„Nu am fost niciodată ca ei”. Spovedania lui Ion Țiriac despre anii tinereții sale și despre sacrificiile pentru a ajunge în top

Ștefănescu Dragoș / 11.06.2021, 10:59
„Nu am fost niciodată ca ei”. Spovedania lui Ion Țiriac despre anii tinereții sale și despre sacrificiile pentru a ajunge în top

Ion Țiriac (82 de ani) rămâne înainte de toate unul dintre cei mai mari jucători de tenis ai României. Cu toate acestea el a fost mereu în umbra fenomenalului Ilie Năstase de care îl leagă o mare prietenie.

Munca în locul talentului

Ion Țiriac a cunoscut gloria în tenisul mondial mai ales în proba de dublu. Alături de bunul său prieten Ilie Năstase au format o echipă fantastică. Celebrul duo a câștigat turneul de la Roland Garros în 1970 și a mai bifat trei finale de Cupa Davis toate pierdute în fața echipei SUA. Spre deosebire de Ilie Năstase sau Bjorn Borg, care erau înzestrați cu un talent nativ deosebit, Țiriac recunoaște că doar prin muncă multă a reușit să obțină rezultate. Tiriac rememorează cu nostalgie acea perioadă declarând:

A trebuit să accept din start că nu am fost înzestrat cu un talent la fel de mare ca Năstase sau Borg. A trebuit să muncesc mult mai mult și să mă antrenez mult mai mult decât acești tipi. De exemplu, dacă Năstase ar fi fost pe teren o oră și jumătate pe zi, eu mă antrenam șase ore”.

Țiriac în top 10 mondial

Ion Țiriac a rămas în memoria iubitorilor de tenis drept un excelent jucător de dublu. Dar și performanțele sale la simplu nu sunt de uitat. El a ajuns în top 10 mondial și a fost foarte aproape să-l învingă la Roland Garros pe marele Rod Laver. În cariera sa prodigioasă Ion Țiriac a câștigat 22 de turnee la dublu dar și 5 titluri la simplu.

Dar sunt foarte mulțumit de ceea ce am realizat. Nu doar la dublu. În 1968 și 1969 am fost și eu în top 10 la simplu. Îmi amintesc, la French Open 1968, am condus 2-0 în sferturile de finală împotriva marelui Rod Laver. Un an mai târziu, Laver câștiga Grand Slam-ul francez pentru a doua oară și eu l-am avut în mână.

Din păcate, nu am reușit să câștig, așa cum am ajuns în finala Cupei Davis de trei ori în 1969, 1971 și 1972, dar am ratat marea lovitură de fiecare dată. Și de fiecare dată împotriva SUA. Finala din 1972 a fost cea mai amară, am jucat acasă, la București, cu Năstase în frunte, dar am pierdut cu 3-2 în fața lui Stan Smith & Co.

Cu toate acestea, în general nu mă pot plânge. Nu aveam pe nimeni pe atunci. Singurul antrenor de la care am învățat ceva a fost Harry Hopman. Cred că nu am fost așa de rău”, a declarat Ion Țiriac.