl însoțește. Și atunci?

Dacă nu la Galata, atunci nicăieri!

Olimpiu trebuie să pună pauză de la orice face sau nu face și să aloce timp pentru asta. Fie a fost naiv crezând că va reuși fără, fie a fost prost sfătuit pentru multă vreme și din multe direcții. 

Dacă vezi că nu reușești stând în lumea ta zidită de o singură limbă la Galatasaray, fii sigur că nu vei reuși nicăieri! Ai antrenor spaniol, colegi danezi, egipteni, olandezi, algerieni și brazilieni. Nu ai de ce să te irosești în îngustime. Dacă la Galatasaray alegi drumul acesta, ce vei mai face unde vestiarul și staff-ul tehnic sunt toți o singură lume și atât? 

Torrent se enervează când e întrebat despre jucătorii pe care nu îi folosește, nu neapărat de Moruțan. Dar cred că greșește, pe undeva. Pentru că e normal să fie întrebat și e normal să răspundă când e vorba de un subiect important pentru finanțele Galatei, pentru economia prezentului și viitorului echipei în teren. Moruțan a fost adus ca un potențial star. Cu toată atenția și presiunea aferente.

Doar că nu are timp el să îl învețe engleză sau altă limbă pe Moruțan. Și nu are de ce să facă asta. La Olimpiu nu e o chestiune de fire, de inteligență, de personalitate, o repet. Pur și simplu trebuie să pună mâna pe aplicație, pe carte, pe ce o vrea și să învețe!

De ce contează mult

Așa cum ne bucurăm la poveștile rezultatelor școlare de excepție venite din partea unor fotbaliști tineri, așa trebuie și să ne îngrijorăm vocal, acum. Poate și mai tare. Nu acoperindu-l pe Olimpiu îi vrem binele, nu jenându-ne tăcut în preajma subiectului și tăcând așa cum tace el, azi, între coechipieri. De ce?

În primul rând, pentru că fiecare jucător român de fotbal înseamnă fotbalul românesc, adică patria unde respirăm și muncim, de unde ne tragem iluziile, bucuria și nervii. Indiferent de numele jucătorului, cu atât mai mult cu cât vorbim de unul talentat și transferat în alt fotbal. Nu e chestiune doar de reprezentare, e mai mult decât atât. Moruțan e și fiecare club care l-a crescut, e și Liga 1, e și echipa națională, e și fotbalul românesc. Dacă pătrundem într-o paradigmă de tipul “să fie sănătos, e inconștient, să facă ce-o vrea, lasă că are bani” și nu ne pasă, ne merităm soarta.

În al doilea rând, pentru că o tăcere din partea noastră pe acest subiect înseamnă încurajarea unui climat de ignoranță productivă. Ce naște ea? Alți tineri cu același handicap. O pâclă păcătoasă peste frânturi de generații care vor ieși din fotbalul nostru cu talent și fără perspectivă. Și ne putem trezi, pe linia asta, stând și noi, singuri, cu mâncarea în față, la o masă dintr-un colț de lume. Pe când fotbalul adevărat se joacă departe, tot mai departe, de noi. Nu?

Cum a arătat rochia de mireasă a Danielei Iliescu. Toți și-au dat coate când au...

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a...