Piți, Piți, Piți, lasă-neee!!! – Opinie de Sorin Chiriac

Sorin Chiriac / 24.06.2021, 11:18
Piți, Piți, Piți, lasă-neee!!! – Opinie de Sorin Chiriac

Ca să nu avem discuții, o spun din capul locului. Nu mi-a plăcut niciodată antrenorul Pițurcă! Dar acum, de când s-a născut analistul Piți, îmi este dor de ”tehnicianul” care a fost cândva nea Victor. Păi noo!?

Cipri cu sacourile, Piți cu platitudinile

Pentru mine tuneele finale sunt mereu speciale și datorită studiourilor de dinaintea și de la finalul meciurilor. Sunt din filmul ăla. Te introduc în atmosfera unică a unui asemenea eveniment. Ei bine, nea Piți m-a lecuit definitiv. Degeaba a încercat Cipri Marica să mă facă atent, cu sacourile impecabile și cu cravatele lui suprarealiste, a la Dali (Dinu Cornel zice că de la ”Mato Grosso”, orice ar fi aia…). E mission imposible să nu adormi la 12 noaptea, după o zi grea de muncă, pe platitudinile lui nea Piți.

Nimeni nu are pretenția ca analistul să fie vreun savant. Și chiar dacă vrea să pară că îl dă erudiția afară din propria galerie de artă, ca pe mister Ilie, noi ne prindem că nu e cazul. Dar apreciem efortul. Acea căutare a cuvintelor, acel accent british luat pe șest de la filmele cu Mister Bean (Chiar, de ce Pițurcă nu a fost niciodată ”mister”, ci mereu a fost ”nea”?). Plus că mister-ul de la Digi nu mai are nevoie de adjunct cu sacouri cașto. Le are el pe ale lui.

Cu Lullaku și Ronaldo Deaconu la Euro

A nu se înțelege că Pițurcă Victor nu are o ținută impecabilă. Doamne ferește! Sau mai degrabă Doamne ajută! Să arăt și eu așa la vârsta dumnealui. Slim fit, smart casual și tot tacâmul, fostul selecționer stă bine la capitolele outfit și imagine. Problemele sunt în altă parte. La această constanță soră cu plictisul absolut. Jucător incolor – antrenor inodor – analist insipid. Asemenea apei, din zicala ”o apă și-un pământ”…

Și până la urmă, dacă mă adormea, era bine… Problema e că nea Piți face ce face și-mi sare somnul! Cum ce face? Mă face să râd. Pentru el, aproape toți sunt  ”atacantul danez”, ”mijlocașul cu numărul 7 de la austrieci” sau ”portarul croat”. Totuși, la Euro sunt și fotbaliști mari cărora trebuie să le spună pe nume. Și aici vine partea cu râsul. Adică, oricât de bun ar fi Azdren Lullaku (fost golgheter al României), nu poți să-l confunzi cu Lukaku. Să-l alinți pe Romelul Lukaku, spunându-i ”Lulacu” e ca și cum l-ai confunda pe Cristiano Ronaldo cu Ronaldo Deaconu. E bun și Deaconu, nu zic nu, dar parcă-i mai bun un pic Cristiano…

”Ston și Maghire”. Nu-i așa, Cipriene!?

Partea bună este că domnul Pițurcă îi știe pe fundașii centrali englezi. Partea proastă este că se încumetă să le rostească numele. Stones și Maguire devin la nea Piți ”Ston și Maghire”. Un fel de foaie verde maghiran, mi-a fugit somnul pe geam. Cum să nu fugă, după o criză de râs, săracul? Norocul fostului selecționer rămâne Ciprian Marica. Ex-atacantul naționalei îl validează negreșit pe fostul său profesor, atunci când acesta îl întreabă cu gravitate: ”Nu-i așa, Cipriene!?”. Așa e, nea Piți, cum spui mata…

Din optimi, pleacă acasă cei mai slabi și rămân cei mai buni. Nu ar fi o idee și pentru ProTV? Decât întreb…