Rednic, biciul și rahatul

Gabriel Berceanu / 28.09.2021, 11:30
Rednic, biciul și rahatul

Era tot toamnă, dar trecuseră nouă etape din Liga 1, nu zece, ca acum. Dinamo era pe primul loc, dar asta tot nu era suficient pentru acționari. Vasile Turcu ieșea public să critice prestația după un eșec la limită cu CFR Cluj. De pe bancă, Mircea Rednic replica: “Jucăm cu mulți fotbaliști care au venit de curând, nu poți să faci într-un timp atât de scurt din Rahat bici și să-l mai faci și să pocnească! Trebuie să joc cu băieți de la echipa a doua, cum ar fi Miranda și Diabate”. Era toamna lui 2008.

Vorbele lui Mircea Rednic

Iată ce declară acum Mircea Rednic, în jurul unui posibil al cincilea mandat la Dinamo: “Fanii mă vor pentru că pun suflet și pentru că sunt și antrenor. Pe unde am fost am demonstrat. Nu pot face însă tot timpul din rahat bici”. E clar, fie expresia neaoșă îl urmărește, fie conjuncturile defavorabile îi marchează parcursul. Fie ambele.

Întâi de toate, Dinamo nu mai are acționarii, deci banii. Din păcate, Vasile Turcu nici nu mai e printre noi. Apoi, ceea ce Mircea Rednic aprecia ca fiind “rahat” de dragul expresiei care îi valoriza statutul prin augmentarea dificultății misiunii, nu mai e la fel. Miranda și Diabate au fost totuși jucători care azi ar fi fost foarte buni pentru prima echipă a lui Dinamo. Ultimul a ajuns după 2008 în fotbalul francez și belgian, să nu uităm. Nici “rahatul” nu mai e cel de atunci, pardon de expresie, ca să păstrăm paradigma lui Mircea Rednic. Apropo de asta, merită o analiză în sine până unde poți merge, ca antrenor, cu aprecieri de tipul acesta la adresa propriilor jucători în 2008, sau a viitorilor jucători, în prezent. Cum te uiți apoi în ochii lor când e evident că declarațiile, în ambele situații, s-au născut ca să te înalți tu pe o presupusă micime a celor cu care vrei să faci treabă…

Și uite așa discuția se mută foarte repede spre mânuitorul de bici. Poate Rednic să facă performanță cu foarte mulți tineri la Dinamo acum? Nu a putut cu tinerii de la Viitorul, în ultima lui exprimare ca tehnician, în condiții clar mai bune. Poate face minuni? Nu a reușit la Iași, într-o degringoladă similară.

Întrebări și răspunsuri

Dar mânuitorul de bici, magicianul transformărilor, ce a făcut din 2008 până azi? Nu mă pricep la antrenorat, de aceea doar pun întrebări și analizez evidențe. Iată-le!

A lucrat câteva luni în Osetia de Nord, ratând cu Vladikavkaz obiectivul promovării din eșalonul secund. A plecat în Azerbaidjan, unde a pierdut titlul de campion deși lotul echipei sale, Khazar, avea o valoare de piață aproape dublă față de orice altă competitoare. A plecat de la Astra după 11 etape mărturisind că nu sunt condiții de performanță. A fost demis de la Al Faisaly după o victorie în cinci partide. A plecat de la CFR Cluj după patru meciuri și un probabil conflict cu portughezul Cadu, declarând: “nu m-am simțit trădat de jucători, nu de toți”. A plecat și de la Petrolul, pentru Belgia eternă din cariera lui.

De ce nu mai e Belgia acum o opțiune? Din 2008 până azi, Rednic a dus Standard Liege în Europa League dar a fost demis în urma unui conflict de viziuni privind utilizarea jucătorilor. Aduși de el versus aduși la cerința președintelui de club. La Gent a reușit revirimentul, pentru a fi ulterior demis chiar de ziua lui pentru că pierduse vestiarul, după cum a declarat președintele clubului belgian. Conducerea lui Mouscron l-a destituit după un conflict public privind bugete și strategii.

Rednic e antrenor

Privit cu obiectivitate, acest tablou de 13 ani e un puzzle cu destinații exotice și fără rezultate, contexte din fotbalul românesc unde nici Klopp + Mourinho + Bielsa nu cred că rezolvau ceva, conflicte cu patronii, cu președinții, cu jucătorii. E un vertij care acoperă mai bine de un deceniu și cu care Rednic s-ar lipi de un alt vertij în devenire, cel din Ștefan cel Mare. Iese ceva din asta?

Mircea Rednic e antrenor, așa cum spune, nimic de discutat. Poate că la Dinamo, unde se simte bine cu sufletul, s-ar schimba destinul recent. Dar nu poți să ignori, în jurul celei de-a cincea potențiale experiențe ale sale, o realitate care îndulcește tema antrenorilor români după evocarea periplului Rednic din ultimi 13 ani. Antrenori proaspeți, mulți și cu potențial, în Liga 2 de la noi. Dragoș Militaru, Adrian Mihalcea, Florentin Petre, Marius Măldărășanu, Nicolae Grigore, Claudiu Niculescu, Erik Lincar.

Dinamo nu se bate la titlu, așa că pică povestea cu experiența antrenorului necesară cuceririi trofeelor. Dacă Balint a reconstruit UTA, Poenaru a pus Clinceni pe harta fotbalului nostru, Croitoru a meșterit Botoșaniul de azi iar Iosif a contribuit la evoluția Rapidului, atunci e clar că se poate. Se poate cu tehnicieni proaspeți, e nevoie doar de inspirație în alegere, curaj și ieșirea din prejudecăți falimentare.