Niște semne de întrebare

Dan Negru / 07.05.2021, 10:58
Niște semne de întrebare

Cel mai bun comentator sportiv pe care l-a avut România vreodată n-a comentat cea mai mare perfomanță pe care a avut-o fotbalul românesc în istorie.

Călăii și îngăduința victimelor

Țopescu n-a comentat finala de la Sevilla pentru ca era suspendat de TVR . Îmi amintesc faptul că atunci când l-am întrebat de ce nu a mers cu Steaua la Sevilla mi-a spus povestea cu prim-ministru Dăscălescu, cel care l-a suspendat pentru că în timpul unui comentariu ar fi instigat fotbaliștii să plece din țară.

M-a uimit, însă, faptul că atunci când îl amintea pe Dăscălescu, călăul carierei sale, întodeauna spunea și un „Fie-i țărâna ușoară”. La noi, călăii au avut mereu îngăduința victimelor.

Cum am ajuns să nu mai avem nevoie de eroi?

Când l-am întrebat pe Duckadam de ce a plecat in America, mi-a răspuns încurcat : „Nu mai aveam ce să fac aici , Dane!” .

Întodeauna mă uimește, ma enervează sau ma încurcă împăcarea cu care Helmuth povestește cum fotbalul românesc nu mai avea nevoie de el, la scurta vreme după ce i-a adus cel mai mare trofeu.

Mi-a povestit cum i-a făcut nevestei un coafor intr-un subsol din Arad și, pentru ca nu știa cum se construiește o boltă din cărămizi, stătea minute în șir cu cărămizile in mâini, așteptând să se întărească cimentul din bolta coaforului.
Victime și călăi, toți sub aceeași boltă. Îi uităm sau îi respectăm pe toți, laolaltă. Deși ne mândrim mai mult cu uitarea decât cu respectul.

Povestea cu tâlc a lui Constantin Stanciu

I-am căutat zilele acestea pe internet numele lui Constantin Stanciu și la data morții lui am văzut semnul întrebării. Românul a marcat unul din cele mai emoționate goluri din istoria Campionatelor Mondiale.

La primul Campionat Mondial, cel din Uruguay 1930, am debutat cu Peru și, în prima repriză, talpa unui peruan i-a smuls rotula lui Stanciu.
Pe atunci înlocuirile nu erau permise așa ca după ce Peru ne-a egalat, Stanciu s-a întors pe teren într-un singur picior, cu rotula distrusă.
Când a primit o pasă de gol, s-a sprijinit pe piciorul beteag pregătindu-se sa tragă, dar portarul peruan i-a intuit gândul. Atunci, Stanciu și-a mutat mingea de pe piciorul sănătos și a lovit -o cu cu piciorul bolnav. Golul l-a costat cariera și sănătatea, dar România a debutat la primul Mondial cu o victorie.

Cine-și mai amintește astăzi de piciorul beteag a lui Constantin Stanciu ? La data morții acestuia, internetul românesc are un semn de întrebare. Așa cum în mintea și-n sufletul meu e un semn de întrebare când privesc spre cariera lui Țopescu sau spre cea a lui Duckadam.

Ăștia suntem, niște semne de intrebare!