Noi. Cei care o avem pe Nadia

Cătălin Mureșanu / 20.09.2021, 15:25
Noi. Cei care o avem pe Nadia

„E foarte dureros să știi că ai adus atâtea medalii pentru țară și nu știe nimeni de tine, nu interesează pe nimeni, poate chiar habar nu au de acest sport”. O spune o campioană mondială și europeană. Un sportiv care, pentru „minutul de aur”, s-a urcat la oră de mare audiență, cu o mostră din grația gimnasticii și la braț cu extraordinara ei poveste de viață, pe scena de la „Românii au talent”.

Trei de „Da” și un hotărât „mergi mai departe”. Tradus în medalii… Bronz. Argint. Aur. Mondiale și europene. Pătrate și rotunde. Undeva într-un colț de suflet sau pe o fâșie de piele, mascată cu tatuaje și trecută prin ciurul depresiei, a rămas durerea. Durerea pe care o simte orice sportiv care muncește, încă din copilărie, de multe ori până în granița renunțării, pentru metalul strălucitor atârnat de gât.

Zeci de medalii și un adevăr crud

Ea e Mădălina. Mădălina Teodora Cucu. Face gimnastică, gimnastică aeorobică. Și are o mare și crudă dreptate. Habar nu avem de acest sport. Tocmai noi! Noi, pe care Pronia ne-a alintat cu Nadia.

Despre ultimul meu tatuaj nu cred că am apucat să-ți spun. Pe coapsă mi-am acoperit operația de la șold cu un schelet care ține o gimnastă. Scheletul reprezintă moartea… care pe mine era să mă ia din cauza acestui sport”.

În trecutul apropiat am realizat două interviuri cu Mădălina Povestea reprezintă setea jurnalistului. Medaliile demonstrează valoarea sportivului. Iar Mădălina mi-a spus, după ce, în gând, și-a promis de mii de ori: „O să am medaliile mele la seniori. Mari!”.

România a dominat Campionatul European din Italia

Și s-a ținut de cuvânt. La Campionatele Mondiale de la Baku din acest an a reușit să culeagă trei medalii. De aur, argint și bronz. La 21 de ani, în cuibul ei din inimă, mai exista ceva: „după prima medalie nu o să pot să mă mai opresc”. Iar Mădălina și fenomenalii ei colegi au reușit să strângă un mic tezaur și la Campionatele Europene din Italia (Pasaro). Aur la grup, argint la trio, bronz la individual. Astfel, România a dominat competiția atât la seniori, cât și la juniori.

Mai mult, organizatorii i-au oferit sportivei din România şi premiul „Shooting Star”, care onorează povestea de excepție a gimnastei. O onorantă acoladă în timp.

Oare de ce ne-ai dat-o, Doamne, pe Nadia?

Pentru Mădălina și pentru colegii ei, întoarcerea acasă, în țara pentru care au câștigat medaliile, ar fi trebuit să fie festivă. Însă înseamnă, de fiecare dată, aceeași picătură de amar. Când a revenit de la Baku, cocoșată cu medalii, a realizat că indiferența doare mai tare decât un ligament smuls cu tot cu recuperare.

Credeam că o să mă aștepte mai multă lume, nu doar fratele meu și câțiva colegi de la sală, dar… atât s-a putut. Mă așteptam să văd măcar o televiziune care să ne întrebe cum a fost, să ne felicite, nu știu, ceva semnificativ”.

Oare de ce ne-ai dat-o, Doamne, pe Nadia? Nu ar fi fost alții care, poate, ar fi știut să se bucure mai mult de ea?

Așa că, dacă ați citit până aici – și mă înclin!- cu un drum la aeroport și un buchet de flori- luni pe la ora 19:00- putem face diferența. Dacă nu se poate sau e deja prea târziu măcar un „bravo” poate fi aruncat pe Facebook. Uneori face cât un 10 la Olimpiadă!