Azi începe Campionatul European de Fotbal. Pe bune!? Am și uitat… Bine că mai sunt știrile astea cu suporterii care au venit la București să viziteze muzee (asta nici de glumă nu-i bună) sau cu toatele ecologice ridicate de primărie chiar înainte să vină fanii. ”Să facă la tufiș ucrainienii și macedonenii!”.
Dar, serios, cum naiba am ajuns în situația asta? Am îmbătrânit, m-a lecuit naționala, m-a prostit pandemia? Mi se întâmplă doar mie sau și voi simțiți asta? Păi în trecut număram zilele până începe. Îmi cumpăram toate revistele cu loturile, cu grupele.
Îmi luam clasorul Panini și îi disperam pe ai mei să-mi ia abțibilduri, ca să-l completez primul (mai țineți minte că cel mai greu se găseau stemele?). Mă organizam cu prietenii – ”băi, la cine vedem meciul?”. Azi îi aud pe mulți în jur: ”Ce meci?”, ”Azi începe?”, ”Aaa, italienii cu turcii? Așa și?”, ”Cred că bag un Netflix” sau clasica ”Fără România, ce farmec are, boss?”.

Asta să fie? Că nu joacă ai noștri? Păi nu ne-am obișnuit deja cu asta? Noi am trecut de la aruncat televizorul pe geam la TV-ul plin de praf, cu mileul lăsat pe ecran. Dar nu cred că e doar asta! Țin minte că eram înnebunit că începe turneul final și când nu jucau ai noștri. Era European, era Mondial! Era eveniment planetar, măi oameni buni! Azi pare un fâs… Sau doar mie? Clar, nu e doar vina băieților noștri.
Atunci, o fi vârsta? Poate că alt entuziasm ai la 20, la 30, decât la aproape 40. Dar parcă, totuși, nu-s așa bătrân. Răzvan Vasilescu spune că ”E Ok și la 60!”. Plus că țin minte terasele pline ochi din trecut și îmi amintesc metrii de bere aduși la bărbați de-o seamă cu tata. Se vorbea de favorite, se făceau pariuri la locul de muncă, auzeai prin metrou contraziceri: ”nemții, tată” vs. ”Tot Spania e forță”. Azi gunoaiele, bălăriile din parcuri, căpușele și vaccinarea la coadă la mici ne ocupă tot timpul. Asta e, am rămas fără timp…
Dar poate că sunt timpurile pe care le trăim… Ne-a prostit rău pandemia asta! Am fugit de virus și am rămas fără ”microb”. Micorbul ăla de ”microbist”, înțelegeți voi. Am băgat pe nemestecate zeci de meciuri ”amicale”, care de fapt erau semifinale și finale cu Messi, Ronaldo și alți viitori zei. Jur, mă uitam cu un sictir la Bayern – Barca sau la Real – PSG, că nu-mi venea să cred. Oricât de buni ar fi băieții, când îl auzi zbierând pe Pep de pe margine, precum Halagian, Dumnezeu să-l ierte, pe vremuri, ți se ia… Fotbalul fără spectatori e ca berea caldă băută cu paiul.

Nu beți bere? Dar supă mâncați? Euro ăsta 2020 jucat în 2021 e o supă reîncălzită pe reșou. Și s-a luat curentul când era călâie. Sincer, nu doar că s-a amânat (era singura soluție), dar se mai și joacă în 11 țări. Puteau salva situația mahării de la UEFA, dacă ziceau: ”La loc comanda! Amânăm lăbărțarea asta pe tot continetul. Se joacă la englezi, că s-au vaccinat în draci!”. Se juca cu stadioane pline, lume pe străzi, entuziasm. Și uite așa, poate-mi venea și mie cheful. Și mintea la cap. E European, băi nene!!
Și ultima. După ce că ne-am dat peste cap să facem linia aia de tren, care acum stă goală, am terminat și ceva stadioane și tot nu ne-am calificat, ne-au mai trimis și ”starurile” la București. Cum pe cine? Pe Oleksandr Zubkov și pe Damjan Sikovski. Adică pe ucrainieni și pe macedonenii de nord. Corect, mai buni ca românașii noștri, că sunt la Euro. Dar uitați-vă oleacă peste gard, la unguri. Sunt calificați și joacă acasă contra Franței și contra Portugaliei. Adică se bat cu Ronaldo și Mbappe. De aștia parcă ați auzit, nu?
În loc de încheiere, vă anunț oficial că azi, de la 10 seara, se joacă primul meci de la Euro 2020-21: Italia – Turcia, pe Stadio Olimpico din Roma. La Euro ăsta, eu țin cu ucrainienii, ar fi frumos să câștige belgienii, mi-aș dori să ia englezii pe Wembley, mi-e groază că italienii joacă iar finala, cele mai mari șanse le au, de departe, francezii. Și vor câștiga, ca de obicei, nemții. Hai, sus entuziasmul!