De ce o repatriere de jucător al naționalei e subiectul numărul 1 pe zona de transferuri în fotbalul nostru din aceste zile? Pentru că Deian Sorescu a îmbrăcat tricoul lui Dinamo și acum ajunge la FCSB. De aceea e subiectul de top în media sportivă de suprafață. Și… pentru că altele nu-s.
Deian vine dintr-o ligă poloneză lăudată, îndrăznesc să cred că pe bună dreptate, de Hanca sau Ghiță în interviuri. Salarii bune și la timp, infrastructură, atmosferă pe stadioane etc. A părea culmea, cumva, ca regresul să ne ațâțe. Dar, până la urmă, ce mai e normal… Spuneți că nu e regres?
Rakow, fosta echipă a lui Sorescu, tocmai ce-a învins FCSB cu 4-1 într-un amical. Știm și că partidele astea pe ierni de Antalya n-au mare importanță când vine vorba de rezultat, dar prea a picat pe fondul transferului și parcă prea mare diferența de scor.
Pe transfermarkt, loturile cele două sunt la 33 milioane euro. Cele mai valoroase din campionat. Mai greu pe teren, când scoatem cotele din vis și intră intensitatea leșilor peste nostalgia noastră…
Rakow are același antrenor din 2016. A promovat în 2019 iar în ultimele două sezoane a fost vicecampioană. Reprezintă ceea ce ne place să spunem “un proiect”. Sorescu a ieșit din el după mai puțin de-un an și se întoarce spre un alt tip de “proiect”. Rezistent e fundașul-mijlocaș, dar a trecut și vremea când conta rezistența fotbalistului la FCSB. Vertijul de azi e uluitor.
Luat prin surprindere de vestea că rămâne fără conațional în lot, Bogdan Racovițan a avut o declarație spectaculoasă. “Săracul, din păcate, situația lui nu este foarte bună”. Așa a sunat pentru GSP reacția. Nici nu știi dacă îl compătimește pentru că pleacă sau pentru că se întoarce la noi. Poate e puțin din ambele.
La 22 de ani, Racovițan e mai Rakow, ca să forțăm puțin, decât Deian. Născut la Dijon și cu ABC-ul fotbalistic deprins în Hexagon, s-a integrat mai bine, din toate punctele de vedere. A început sezonul titular, apoi probleme medicale. Pentru el, după experiența Botoșani la capătul anilor de fotbal în Franța, cred că “săracul” e o exclamație sinceră când vine vorba de repatrierea lui Sorescu.
În fapt, e săracul fotbal pe care-l avem, mai mult decât Deian. A venit din Polonia în vară și Hanca, la Craiova. N-a ieșit mare lucru până acum. Un litigiu și… mai vedem. Farul l-a repatriat pe Benzar ca să-l vadă acum la UTA. În Ilfov, FC Voluntari l-a întors pe Răduț din Cipru. Zece meciuri, zero goluri, zero pase de gol. Rapid l-a împrumutat pe Mățan din SUA. Și l-a trimis înapoi.
Săracii de noi, profesori universitari ce suntem într-o geografie a eternei reveniri, fotbal de capete plecate și suflete lovite! La CFR Cluj, tot din Polonia, a venit adineauri și Bogdan Țîru. Teoretic, rezervă în Gruia. Ce mai poți să spui?
Când până pe 18 ianuarie singurul fotbalist român transferat din Superliga în străinătate e Gabriel Torje, de la Farul (liderul campionatului!) la Genclerbirligi, ultimul loc din liga a doua turcă, la 12 puncte de evitarea retrogradării?!